Cum l-a facut Florin Piersic sa planga pe IPS Daniel

Florin Piersic a fost invitat special la spectacolul „Ajun de Centenar”, eveniment caritabil închinat elevilor basarabeni din Cluj-Napoca, care a avut loc, vineri seara, la cinematograful „Florin Piersic”. Alături de îndrăgitul actor, au vorbit preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, şi profesorul de la Academia de Muzică din Cluj, Ioan Bocşa. Banii strânşi în urma evenimentului urmează să fie donaţi elevilor basarabeni din oraş. 

Piersic a povestit, timp de aproape o oră, în faţa sălii pline, , despre cum l-a întâlnit, la Veneţia, pe preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, despre cum a ajuns să joace în filmul „Pintea”, şi-a amintit despre bunul său  prieten, care a murit recent, Dumitru Fărcaş , iar la final, a păstrat istorisirea despre Patriarhul Daniel.   

„Poi eu pot să uit vreodată că m-am dus, zilele trecute, nu chiar zilele trecute, dar acum de curând, două-trei luni, la cine crezi că m-am dus? Că m-o chemat, din aeroport m-o chemat: „Vreau să-l văd pe Piersic”. Sigur că vrea să mă vadă, când e aşa de târziu. Că zice: „Nu-l chem azi, mâine, chiar daca-l chem, bună ziua, că s-o dus şi ăsta!” Şi m-o chemat din Aeroport părintele Leonard şi m-o dus la cine? La Patriarh, pe care-l cheamă Daniel, ca pe băiatul meu, Daniel.

 Şi m-am dus, şi-mi spune (părintele Leonard-nr): „Ştiţi, maestre” – când aud asta cu maestre îmi vine să mă împuşc, dar n-am gloanţe  - „Nu puteţi să staţi mai multe la înalt-preasfinţitul decât 20 de minute cel mult. Cu atâta vreme a fost primit Băsescu”. „Zic, da, dar eu nu-s Băsescu, eu îs Piersic şi nu eu am vrut să mă întâlnesc cu dumnealui, cu preasfinţitul, ci dumnealui, aţi zis dumneavoastră, că mă cheamă”. 

Şi, apare, în capătul coridorului, apare, Înalt-preasfinţitul. Mă copii, dacă vă spun asta, uitaţi tot ce s-o petrecut până acuma. Mă apropii, îi pup mâna, asta cu pupatul mâinii nu prea îmi convine la bărbaţi, dar mă rog, hai să zicem. Îi pup mâna, că e cine e, dacă pup mâna lui  domnu ăsta, care-i în cămaşă populară, zice: „Piersic e bulangiu”. Nu mă, io-ţi pup mâna de drag, aşe că m-am gândit că eşti figură mare, că cutare. Că văd, că-mi zâmbeşti. Ceva nu-i normal...

Vreau să vă spun, că-i pup mâna şi...Dacă vă spun, nu credeţi. M-am apropiat de el, l-am îmbrăţişat, i-am pupat mâna şi a spus: „Îmi pare bine că te cunosc, pentru că te-am văzut vorbind de părinţii tăi la televizor şi, în general, ai un fel de a vorbi, care mie-mi place. Vino, vrei să bei ceva?” „Beau”. Eu, spre deosebire de dumneavoastră, îmi place să beau. Nu mult, da să beau. Nu apă, că nu-s tâmpit să beau apă. Că apa-i pe toate drumurile. Ceva, o pălincă, ceva lucruri din ăstea mai aspre. Şi, când colo, ce credeţi că-mi dă, dacă ghiciţi, vă dau şalul meu...

Lichior, bă, lichior de nucă. Cu lichioru de nucă ce poţi să faci, cât eşti de Presfinţit şi de cutare. Ce mai ridică lichioru de nucă? Nimic, să-ţi vopseşti părul poate cu el. Mi se pare o tâmpenie, şi-mi dă un lichior într-un păhăruţ cât degetaru. Şi zic: „Mai puneţi-mi unu”. I-o plăcut, că i-am mai cerut unu. 

Şi zice: „Piersic Florin, tu la cine te rogi?” 

E o întrebare atât de frumoasă pentru mine: „Eu mă rog la Isus Cristos, la Maica Domnului, la Sfânta Parschiva” - nu Paraschieva cum zic ăştia din Iaşi, care trebuiesc bătuţi cu lanţu. Care Paraschieva, mă? Paraschiva, sfânta Paraschiva, ştiu că mama mea se ruga la ea – „Şi mă mai rog la cineva. Mă rog la mama mea”

„Vorbeşti serios?”

