Jurnalele lui Hitler o minciuna grosolană a unei publicații germane

Prin anul 1983 săptămânalul Stern a ieșit la rampă cu un titlu pompos "S-au descoperit jurnalele lui Hitler". Se spune că după biblie cărțile biografice ale  lui Hitler au fost cea mai cautate, publicate și răspândite cărți.

Evident că multi curioși au așteptat și jurnalele acestuia, de aceea anuntul publicației Stern a stârnit curiozitatea oamenilor. Curiozitate speculata de redactorului șef Peter Koch, care susținea că aceste jurnale erau datate din anul 1932 până cu doua săptămâni înainte de sinuciderea lui Hitler în bunkărul din Berlin.

Jurnalele fuseseră obținute de un reporter de investigații Gerd Heidemann, pentru care publicația Sunday Times plătise 400.000 de dolari, pentru drepturile de publicare a  jurnalului in Marea Britanie și Commonwealth. Paris Match din Franța dar și Panorama din Italia au planificat și ele publicarea câtorva fragmente  în tarile lor. 

Totuși cineva (Newsweek) a mirosit că nu-i lucru curat și au rămas retinuti asupra autenticitatii acestui jurnal, cerând o autentificare autorizata și sistematică a acestuia. 

O întrebare delicata a istoricului britanic David Irving,la o conferință de presă,  a dat peste cap exaltarea lui Peter Koch :"Are testată chimic cerneala  documentelor pentru a i se stabili vârsta?"

Și din acel moment s-a pornit o anchetă bazata pe  o expertiză grafologica, la finalul căreia răspunsul a fost clar :"Toate documentele erau false".

Scepticii, preocupați de biografia lui Hitler, s-au întrebat cum ar fi putut el sa-si ascundă jurnalele de numeroșii săi colaboratori si secretari, el dictandu-si corespondenta de regulă unei secretare, apoi, nu-i plăcea să scrie și când o făcea folosea creionul, și în sfârșit înainte cu doi ani să moară avea un tremur paralitic al mâinilor, care-l împiedicau sa scrie lizibil.

Jurnalele lui Hitler au fost declarate nu falsuri, ci falsuri grosolane, conform unui expert grafolog desemnat de revista Newsweek. Șeful arhivelor Germaniei Federale a declarat jurnalele de la Stern drept un "fals flagrant, grotesc și neserios".

Conducerea publicației și-a dat demisia spunând că afacerea jurnalelor false reprezintă cea mai mare rușine din istoria jurnalismului german de pana atunci.

De menționat că tirajul revistei Stern crescuse cu vreo 300.000 de exemplare și veniturile cu 20%. Dar a meritat să se acopere de rușine? 

Eu zic că nimic nu merita sacrificat, daca nu ai dovezi clare, niciun un ban in plus nu spală erorile facute și ca de exemplu revista cu pricina a rămas cu o pata urâtă în istoria ei. Pentru romani poate nu ar conta, dar pentru germani se pare că totul contează.

Bibliografie

"Secolul XX Douăzeci de mistere esențiale" de Jakob Van Eriksson