Poveste cu tâlc - Învățătura lui Katrin

A fost o data ca niciodata, cam de cand aveam parul inele si gura cerea chiftele, intr-o padure de stejari, deasa si intinsa cat o noapte de iarna unde-si aveau barlogul... o familie de ursi bruni.

Mama urs planuia de zile intregi sa aniversese ziua baiatului urs, Katrin si totodata plecarea lui in lume ca urs adult. Si pe cat era de preocupata si emotionata, pe atat era de trista, la gandul ca o vreme indelungata va avea sa stea departe de fiul ei.

Tata urs, era plecat mai toata ziua, fiind sezonul murelor si al fragilor si nu parea ca evenimentul lui Katrin il preocupa. "Toti am trecut prin asta!"- mormaia el, cand mama urs il mai intreba de una de alta prin gospodarie.

Pe Katrin in schimb il macina gandul plecarii din scorbura parinteasca, si nu teama de necunoscut il framanta, ci faptul ca tata urs nu avea sa-l ierte ca anul trecut a refuzat sa-i ureze "la multi ani", fiind prea suparat...pe o discutie, pe cat de seriosa pe atat de aprinsa.

Katrin a vrut sa-si amane plecarea din barlog pe motiv ca nu era inca pregatit sa cunoasca si sa exploreze o lume noua, necunoscuta lui, iar tata urs, s-a aventurat intr-unul din interminabilele lui discursuri despre viata.

"- Amanarea este hotul timpului, isi incepe tata urs discursul cu un citat de-a lui Titu Maiorescu, fura an dupa an pana cand s-au dus toti si pentru favoarea unei clipe, pierdem dreptul de a lua parte la nemuritorul si vastul teatru al activitatii...". Cu alte cuvinte baiatule, timpul nu e de partea omului, e o idee falsa ca el lucreaza in favoarea noastra.

Amanand plecarea din casa parinteasca iti furi timp, iti furi placerea de a da piept cu viata. Amâni un fapt care iti poate marca intreg destinul.

Katrin ramase pe ganduri, dandu-i dreptate tatalui sau, in sinea lui,  dar era prea mandru ca sa recunoasca.

Pleca spre barlog si isi puse sperantele in mama, care cu siguranta il va indupleca pe tatal sau sa-l mai lase o vreme sa stea acasa.

Pentru ca nici un plan din cate-si facu nu isi gasi rezolvarea, hotari sa plece de acasa de ziua tatalui sau, fara sa-i ureze "la multi ani" el fiind primul de fiecare data cand ii spunea aceasta.

Azi era ziua lui si astepta incordat venirea tatalui urs de la treburile lui  de prin padure.

Degeaba a asteptat Katrin pana tarziu in noapte sa-si auda tatal soptindu-i „la multi ani fiule!” si sa-i lase un cos cu mure langa pat. Anul asta nu s-a intamplat. Dimineata se trezi si-l gasi pe tata mesterind ceva pe langa casa.

Se apropie timid de el si-i spuse: - Tata iarta-ma !!

Tata urs fara sa se uite la el ii raspunse cu vocea calda si blanda : - Ce tie nu-ti place altuia nu-i face, baiatul tatei si ce dai, aia primesti !! Sa nu uiti niciodata asta!

- N-am sa uit tata, si se repezi in bratele parintesti, primind o sarutare pe frunte!, apoi continua, tata sunt gata sa plec la drum !

- Stiam fiule, deja esti un urs adult, simt asta !!

- Noaptea care a trecut m-a maturizat tata!

Isi lua cele de trebuinta pentru drum, apoi isi lua ramas bun de la parinti si pleca. Tata urs il striga : - Katrin, daca tot e sa fii urs macar sa fii.....

- Unul grizzly !!!  - zambi Katrin, amintindu-si eterna vorba a parintelui sau, care-i amintea de fiecare data totodata cand intampina greutati, sa fie tare, puternic si rau daca se cere, ca un urs grizzly.

Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...

Fiecare ne tragem invatatura corecta pentru fiecare.

Autor : Ellia / 25 octombrie 2014