Zic: „Da. Ca o sfântă a fost”. Aş putea să vă spun două ore numai întâmplări legate de viaţa ei.  Când tatăl meu era închis politic, mama mea îi trimitea pachete. La 24 de închisori din România a trimis pachete pe numele doctor Ştefan Piersic şi de unde nu venea pachetul înapoi, mama merge acolo, iarnă, vară, nu conta. A stat (tatăl meu-nr) 4 ani închis politic pentru că a fost în Partidul Liberal Tătărăscian din Cluj. Toţi intelectualii erau aşa. Pot uita eu vreodată aşa ceva?

Atunci, stând de vorbă cu dumnealui (Patriarhul Daniel-nr), l-am întrebat: „Dar dumneavoastră, Înaltpreasfinţite? Dumneavoastră, la cine vă rugaţi?”

Mi-a spus: „Eu, Florin, mă rog la Ştefan cel Mare”. 

Eu pentru o clipă am crezut că e ca o glumă, şi am spus: „Glumiţi?”

„Eu îi ştiu toată viaţa, eu am fost mitropolitul Moldovei şi, stând la Iaşi am studiat mult despre Ştefan cel Mare, ştiu multe despre el.Şi îmi e atât de aproape, încât în tot ce fac, eu mă gândesc la el. Nu trebuie decât să pomeniţi un nume, şi eu vă spun legat de omul respectiv, legat de întâmplarea respectivă.”

În clipa când mi-a spus asta eu am început: (recită cu patos)

„Zaci sub această lespede rece, 

Dar tu eşti pretutindeni,

În fiece ce  bruş de pământ,

În bobul de grâu, de mei , de tămâie

În sabia frunzei, in piatra din râu

Peste tot înfloreşti primăvară eternă

În inimi, în sălcii, în spic, în cicoare.

A cui e dumbrava? A lui ŞTEFAN CEL MARE!

A cui e fântâna? A lui ŞTEFAN CEL MARE!

Cine-a dat pomilor umbra-n cărare?

ŞTEFAN CEL MARE!

Turnul, acum povârnit înspre apă,

Numele tău îl păstrează, pe zid,

Râul când sapa sub albii 

Dezgroapă bourul tău pe fiece blid.

A cui e cetatea?

A lui ŞTEFAN CEL MARE

Şi această colibă

A lui Ştefan ce Mare

Polobocul din zid, mucezit sub firidă,

Ulcica de lut...

A lui ŞTEFAN CEL MARE

Toate sânt ale tale.. 

Ale tale sînt colinele

Movile cu cerul pe umeri şi stânele.

Te-ngâna in spume de armi Durăul

Cotnarii-s ai tăi şi Hârlăul

Stejarii bătrâni poartă numele tău

Duzii cei drepţi ca lumânarea de său 

Străjeri lângă drum, 

Poartă numele tău!

Pe-aici a trecut ŞTEFAN CEL MARE, 

Aici a rămas în popas ŞTEFAN CEL MARE,

Aici a vânat căprioare,

Aici hoarde tătare,

Aici a zvârlit o săgeată mai departe de Soare,

Aici a băut din smălţate pocale

Vinuri dulcii şi pelinuri amare.

Pe-aici a trecut ŞTEFAN CEL MARE,

Aici a săpat o fântâna

Şi colo pe brână şapte izvoare.

Tot ce-i în ţară, şi om te îngână.

Tu, tu eşti sângele bun al câmpiei

Tu eşti piatra, tu eşti izvorul,

Tu eşti ochiul din munte,

Tu eşti în piatra şi vatra,

Tu.. Ştefane, tu eşti inima Moldovei bătrână!

De-aceea astăzi când trecem un vad,

Când batem un drum, când urcăm o cărare

Ştim fiecare  că pe-aici într-o zi a trecut şi 

ŞTEFAN CEL MARE” (Poezia „Pomenire ţie, Ştefan cel Mare” de Dominic Stanca)

„Vreau să vă spune, neapărat, că după ce am recitat asta, Înaltpresfinţitului, l-am văzut...Puteţi să-l întrebaţi: „Ce spuneţi de Piersic”, şi o să vă spună: „M-a făcut să plâng”. După asta am povestit mult şi au trecut foarte multe minute peste cele 20 pe care mi le-a zis părintele Leonard că trebuie să mă opresc”. 

sursa: https://stiri.latimp.eu/video-cum-l-a-facut-florin-piersic-sa-planga-pe-ips-daniel-dumneavoastra-inaltpreasfintite-la-cine-va-rugati/