Iubire de sine sau egoism ?

Iubire de sine sau egoism ?

Auzim des fraze de genul : „țin la mine”, „ma respect”, „mă iubesc”, „merit tot ce e mai bun”. Credem în ele și încercăm sa ne adaptam viața dupa ele, considerând ca cea mai importantă persoană din viața noastră suntem noi inșine.

Personal chiar cred în asta, pentru că, am impresia ca iubirea, dragostea, slujba, trezitul de dimineața, eu le fac, nu alții, deci, de ce sa nu mă consider o persoană importantă pentru mine, dacă pentru alții, sunt doar o nevoie, un mijloc de coexistență.

Definirea egoismului sună cam așa : Egoismul este o atitudine de exagerata preocupare pentru interesele personale si de nesocotire a intereselor altora. Egoistii reduc totul la propria persoana, netinand cont de ceilalti, dorind si acumuland totul pentru sine.

Subiectul la modă, este iubirea. Ne lovim peste tot de conceptul acesta, care are definiții, pagini întregi de literatura, păduri tăiate, numai ca să scriem noi…despre durerea sau fericirea sufletului, de liniștea sau zbuciumul lui. Iubirea, iubire…dar ce fel de iubire?, ar întreba cineva, in stil caragelian. Păi iubirea față de partener versus iubirea de sine.

Care e mai puternică? Și mai putin riscantă?
Știm răspunsul și la această întrebare, dar eu nu-l știu, chiar dacă cred că-l știu.

Titlul din seara aceasta se referă la iubire de sine si egoism. E un păcat sau nu, să te pui pe tine insuți înaintea celorlați?. V-ați gândit vreodată la asta?
Eu mă gândesc câteodată și îmi iasă răspuns diferit de fiecare dată.