Legendele ouălelor de Paște in Saptamana Patimilor

In Saptamana Patimilor avem timp doar pentru dereticarea casei, de pregatirea bucatelor dar si de legendele care se leaga de aceasta sarbatoare, mare sarbatoare crestineasca. Am adunat cateva povesti-legende despre ouale rosii si de ce se vopsesc ele in Joia Mare a Pastelui.

„Vopsitul ouălelor este o practică apărută cu câteva mii de ani înainte de Hristos, care își are originile în cultura antică. Se crede că în trecut, ouăle erau considerate daruri de preț și erau simbolul echilibrului și al vieții, al renașterii și al fertilității. Egiptenii aveau un loc de cinste pentru ouă, pe care le considerau simboluri ale eternității și ale lumii, datorită formei perfecte ale acestora.

Totodată, se crede că tradiția vopistului ouălelor provine de la chinezii din atichitate, obicei apărut cu mai bine de 2.000 de ani înaintea nașterii lui Iisus Hristos. Acestea erau considerate simbol al echilibrului și erau oferite în dar.

În timp, obiceiul a fost transmis apoi și creștinilor, fiind încă practicat în țările din Europa și Asia. Chiar dacă în unele țări europene obiceiul a dispărut, în România a fost păstrat de sute de ani, fiind dezvoltate chiar și noi tehnici de vopsire, unele dintre ele ajungând chiar la nivelul de artă, fiind recunoscute la nivel internațional, cum sunt ouăle încondeiate în zona Bucovinei și a Banatului.”

Altă legendă

„Cea mai raspandita legenda povesteste ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a pus cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata: "De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi". O alta varianta a acestei povestiri spune ca Sfanta Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au insangerat si inrosit sub cruce, de durere.”

Din izvoarele folclorice aflam ca ouale rosii mai au si alte puteri: acelea de a proteja casele de spiritele malefice. Se spune ca Dracul intreba mereu daca pe Pamant "se mai scriu oua si se mai canta colindele" deoarece, cand acestea nu se vor mai tine, Pamantul se va scufunda si el va pune stapanire pe lume.

LEGENDA OUĂLOR ROȘII

Legenda spune când Isus,

Era răstignit pe cruce,

O femeie a adus,

Un coș plin cu ouă multe.

Venise-n Ierusalim,

Să le vândă la cetate,

Dar auzi că în chin,

Era răstignit pe moarte.

Domnul de iubire plin,

Care-i vindecase fii,

Murea-n dureri cu-n suspin,

Pentru păcatele lumii.

Cu lacrimi cei brăzdau fața,

Își luă coșul cu ouă,

Și-a ajuns în dimineața,

Când din cer dădea să plouă.

A îngenuncheat plângând,

Și a început să se roage,

Văzând sangele curgând,

Din trupul lăsat în pace.

La rugat atunci pe Isus:

Să ne lași un semn când pleci,

Când vei fi acolo sus,

Noi să ne-amintim pe veci.

C-ai trecut pe-acest pământ,

Pentru noi să te sacrifici,

Și ți-ai lăsat duhul sfânt,

Peste tot făr'să ne critici.

Isus,a murit pe cruce,

Și când l-au coborât jos,

Lumea a-nceput să plângă,

La plâns și ea pe Hristos.

Și când a vrut să-și ia coșu,

Ouălele toate-n coș,

Erau de culoare, roșu.

Ca sângele lui Hristos.

Femeia s-a minunat,

Și-a stat trei zile cu dor,

Să-l mai vadă pe-mpărat,

Dar mormântul era gol.

Și mult s-a mai bucurat,

Ouă a-nceput să-mpărțească,

Spunând,,Hristos a-nviat",

Minunea să povestească.

De-atunci în vinerea mare,

Se vopsesc ouăle-n roș,

Amintind curgând în vale,

Tot sângele lui Hristos.

Ciocnind toți cu bucurie,

Zicând,,Hristos a-nviat",

Răspund toți cu voioșie,

,,Adevărat a-nviat".