Libertatea in cuplu

"Libertatea în cuplu a animat si zdruncinat încă din vechi timpuri mintile celor care au vrut să o obtină sau să o renege. Limite clare nu s-au stabilit nici până în ziua de azi, mă refer la limite care să fie rostite si respectate îndeosebi. Despre cât de îngăduitor trebuie să fii si cât de multe îti sunt îngăduite într-o relatie s-a scris năucitor de mult, începând de la extrema iubirii absolut neconditionate până la celălalt capăt al curcubeului libertin si anume stricta, sfânta monogamie.
 

Având la dispozitie două puncte principale de referintă, de obicei jucăm după cum ne cântă interesele si poftele. Foarte putini recunoastem că avem reguli personalizate, în functie de cei pe care îi lăsăm să intre în viata noastră. Pe unii îi tinem în prag, pe altii îi invităm în casă si îi punem să se descalte, altii sunt lăsati să umble nestingheriti. La rândul nostru am fost, probabil, destinatarii cererilor de fidelitate totală sau, dimpotrivă, ai cererilor de de atasament emotional. Totul variază în functie de context si satisfactie personală.
Uneori suntem permisivi pentru că nu avem altă alternativă, nu fiindcă nobletea noastră ar da pe dinafară si am iubi neconditionat. Căpăstrul invizibil se resimte mai mult atunci când ceea ce-si doresti nu bate cu ceea ce ar trebui să fie, deci vei aprecia instantaneu ceea ce teoretic nu mai poti avea. Prin binoclul exclusivitătii absolute privesti doar atunci când si se căsună că nu poti fi altfel decât statornic. În rest, spectrul libertătilor se lărgeste considerabil.
 

Că nimic nu e bătut în cuie am învătat destul de devreme. Scenariile diferite aduc deznodăminte diferite. Un bărbat îi poate vorbi unei femei despre minunătia traiului în doi cu aceeasi finete avocătească cu care îi vorbeste alteia despre frumusetile unei vieti lipsite de rutină. O femeie îsi poate dori lucruri diferite de la bărbatii pe care îi întâlneste, se stie foarte bine că există grupări nedeclarate ale amicilor si iubitilor.
Trăim într-o lume în care, desi nu recunoastem, valorile ni se modifică de la om la om. Ce credeam până ieri nu mai cântăreste nimic în fata dorintelor de moment.
 

Subiectivitatea noastră rezultă din postura din care vorbim. Libertatea este mai mult o notiune relativă, o vrem când nu o avem, o oferim când nu este solicitată. Cele mai frumoase discursuri de anti-posesivitate le-am ascultat revărsate elocvent din gura celor sufocati din dragoste. Întotdeauna cineva sufocă mai mult, întotdeauna cineva e sufocatul, puteti testa să vedeti că am dreptate. Aceiasi sufocati se pot regăsi mai târziu în postura opusă, cu conditia ca predispozitia la sufocare a partenerilor să fie mai acută. Chiar si cei cu predispozitie ridicată la sufocare îsi pot găsi un nas pe care să-l sufoce. Si chiar si nasul sufocat va sufoca la rândul lui. Cercul nu se închide niciodată".....