Resemnare e cuvântul de azi. Ce înțelegem prin resemnare, ce facem după ce ne resemnăm? Făruim planuri de răzbunare? Ne ridicăm și schimbăm direcția? Dacă nu știm în ce direcție o luăm, ne cumpărăm o busolă? Știm noi cu adevărat ce vom face după ce ne-am resemnat?
Nu, pentru că viața e în mâna noastră și de multe ori nu grăiește ce urmează să facă, iar noi o urmăm, pentru că suntem oameni simpli care-și spun :„dacă asta e viața!”, și ridicăm din umeri.
Resemnare:
❝Azi nu mai sunt așa cum mă știai tu, naivă și cuminte. M-am schimbat. M-ai schimbat tu. M-au schimbat toți oamenii care nu mi-au fost ce trebuia. Puțin câte puțin, așa, fără să simt. Azi, nu mai am regrete și nici nu îmi mai e dor de tine sau de noi... Mi-am prins alte vise în păr de dimineață și nu îmi mai fac iluzii că se vor întâmpla minuni. Am învățat să accept realitatea și să nu îmi mai fac speranțe deșarte. Am învățat să eliberez oamenii care oricum mi-au plecat sau pe cei pe care încă îi păstram în suflet inutil.
Să nu mai spui că mă cunoști. Te-am lăsat să-mi pleci din suflet și am închis definitiv acea ușă. Dacă aveai de gând să te întorci… E prea târziu! Nu mă mai rog de oameni să mă iubească și nu îmi mai leg fericirea de ei. Nu mai cred că am nevoie de ajutor ca să mă ridic și nici ca să reușesc ce mi-am propus. Nu mai aștept să mi se întâmple lucruri frumoase, le fac eu însămi și, dacă vreau ceva, îmi iau pur și simplu.❞
