166 Views 2 Likes
Johnny1
By Published on January 20, 2022
Reîncarnarea înseamnă revenirea sufletului pe Pământ, într-un nou trup, în alte condiții decât în viața anterioară - țară, familie, profesie , destin - potrivit legilor karmice.
Prin karma se înțelege un ansamblu de cauze și efecte, potrivit cărora este programat destinul uman.
În viață, orice om trăiește într-un anumit fel, înfăptuiește diverse acțiuni, bune sau rele.
În altă viață, va culege ce a semănat, în sensul că va suporta consecințele gândurilor și faptelor lui, pozitive sau negative.
Acest ciclu karmic are ca scop evoluția sufletului, prin însușirea unor lecții de viață.
Karma nu trebuie interpretată ca o pedeapsă neapărat, ci ca suma unor lecții încă neînvățate pe lungul drumului sinelui către desavârșire.
Legea Karmei este una dintre cele 7 Legi Universale, numite și Legile Kybalionului, legi imuabile.
Încă din vechi timpuri, în "Cartea tibetană a morților", se povestea despre reîncarnare, iar în textele vedice "Katha Upanisad" și "Bhagavad-Gita", erau bine explicate principiile reîncarnării.
Se spune că trupul este doar un vehicul pentru suflet, nu se indentifică cu Eul real, se degradează în timp, și piere, în timp ce sufletul sau spiritul nu moare niciodată, este etern, supraviețuiește corpului fizic, și se poate încarna în alt corp, pentru o altă viață.
Prin moarte, sufletul nu face altceva decât să se debaraseze de corpul muritor degradat, ca de niște haine vechi, și se îmbracă din nou, în haine noi - alt trup tânăr - și se supune astfel ciclului nesfârșit de morți și renașteri.
Cu toate că, Legea Karmei este implacabilă, există șanse de a ne elibera de ciclul ei prin atingerea unui înalt nivel de evoluție și desăvârșire sufletească, conștientizând Eul superior, profund.
Astfel, vom începe să înțelegem problemele existenței pământești -viața, boala, bătrânețea, moartea - considerate ca suferințe.
Dar tocmai prin aceste suferințe, sufletul evoluează, pentru că ele constituie cele mai bune stimulente pentru dezvoltarea facultăților spirituale latente.
Astfel ca iată, toate greutățile vieții își au o justificare, pentru că scopul oricărei încarnări este permanenta educație și învățare.
În Grecia antică, Socrate, Pitagora, Platon, credeau în reîncarnarea și evoluția sufletului, iar Misterele includeau reîncarnarea în doctrina lor.
Iudaismul, creștinismul și islamismul făceau dese referiri în cărțile lor sfinte la acest subiect, cu toate că nu recunosc oficial existența reîncarnării.
La început, în Biblie existau numeroase referiri la acest subiect, însă în Evul Mediu s-a interzis acest lucru, suprimându-se pasaje întregi din ea, ca și din alte scrieri sfinte.
Totuși, au existat preocupări ale unor oameni luminați, precum Origene, sau ale unor societăți secrete ca rozacrucianismul, francmasoneria, cabala, care mențineau vie ideea reîncarnării.
În timpul Renașterii, Giordano Bruno era convins că sufletul poate migra dintr-un corp în altul, iar în secolul luminilor, Voltaire scria despre aceste lucruri.
Mulți oameni luminați - Napoleon I, Tolstoi, Balzac, Goethe, Victor Hugo, Lamartine, Gauguin, Jack London, Franklin, Karl Jung, Edgar Cayce - au crezut cu tărie în relitatea reîncarnării, iar anumite mișcări ca transcendentalismul, și-au fundametat doctrina pe acest principiu.
În zilele noastre, mulți cercetători, oameni de știință, medici, terapeuți, scriitori, s-au ocupat de această problemă.
Rudolf Steiner, Raymond Moody, Elizabeth Kubler-Ross, Francois Brune, Serghei Lazarev, Patrick Drouot, conferințele și scrierile lor au arătat existența indubitabilă a acestui fenomen atât de prost înțeles de oameni.
