Manastirea Cetatuia din judetul Arges. O destinatie de neratat

Pentru ca e Duminica,  as vrea sa va spun o poveste purtandu-va istoric, printr-o calatorie virtuala si pentru cine are ocazia si curiozitatea sa mearga si sa viziteze Manastirea Cetatuia din judetul Arges.

Aceasta manastire isi are originea inca din timpul ocupatiei romane si a adapostit vitejii daci de navalirea acestora. Unele legende spun ca in aceasta manastire construita in piatra a fost locul unde insusi Zamolxe, zeul la care se inchinau dacii, a locuit si s-a rugat aici. In interiorul locasului se afla si un izvor vindecator care izvoraste direct din altarul bisericii. Inca nu este stabilit clar cine este ctitorul acestei manastiri dar de ea se leaga numele lui Negru Voda despre care legendele spun ca in chilia lui isi ascusese tezaurul in timpul navalirii tatarilor.

Deasemenea se spune ca ar fi trecut pe la acest schit domnitorul Mihai Viteazul dupa batalia de la Calugareni din 1595, iar in 1658 domnitorul Constantin Serban  s-a refugiat in acest loc din cauza tatarilor.

In 1690 Constantin Brancoveanu pe cand insotea oastea turco-tatara spre Ardeal  se adaposteste si el in acest loc.

Schitul a avut de-a lungul timpului a avut parte de multe transformari, pe de o parte  distrus de turci in timpul rascoalei din anul 1821, dupa care a fost reabilitat la rugamintea localnicilor din satul vecin, apoi s-a degradat o data cu trecerea timpului si a fost din nou reconditionat pastrandu-se arhitectura originala.

De aproape 2000 de ani manastirea Cetatuia are o poveste si  o atractie aparte pentru toate tipurile de oameni, ca au fost domnitori sau oameni de rand, aceasta si-a “sapat” in timp renumele de manastirea facatoare de minuni dar si de cea mai aspra sihastrie din tara noastra.

Atat pentru domnitori  cat si pentru omul de atunci si de acum  era si este locul unde isi gaseau alinare, traind o experienta unica in viata. Cei care au urcat dealul abrupt spun ca au fost cuprinsi de niste simtaminte pe care niciunde nu le-a mai intalnit de parca  aici e locul de intalnire cu Dumnezeu si daca intinzi mana atingi bolta cereasca avand impresia ca mana Tatalui iti atinge crestetul capului, limpezindu-ti mintea si usurandu-ti sufletul. La intoarcere esti cu totul si cu totul alt om.

Atasez un material cu marturisiri de la fata locului si cine crede va crede si in continuare, cine nu, va merge mai departe cu crezurile sale. Spun toate acestea pentru ca fiecare dintre noi avem nevoie la un moment dat de o minune si pentru ca de cele mai multe ori, negasind rezolvare pe pamant ne ridicam ochii spre cer si cerem o mana de ajutor. Probabil ca cele relatate mai jos asa si-au gasit raspunsurile si implicit rezolvarile la problemele lor.

"În urma cu doi ani, a fost adusa aici o femeie demonizata, povesteste fratele Ioan Fedorca. I s-a facut slujba si a fost miruita cu mir sfânt. Apoi i s-a dat sa bea din apa tamaduitoare si a fost stropita cu aceasta. Se banuia ca în acea femeie salasluiau 40 de demoni, dar rugaciunile si apa aceasta sfânta au izbavit-o de necaz. Femeia a plecat de aici pe propriile ei picioare. Acea femeie care era de prin partile Buzaului, avusese de-a face cu o vrajitoare si de aici pornisera toate necazurile. Acest caz nu este unic - multi oameni ce suferea de diverse afectiuni s-au vindecat venind aici. Din pacate, drumul pâna la manastire este anevoios si un om bolnav cu greu îl poate strabate. Dar daca cineva din familia lui poate veni sa ia apa din izvorul sfânt pentru a o duce celui rapus de boala, atunci acel om se va tamadui cu siguranta".

Va las un scurt istoric, poate intr-o zi veti vrea sa mergeti acolo asa cum imi doresc si eu. 

“Sfânta Manastire Cetatuia Negru Voda se afla pe piscul unui munte, la altitudinea de 880 de metri, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apa Dâmbovitei, la 25 de km sud-est de Câmpulung.

Fiecare piatra sau colt de stânca graiesc despre urmele trecutului. Astfel, pe o stânca pravalita pe marginea potecii ce urca spre sfânta manastire se întrevede bustul conturat al unui razboinic cu bratele întinse. Tot lânga poteca, pe un bolovan stâncos, se vad gravate semne de origine tracica. Mai jos de biserica rupestra, cam la o suta de metri, se vede o enorma cruce catarata pe o stânca ce pare sa se pravaleasca din clipa în clipa. Se spune despre aceasta ca a fost pusa de Negru Voda.

La baza stâncii se afla o piatra masiva, careia i se spunea "masa lui Mihai Viteazul". Pe malul drept al Dâmbovitei, pe versantul opus Cetatuii, se afla un grup de stânci golase, care sparg parca peisajul - "Coltii Doamnei". Legenda spune ca de aici s-ar fi aruncat Doamna Marghita. La întoarcerea domnitorului dintr-o batalie cu tatarii, caii albi ai acestuia erau murdari de sânge, iar sotia sa, stiind ca el are numai cai albi, a crezut ca tatarii au câstigat lupta si, decât sa cada în mâinile lor, a ales moartea, aruncându-se de pe stânci.

Dar cele mai pretioase urme ale istoriei la Cetatuia sunt urmele pasilor lui Negru Voda si ale membrilor familiei voievodului, impregnate în stânca din vârful muntelui, lânga troita actuala. Legenda spune ca stânca s-a topit datorita evlaviei voievodului.”