Ce este Nefilimul? Începuturile umanității sau legatura dintre zei si rasa umana

Ce este  Nefilimul? Cuvântul nefilim apare de două ori în Vechiul Testament al Bibliei. Ele sunt menționate mai întâi în capitolul 6 din Cartea Genezei și apoi din nou în Numeri 13:33. Dar menționarea lor scurtă în Biblie a condus la o dezbatere continuă cu privire la cine sau ce au fost cei din Nefilim. O mare parte din această dezbatere provine din pasajul din Biblie care afirmă: “Când oamenii s-au înmulțit pe fața pământului și s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că ei erau drepți; și ei și-au luat soțiile din tot ce au ales.

Nefișii erau pe Pământ în acele vremuri - și după aceea - când fiii lui Dumnezeu s-au împreunat în fiicele oamenilor, care le-au născut copii. Aceștia erau eroii care erau vechi, războinici de renume. (Geneza 6: 1-4)”.

Definiția tradițională a nefilimilor este uriașă. Unele dicționare descriu Nefilimii ca fiind giganții care dețin  puterea super-umană. Septuaginta greacă, o veche traducere a Bibliei Evreiești, se referă la ele ca la giganți, ceea ce înseamnă de fapt "născut pe pământ", un concept la care ne vom întoarce mai târziu. Se crede că cuvântul nefilim vine de la cuvântul rădăcină nafală, ceea ce înseamnă să cădem. În cercurile biblice această definiție a plasat repede Nefilimii în rolul copiilor îngerilor căzuți. Cuvântul nafal, cu toate acestea, nu este niciodată asociat direct cu conceptul de îngeri căzuți. Sensul său în context este mai des asociat cu ideea de a se îmbrățișa. Există, de asemenea, legături în acest cuvânt cu conceptul de eșec, care se încadrează în „scurt” sau  „aruncate în jos”.

De-a lungul anilor s-au dezvoltat mituri în jurul conceptului de Nephilim. Acesta susține că acești giganți erau urmași ai "Fiilor lui Dumnezeu" și ai "Fiilor oamenilor". Nephilimii sunt copiii unei relației nefericite?

Legătura dintre textul biblic și această afirmație, deși este în mod obișnuit evidențiată ca bază a acestei credințe, nu este fundamentală. Documentul în care găsim declarații care susțin această afirmație vine, de fapt, din cartea apocrifică a jubileilor:

Și s-a întâmplat, când copiii oamenilor au început să se înmulțească pe fața pământului și le-au fost născuți fiice, pentru ca îngerii lui Dumnezeu le-au dat într-un anumit an al acestui jubileu, pentru ca ei să fie frumoși să privească; și ei au luat soții de la toți cei pe care i-au ales și ei i-au născut fii și au fost giganți. (Cartea jubileilor, Capitolul V: 1)

Este afirmația că nefoli au fost urmași ai fiilor lui Dumnezeu și fiicele oamenilor sprijinite de surse din afara tradiției iudao-creștine? Cu alte cuvinte, mitologia din întreaga lume susține această credință?

Noțiunea de giganți care se deplasează pe Pământ poate fi găsită în culturile din întreaga lume. Mitologia greacă ne spune că Titan, Kronos, l-a castrat pe tatăl său, Uranus, pentru a obține controlul panteonului grec. Din sângele zeului Uranus, care a căzut pe Pământ, s-au născut giganții, "născuți în Pământ". Născuții de pe Pământ, în comparație cu noi, au fost giganți. Uriașii, sub domnia lui Kronos, au trăit în timpul epocii de aur, într-un timp lipsit de tristețe sau de îngrijire și toți au trăit vieți fericite și pline de bucurie.

Doar după ce fiul lui Kronos, Zeus, a luptat pentru controlul ambelor ceruri și al Pământului, totul s-a schimbat. Zeus, în noul său rol (conform mitului grec), a pus giganți să lucreze. A fost doar o chestiune de timp înainte ca gigantii să înceapă să ignore dorințele zeilor. Ei nu se mai supuneau voinței zeilor. Lipsa lor de servitute completă și eșecul lor de a se conforma cerințelor zeilor, au instigat "copiii lui Dumnezeu" într-o rebeliune plină de suferință împotriva zeilor cerești. S-au făcut pierderi mari pe ambele părți, însă revoluția lor a fost în cele din urmă suprimată de zei. A fost anunțat un armistițiu. La o înțelegere cu  giganții, s-a decis să se creeze o nouă specie, pentru a face față sarcinilor care au fost aruncate asupra giganților: Omul.

