182 Views 2 Comments
AnnaE
By Published on June 24, 2018

Am să vă povestesc o poveste pe care tocmai am citit-o și care mi-a plăcut, pentru că poveștile cu tâlc ne dau mereu de gândit și le putem interpreta sau le putem da sensul pe care-l dorim.

Era odată un băiețel care nu știa cum să-și explice cerința învățătoarei, „Păstrează vatra gândurilor curată”. Se duse la bunicul său și-i povesti. Bunul rămase puțin pe gânduri, neștiind pe loc care-i sensul cerinței. Brusc își dădu seama își luă nepotul de mână si îl duse la vecinul său, care avea o grădină de legume frumoasă...frumoasă. Găseai o armonie de culori în ea. Roșul drăgălaș al roșiilor, verdele crud al castraveților, verdele pal al dovleceilor, portocaliul morcovilor, toate formau un tablou viu de la care cu greu îți puteai lua ochii.

Băiatul și bunicul se alăturară vecinului care plivea legumele de „iarba rea”. Copilul îi întrebă : „-De ce smulgeți iarba dintre legume?”

Vecinul îi răspunse zâmbind : „- Dragul meu, dacă nu smulgem iarba rea, ea crește și face rădăcini adânci, acoperind legumele, care cu timpul ar dispărea și noi nu vom mai avea ce mânca”

Bunicul se uită la băiat si-i spuse și el „- Acum înțelegi ce voia doamna să spună?, Să nu lași gândurile rele să le năpădească pe cele bune, căci altfel numai ele ar rămâne și viața noastră va tristă...!”

 

Să privim cu atenție ce cultivăm în gradina gândurilor noastre, pentru că la urma urmei din ea ne hrănim, cu ea trăim...

Be the first person to like this