117 Views 2 Likes
Johnny1
By Published on September 12, 2021

 Membrul familiei de sacrificiu" este acea persoană care în absolut orice conflict este cea care poartă vina, indiferent de ceea ce fac sau spun ceilalţi. De obicei, în conflictul sau problema dintre ceilalţi doi sau mai mulţi membri ai familiei, el este cel care va suporta toată presiunea şi va fi învinovăţit pentru ceea ce alte persoane nu gestionează. De ce este el "de sacrificiu"? Pentru că:

 

 1. Este cel mai tolerant, obişnuit să suporte orice fel de tensiune, fiind cunoscut drept "calm", "împăciuitor" sau "blând". Ceilalți ştiu că oricum ar acţiona din partea lui nu va exista o reacţie agresivă, preferă să aplaneze mereu conflictul decât să se angajeze în lupta de putere pentru supremaţie în relaţie.

 2. Persoana sau persoanele care îl "sacrifică" se bazează pe iubirea, încrederea arătate de fiecare dată: "dacă mă iubeşti, suporți orice". Este cunoscut pentru faptul că iartă fără să i se ceară asta, de dragul persoanei în cauză. Sentimentele lui sunt mereu folosite drept motiv de şantaj, pentru ca ceilalţi să obţină de la el ce vor, uneori contra voinţei lui.

  3. Pentru că în familie există un personaj cu tulburare de tip narcisist, atenţia, grija, iubirea familiei trebuind să fie direcționate permanent către acesta. Dacă doi oameni din aceeaşi familie se înţeleg bine dar al treilea are o patologie mentală, atenția cel puţin a unuia dintre cei doi va trebui să fie direcționată exclusiv către el, ca să poată exista comunicare. Un om cu personalitate problematică în sânul familiei o desparte în mai multe "tabere": susţinători şi antagonişti. Sunt cei care îl susţin în comportamentul deviant şi cei care se opun, dar alegerea unei "tabere" creează conflictul din care nu te poți sustrage. Mai mult, până nu apare conflictul, narcisistul nu se calmează, abia după ce toată lumea este epuizată şi el e centrul atenției, poate înceta lupta provocată cu bună ştiință de nemulțumirile sale.

 

Persoana care suferă de patologia mentală în cauză nu înţelege că primeşte atenţia pentru că reprezintă o problemă şi este menajat de ceilalţi, ci înţelege că merită cu prisosință tratamentul preferențial, în urma faptelor sale uneori de un egoism extrem.

 

4. Persoanei "de sacrificiu" îi lipsesc cu desăvârşire limitele emoționale şi mentale, a suferit o serie de abuzuri care i-au distrus complet încrederea în propriile forțe: este "de sacrificiu" pentru că vrea asta. "Salvatorii"care preiau rolurile tuturor celorlalţi membri din familie("lasă-mă pe mine să fac în locul tău, îmi face plăcere, nu e niciun deranj") găsesc bucuria şi împlinirea supremă în ceea ce fac, şi cu cât starea lor e mai proastă şi a celorlalți mai bună, se simt mai împliniţi. Salvatorii nu te salvează doar pe tine, ci se distrug şi pe ei, dar nu consideră asta ca fiind un sacrificiu. Ieşirea din rolul de salvator poate fi asociată cu pierderea identităţii emoționale, construită pe baza sacrificiului etern

 

2 people liked this