Manipularea copiilor incepe inca din primii ani de viata. Pana unde merge manipularea si unde incepe educatia?

M-am tot gandit si continui sa caut raspunsurile corecte, in privinta educatiei copiilor, incerc pe cat posibil sa evit sa-i directionez spre crezurile mele si sa-i las sa se dezvolte asa cum simt ei, eu rezervandu-mi numai rolul de observator si evident de corector in cazul in care comportamentul lor  tinde sa devina negativ. Ca atare, m-am apucat sa scriu ce cred despre educatia si manipularea copiilor nostri. Unde incepe si se termina educatia, unde incepe manipularea si incepe educatia ?

Copiii din prima zi de viata, devin centrul universului parintilor lor, reprezinta soarele care rasare in fiecare dimineata dar in acelasi timp, devin si obiectul  manipularii lor, devin o noua tinta a societatii, a religiei, a culturii a invatamantului..si asta cu ajutorul nostru, al parintilor lor. Poate o sa spuneti ca sunt exagerata, ca nici un parinte nu e dusmanul copilului lui. Nu e constient, caci obligandu-l sa respecte regulile dupa care a fost el, ca parinte, educat, il obligam, il constrangem, ii desenam viata pe care ne-am dori sa o aiba. Evident ca nu e nimic rau in asta, dar de ce sa nu incercam sa-i vedem dezvoltandu-se singuri, ascultandu-le nevoile si dorintele, decat sa le strecuram cuvinte mestesugite…”ca asa e bine”, “uite asa trebuie sa faci”, “eu asa am facut si uite ca nu a fost rau”, etc.

Copiii sunt mici si neajutorati, dependenti de adulti, care au de “modelat” un nou umanoid. Ei, copiii, nu fac decat sa indeplineasca comenzile, nefiind lasati sa se dezvolte singuri, firesc, neindoctrinati de crezurile familiei, de credinta celor din jur. Devin robotii executanti, dar o data ajunsi la maturitate, introdusi in sistem, in societate, platitori de taxe,au functii, cariera, in fine, fac parte dintr-o multime, care-i adora, ii lauda, ii pretuieste. Iar parintii sunt mandri de progenitura lor, de creatia lor.

Si uite asa trec anii si intr-o noapte,pe care  Osho a numit-o “noaptea neagra a sufletului”, se intreaba cine sunt ei de fapt, ce-ar fi devenit ei daca nu erau in mijlocul multimii, al societatii, cine e omul adevarat din ei ? Cine ar fi fost ei,  daca erau singuri, daca ar fi fost lasati sa-si aleaga cine vor sa fie in viata?.

Si imaginile li se deruleaza prin fata ochilor.Avem un monitor, impartit in doua unde se deruleaza cele doua vieti ale lor. Pe ecranul din stanga, viata lor de succes, inconjurati de multime, adulati, multumiti de situatia lor materiala si pe ecranul din dreapta, ei singuri, mergand pe un drum pustiu, dar avand in partea stanga si in partea dreapta, un covor verde si multi copaci cu coroana inalta si perfect rotunda, auzeau pasarile cerului, ciripind si vorbind intr-o limba pe care au impresia ca o cunosc de undeva dar o uitasera….sau…le-a fost inlocuita cu limba noastra, a parintilor lor.

Incep sa se caute. Privesc cele doua parti ale monitorului si incearca sa se caute

intr-unul din ele. Incet incet isi dau seama ca in partea dreapta sunt singuri, dar ei insisi, in partea stanga sunt niste oameni straini plini de succes…iubiti…adulati..dar totusi care nu sunt ei..Si incep sa mediteze, sa se caute…sa se inteleaga, sa se cunoasca, sa se doreasca si in noaptea sufletului sa se impace cu sine.

In meditatie nu inseamna decat sa fii singur, linistit si tacut asteptand sa se renasca adevarata personalitate si nu aceea impusa de oamenii pe care i-au iubit, pe care i-au respectat, dar care, nu le-au facut nici un rau intentionat. Intentia lor a fost buna dar constiinta lor a fost nula….constiinta lor nu s-a raportat la dorintele, la nevoile reale ale copiilor lor.

Iesirea din rutina pe  care au trait-o zeci de ani, e grea, pentru unii mai putini curajosi, o misiune imposibila, de a vedea lucrurile strict din perspectiva lor, strict prin “ochii” lor, si nu prin cei a celor din jur. Dar trebuie facuta. Trebuie pornita calatoria spre gasirea identitatii adevarate. Nu conteaza ca toata lumea va fi la inceput impotriva lor, trebuie sa incerce. Nimic sa nu-i opreasca, altfel, revin la starea initiala, de maimuta dresata.

Miturile spun ca omul se trage din maimuta, hai sa incercam sa-i ajutam, sa facem ca maimuta sa se traga din om. E o experienta noua, unica, grea, imposibila….dar merita. Caci o viata avem, si trebuie sa ne daruim, sa ne luam ceea ce ni se cuvine de la ea!

Ajutati-va copii in mod real, nu incercati sa va indepliniti frustrarile, neimplinirile vietii voastre, traindu-le viata lor.

Lasati-i sa intre in armonie cu natura Mama, cu propria lor constiinta si vointa.

Educati-va ca sa-i puteti ajuta si pe ei. Altfel vom continua sa avem noi generatii de maimute dresate, pe care le vom integra in societate, numai ca sclavi, lipsiti de vointa si gandire.

Aceasta abordare noua a mea, mi-as dori sa fie o noua abordare a fiecarui parinte, o lume noua, o  educatie noua, o  perspectiva noua asupra vietii. sa ne privim copii ca pe oameni liberi nu ca pe niste, noi obiecte de manipulare si constrangere.