Straina

Trecuse mult de cand au vorbit ultima oara...Si acum era pentru el o surpriza ca vorbeau din nou. Nu stia de ce ar mai fi fost cazul. Vorbind cu ea din nou, era doar precaut....
Ii urmarea propozitiile si frazele...Si nu mai regasea nimic din ce fusese ea odata...Nu mai era sclipirea vesela si haioasa, nu mai era aparitia energica si invioratoare, nu mai era facutul complice cu ochiul, nu mai era unda comuna de lungime, nu mai era entuziasmul, nu mai era energia curata si frumoasa de altadata. Trecuse timp pentru amandoi, timp in care se petrecusera unele si altele..
Era plictiseala, era oboseala, era saracie de emotii, era cinism, era frustrare inchistata...Vorbea sec , uscat, obosita..O secasera barbati  de energie si ii tocisera entuziasmul, energia, cu furiile lor de barbati  care nu au obtinut ce vor, cu rautatile si razbunarile lor de context, cu nemultumirile si taxarile lor...E drept ca aceasta cautare voita a eternului mascul e un drum tare spinos...

Nu mai era ea, cea de demult...Era o straina..