Venise în sfârșit primăvara, după o iarnă cumplit de grea, cu nămeții cat casa, ger de crapau pietrele de iti înghețau obrajii aproape sa pleznească. Era primăvara,si copacii înfloriseră. Eram aproape de casă. Intrasem pe aleea plina cu copaci înfloriți, aveau toate culorile și mirosurile se amestecau.
L-am văzut venind grăbit spre mine și am grăbit pasul și eu. Aproape că alergam, simțind cum distanta dintre noi se mărește in loc sa se micșoreze. Întind mâna și el mi-o prinde pe-a mea. Mă lipesc de pieptul lui. Avea o cămașă albă cu motive bleu, deschisa la 2-3 nasturi. Mă strângea in brate. Ne-am auzit spunând: - Mi-era dor de tine !!!
Ne-am uitat unul in ochii celuilalt și el mă întreabă: - Ti-e dor de mine numai sambata sau in fiecare zi?
- În fiecare zi, dar mai ales sâmbăta!
Închid ochii lasandu-mi nasul să absoarbă mirosul de aftershave, atât de familiar și atât de drag.
Din depărtare se aude o sonerie. Deschid ochii și aud alarma telefonului. Îl iau și îi scriu: Mi-era dor de tine!