117 Views
Johnny1
By Published on April 3, 2022

Cu vreo 20 de ani în urmă, la prima vizită pe care o făceam finilor noștri, sunăm frumușel la ușă. Din spatele ușii, se auzeau gemete și icnituri. "-Împinge mai mult... Stai că nu e bine. Dă-mi-o mai la dreapta... Ce faci,măh? unde am zis eu să o pui si unde ai pus-o tu? Ce Dumnezeu mai, omule!? Una vorbim și alta ne înțelegem. Împinge și tu mai mult,să ajungă până la capăt..." Mă uitam la soțul meu care înțepenise cu mâna pe sonerie. Nici nu îndrăznea să mai sune, dar nici nu puteam face cale întoarsă, de teamă că ne-ar putea auzi finii. Râdeam pe sub mustața inexistentă, iar tortul mi se zgâlțâia în mână...-Dacă știam că doar atât ești in stare să împingi,nu te mai luam de bărbat -Las' că nici cu tine nu mi-e rușine, aud glasul finului. Nu le ai deloc cu directia. Trebuia să apuci și tu de cap și să mă ghidonezi -Dacă ai împinge mai mult spre stânga,ai ajunge în locul perfect" Râdeam ca disperații când s-a deschis brusc ușa: "-Aaaa, nașa...ați venit mai devreme. Uite, tocmai ne chinuiam cu canapeaua asta nouă!!!.Gigele chem salvarea muica? Ca ești cam leșinat

Be the first person to like this