Didactica Limbii si literaturii romane

Proiectarea didactica la invatamantul primar Proiectul este un instrument al profesorului Data : Clasa : Profesorul : Aria curriculara : