Nisipul din clepsidră o poveste uitată

O camera semi intunecoasa, cu mobilier vechi,  ferestrele îmbrăcate cu plante agatatoare care miroseau dumnezeiește o lună pe an, perdelele albe grele însoțite de draperiile, care aveau o culoare sângerie, un birou imens din lemn masiv,  și un semineu in care focul dansa jucaus, încălzind picioarele betege ale regelui Henric al optulea. Privea îngândurat la flăcările care se mișcau ritmic, parca după o melodie numai de el stiuta.

Simți o prezenta langa el, nu întoarse capul, știa că e primul sfetnic și omul lui de încredere.

- Știi ce pierde omul și nu mai poate recupera ? - îl întrebă el cu glas scazut

Sfetnicul se așeză alaturi de suveranul său,  și-l întrebă cu glas șoptit, nevrând să-i tulbure gândurile: - Virtutea Majestate ?

- Nu. Virtutea, daca o pierzi, faci o faptă de seamă și ți-o recastigi.

-  Averea Majestate ?

- Nu. E un lucru pământesc pe care-l poți redobândi.

- Atunci ce, Majestate ?

- Timpul. Timpul nu-l mai poți recupera. E singurul lucru pe care omul nu-l mai poate recupera. Și e trist că nimeni nu constientizeaza faptul că nimic nu se poate întoarce. Totul rămâne pierdut in negura lui.

Lua vătraiul și răsuci lemnele din șemineu. Sfetnicul rămase pe gânduri și el cu ochii la dânsul oriental al flacarilor.

O bufnitură și un zgomot de sticlă spartă  de parchetul lăcuit îl trezi pe Vladimir, care adormise cu picioarele pe birou și cu o carte legata cu coperți de piele in brațe. Sari pe dată in picioare in mijlocul camerei, dându-si seama de nenorocirea care se întâmplase. Cu palmele tremurande, incerca să adune nisipul împrăștiat pe podea, și o lacrimă îi brazdă obrazul. Șoptea întruna..."Nu e totul pierdut, nu e totul pierdut, o sa pun nisipul înapoi și o să recuperez timpul pierdut.....nu e totul pierdut..!"

Dar firicele de nisip fin i se strecurau printre degete și cu cât șe străduia mai mult să-l adune, cu atât acesta se strecura mai iute...printre degetele lui.

Deznădăjduit rămase cu ochii la sticla spartă și la nisipul care era totuna cu parchetul. 

Auzi o voce cuibărită in mintea lui :" Timpul nostru e in clepsidra asta, când nisipul se va fi strecurat din ea totul e pierdut și nu se mai poate recupera nimic!"