O întamplare a sortii

La o discutie "filozofica" despre viata, soarta si mana lunga a destinului, cu care internetul se joaca sa rasuceasca mintile oamenilor, a venit vorba despre rolul unor oameni in vietile noastre. Oameni despre care te intrebi, "ce cauta in viata mea?" sau "de unde si pana unde a aparut asta din senin?".

Si de aici, am auzit o intamplare traita cu adevarat, nu conteaza cine e persoana sau persoanele din poveste, conteaza ca e un fapt petrecut.

Intr-o dimineata, Vlad (nume dat la intamplare) statea pe balcon si fuma o tigara. Locuia la etajul 5 dintr-un bloc cu 8 nivele. In fata lui era un ansamblu de blocuri cu 8-10 nivele. Se auzi strigat de o voce feminina. Nu stia de unde vine si astepta sa fie strigat si a doua oara, poate-si dadea seama cine e. Iar se aude strigat. La etajul 4, o fata ii facea cu mana zambind.

- Vlad, vreau sa trag si eu cu cornete prin teava!

- Si cine te opreste?

- Pai nu am teava! Doar cornete...uite-le - si ii arata o mana de cornete albe

Vlad zambi : - Si eu cu ce sa te ajut?

- Ai teava, ca te-am vazut ieri pe strada

- Am, si ?

El se juca cu vorbele, stia ce vrea Nadia (caci asa o chema). Pana la urma, se decise sa n-o mai lungeasca: - Vino la mine!

- Nu, coboara tu!

Fara sa mai intrebe, pleca la fata. In balcon Nadia ii povesti, ca s-a indragostit de baiatul din blocul de vis-a-vis si ca vrea sa-i trimita un bilet cu "aruncatorul" de cornete. Vlad zambi si-i spuse : - Ai scris biletul?

- Da, uite-l aici - si scoase un biletel

- Ada-l incoa!

Fata ii intinse biletul, el il baga intr-un cornet, apoi de tubul de pexal : - Care e apartamentul?

- Asta din fata noastra, cu perdele albastre la geam

Barbatul isi fixa tinta si trase direct in geam. Imediat iesi un tip inalt, cu parul brunet, imbracat in niste pijamale albastre. Lua biletul il citi si in urmatoarele minute, se auzi țârâitul unui telefon. Era el. De atunci cei doi au ramas impreuna si au 3 copii.

Vlad si-a dat seama ca unii oameni apar in viata noastra doar pentru a indeplini o misiune karmica. Stiu,  termenul e pompos,dar daca tot am scris o poveste asa frumoasa cu final fericit, ma joc si eu cu vorbele. Poate ca ne e greu sa acceptam asta uneori, pentru ca punem suflet si pasiune in relatiile noastre, fiindu-ne greu sa acceptam ca exista si cazul in care ne trezim in viata cuiva, ne indeplinim scopul ( un scop inconstient desigur) si apoi ne urmam cursul.