150 Views 2 Likes 2 Comments
Johnny1
By Published on December 19, 2019

Zadarnic mai cauți prin colțuri de odaie,
S-a şters urma pe unde ai călcat.
Aştepți să apar din umbre întunecate,
Eu îți scriam poeme când lumea încă mai dormea.
O iarnă a tăcerii se aşterne între noi,
Cuvinte spuse în grabă, mereu pe jumătate,
Cu lacrima ascunsă într-un surâs stingher.
Privesc cum pleci la drum şi-apuci în sens opus,
Cu buzunarele pline de tot ce nu ne-am spus
Şi te privesc plângând, ascunsă-ntr-un ungher.
Dar poate, într-o zi, trăind...voi înțelege
Că oamenii nu sunt mereu ceea ce par.
Realitatea crudă de-a exista, nu-i lege
Când înlăuntru meu vreau numai să dispar.
Am să mă pierd în iarnă plătind de-o viață 
          ...şi tot îi sunt dator.

SURSA....INTERNET

Categories:
2 people liked this
AnnaE
Pe vremuri scriai poeziile chiar tu/matale, acum te-ai lenevit. De ce ?
Like December 19, 2019
Johnny1
Batranetea este de vina....tremura picsul pe hartie
Like December 19, 2019 Edited