La noi în țară, Scarlat Demetrescu a explicat pe înțelesul tuturor în cartea "Din tainele vieții și ale Universului", ce este reîncarnarea.
Toți acești autori au relatat despre cazuri de persoane supuse regresiei hipnotice, care au ajuns în exlporările lor, dincolo de pragul reîncarnării actuale, astfel putându-se corecta probleme fizice, psihice și mentale, care au apărut în această viață.
Tot la fel se explică și sentimentul de "Deja vu", pe care l-am trăit mulți dintre noi, adică recunoașterea unor locuri prin care nu am fost în această viață și întâlnirea cu persoane pe care nu le-am cunoscut, dar le recunoaștem.
De aceea, trebuie ca noi să ne înțelegem destinul, să ne asumăm greșelile, eșecurile, succesele, să ne analizăm sentimentele și acțiunile, relațiile cu cei din jur, pentru a ne putea echilibra spiritual, pentru a învăța și evolua.
Mediumul american Edgar Cayce făcea în transă " lecturi" ale vieților trecute ale solicitanților, doctori de renume ca Raymond Moody, au studiat manifestările de moarte clinică în care s-au aflat pacienții lor - așa numitele Near Death Experiences - încercând să afle ce se întâmplă cu sufletul după moarte.
Din miile de mărturii a reieșit că, imediat după moarte, pacienții au văzut un tunel cu o mare lumină la capăt, intrând astfel într-o altă dimensiune, cea spirituală, fiind întâmpinați acolo de rude, prieteni, cunoscuți, ghizi spirituali și alte ființe de lumină, energetice, fără corp, care au murit de multă vreme în viața terestră și au venit acum să întâmpine sufletul nou sosit și să îl îndrume în noua lui ipostază de viață.
Toți pacienții au povestit despre o lume desavârșită, multă iubire și bunătate, armonie și împăcare deplină.
Ajuns aici, sufletul își revede viața și face bilanțul celor bune și celor rele, dorind să repare greșelile făcute, fiind îndrumat și pregătit intens, pentru ca, în cele din urmă, să revină la reîncarnare într-un alt corp și în alte condiții, în funcție de scopurile evolutive urmărite.
În acest fel se ajunge uneori ca un suflet să dorescă condiții grele de viață, corp imperfect, tocmai pentru a se maturiza și a-și plăti datoriile karmice.
În lumea spirituală, fiecare suflet are memoria totală a tuturor vieților sale anterioare, dar la reîncarnare aceasta se șterge și apare o amnezie, tocmai pentru a nu influiența destinul și calea aleasă de acel suflet, în scopul evoluției și desăvârșirii.
Dacă nu ar fi acestă amnezie, viața noastră ar fi un iad, amintindu-ne de vieți în care am torturat, am ucis, am făcut rele, lucruri care ne-ar împiedica să ne alegem conștient un alt viitor.
O dată am fost bogați, o dată săraci, o dată sfinți, o dată călăi, o dată genii, o dată idioți, o dată femei, o dată bărbați, astfel că sufletul mereu pus într-o altă ipostază, învață, se desăvârșește și evoluează neîncetat, ca la o școală.
Sufletele, după gradul lor de evoluție, pot opta sau nu pentru destinul din noua viață, în sensul că: unui suflet mai puțin evoluat, i se impune prin Legea karmei viața pe care o va duce, un suflet mai evoluat are anumite posibilități de alegere și este îndrumat, iar un suflet superior revine la reîncarnare de obicei la dorința lui pentru a-i ajuta pe oameni, reamintindu-le prin viața lui, faptele lui, învățăturile lui, de desăvâșirea la care trebuie să ajungă.
Sub diferitele denumiri sub care a fost cunoscută de-a lungul timpului - metempsihoza, transmigrare, palingenezie - respinsă de religiile creștină, ebraică, musulmană, dar admisă de toate celelalte religii, reîncarnarea rămâne marea redescoperire a timpurilor noastre.
Tags:
️reîncarnarea și karma, suflet, viata, timpuri vechi, speritual, corp, batranete, dezvoltare, socrate, platon
Categories:
Discutii literatura, educatie, religie si altele
Embed Code
Like 2
2 people liked this