Padraic Colum, în cartea sa intitulată „Orpheus, Miturile lumii”, relatează această poveste despre crearea omului. Legenda aztecă povestește cum mama Pământului, Citlalicue, a dat naștere unui cuțit cu pietre. Când cuțitul a fost aruncat pe Pământ, acesta a fost transformat în șaisprezece zei  "Zei-Pământ". (Există o legătură între cuțitul de piatră alungat de Citlalicue și cel scos de Kronos pentru a-l castra pe tatăl său?) Acești zei de Pământ nou formați trăiau ca bărbați și femei și lucrau în căutarea hranei. După un timp, zeii Pământului au început să creadă că această lucrare era sub puterea  lor. Ei erau, la urma urmei, copiii tatălui Cerului și a mamei Pământului. Ei i-au cerut mamei, Citlalicue, să le slujească și să suporte sarcinile cu care se confruntau. Cu ajutorul lui Citlalicue a fost creată omenirea.

Pe baza acestor tradiții mitologice, se pare clar că giganții născuți în Pământ, Nephilim, au existat cu mult înainte ca omul să locuiască pentru prima dată pe Pământ. Astfel, atunci când citiți linia, "Nephilimii erau pe Pământ în acele zile - și, de asemenea, după aceea", pare clar din această perspectivă că autorii nu erau vagi. În schimb, ei făceau doar o afirmație de fapt - că Nefiliții, născuți în Pământ, erau pe Pământ la acel moment.

Pe baza acestor tradiții mitologice, se pare clar că giganții născuți în Pământ, Nephilim, au existat cu mult înainte ca omul să locuiască pentru prima dată pe Pământ. Astfel, atunci când citiți "Nephilimii erau pe Pământ în acele zile - și, de asemenea, după aceea", pare clar din această perspectivă că autorii nu erau vagi.

Deci, cine a fost urmașul fiilor lui Dumnezeu și fiicele oamenilor? Biblia ebraică se referă la ele ca la gibori. Semnificația dedusă a acestui cuvânt este de oameni cu o înălțime mare, eroi, oameni curajoși sau curajoși. Septuaginta greacă le identifică drept renominați sau oameni de renume. În mitologia greacă zeii au o istorie lungă de a avea relații cu oamenii. Numele unora dintre acești "semi-zei" sau indivizi semi-umani, ale căror nume au rezistat testului timpului, includ Hercule, Perseus și Ahile. În India se numesc Hanuman și Garuda, iar în Sumer, Gilgamesh și Adapa.

sursa poza: thehereticmagazine.com

Interesant este faptul că există un mit paralel cu această narațiune biblică. Ea vine la noi din paginile epicei hinduse, Ramayana. Aceasta este povestea epică a lui Rama, al șaptelea avatar al zeului suprem, Vishnu. Rama a trăit în timpul Treta Yuga. Era o epocă în care lumea era plină de giganți. În același timp cu nașterea lui Rama, dumnezeul suprem, Vișnu, știind ce-i avea în stăpânire, a cerut ca toți zeii să coboare pe Pământ și să se împreuneze cu maimuțele și urșii. Această solicitare a fost făcută pentru ca, atunci când a avut loc timpul potrivit, să-l ofere lui Rama cu o armată pe care să o poată ajuta să-l învingă pe Ravana, regele uriaș demon de Lanka.

Cei nascuti din această uniune-împerechere au obținut o serie de aptitudini impresionante de la părinții lor divini. Puternicul Sugríva era conducătorul vanarului, maimuțele). Tatăl său era Surya, divinitatea lor principală solare. Semi-zeul Hanúmán a fost fiul zeului eolian și este descris ca fiind capabil să călătorească foarte repede, în timp ce Nala era fiul zeului construcției care îi ajută pe Rama să construiască un pod din India continentală la Lanka.

Aceste mii au creat zeii

Dotat cu sansa ca nimeni sa nu se imperecheze,

În formele de maimuță care s-au schimbat la nevoie;

Atât de puternică este dorința lor de a ucide diavolul.

Nefiliții sunt urmașii fiilor lui Dumnezeu și fiicele oamenilor? Nu. Au fost rasa de giganți născuți în Pământ care au trăit înainte de crearea omului. Ei sunt grupul care s-a revoltat împotriva zeilor în antichitate. Ei sunt, de asemenea, cei responsabili pentru crearea omenirii. În plus, pe baza referințelor care vin de la Ramayana, pare evident că atunci când zeii se împerecheau cu "maimuțe", descendenții lor erau oameni de renume, eroi sau indivizi care erau viteji sau curajoși.

articol tradus si adaptat de Ellia