Istoria cafelei pas cu pas

Istoria cafelei pas cu pas

Cafeaua, este un „aliment” care nu ne lipsește dimineața sau seara sau în orice moment al zilei. Depinde cât de pasionat esti. De mult timp mă gândesc să scriu câteva cuvinte despre originea cafelei și despre procesul tehnologic prin care trec boabele culese până ajung să fie ambalate frumos și apoi să-și împraștie savoarea prin toată bucătaria, când ne trezim, cu ochii lipiți, după un somn mai mult sau mai puțin odihnitor.

Sa purcedem așadar pe urma pașilor boabelor de cafea.

Boabele de cafea sunt fructele arborilor de cafea din familia Rubiacee cu două feluri mai importante : Coffea arabica si Coffea robusta.Coffea arabica furnizează soiurile cu arome din cele mai fine, pe când robusta, prin insăși numele ei, este brută, tare, mai amară și mai puțin aromată.

Calitatea cafelei are ca punct de plecare, locul de cultivare, depozitare si apoi procesul de frabricație.
Mulți cred ca originea cafelei se află în Brazilia, dar dacă ne gândim, din punct de vedere istoric, cele doua Americi au fost descoperite, mult după ce în lumea arabă cultivarea cafelei se făcea în scop comercial.

„cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pastă pe care războinicii o consumau pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

Începând cu anul 1000, renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de medicament. Boabele de cafea erau fierte și transformate într-o băutură numită qahwa. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate.”

Prin secolul al XVI-lea cafeau se răspândește în Orientul Mijlociu. La Constantinopol imamii conservatori au descoperit ca aceasta are efecte stimulatoare si ca atare au interzis consumul pentru musulmani.

La București în 1667 se deschide o cafenea care aparține unui ienicer, Kara Hamie.

Abia în anul 1727 cafeau ajunge în Barzilia, unde este cultivată pe suprafețe tot mai mari, devenind o puternică resursa pentru economia braziliană.

Cafeaua de-a lungul timpului a devenit un motiv de șuetă, discuții fără vreun subiect anume iar cafenelele așezate în linie la șoșea, ofereau o priveliște de ansamblu a consumatorilor dar și un prilej de a „agăța”, a lega prietenii, adică, motivul perfect să inviți o fată în oraș.

Legendele cafelei :

”Începuturile utilizării cafelei sunt învăluite în legendă: se spune că prin secolul al IX-lea, în Etiopia, un păstor de capre pe nume Kaldi a observat că animalele din turma sa devin hiper-active după ce manâncă bobițele roșii precum cireșele care cresc într-un anumit arbust. A gustat și el din aceste bobițe și exuberanța care l-a cuprins l-a făcut să ducă fructele unui călugăr aflat într-o mânăstire din apropiere. Călugărul a respins categoric utilizarea bobițelor și le-a aruncat în foc. O aromă puternică și plăcută s-a ridicat în aer, atrăgându-i și pe ceilalți călugări. Pentru a scăpa de parfumul amețitor, călugărul a luat boabele prajite și le-a aruncat într-o cană cu apă fierbinte. Și astfel a apărut prima ceașcă de cafea din lume!!! Călugării au descoperit că acest lichid aromat și stimulator, le poate prelungi orele de meditație și rugăciune. Această poveste a apărut pentru prima dată în scris în anul 1671 și cel mai probabil este pură fantezie.

O altă legendă atribuie descoperirea cafelei șeicului Omar din Mocha, Yemen, care, exilat fiind într-o peșteră, a încercat să mănânce din fructele arbuștilor de pădure aflați în apropiere dar a descoperit că sunt amare. Pentru a le îmbunătăți gustul, le-a prajit și le-a fiert, preparând o băutură parfumată și revitalizantă care l-a menținut în viață. Povestea “medicamentului minune” a ajuns la Mocha, Omar fiind rechemat printre oameni și făcut sfânt.(stelian-tănase.ro)

Astăzi cafeaua are o răspândire copleșitoare, pe toată suprafața pământului, s-au descoperit efecte binefăcătoare în industra cosmetică dar și un bun remediu de a scăpa de celulită, la o saună de 10 minute,dar asta e o altă discuție.

Ce să mai discutăm, e „prietena” noastră de dimineață!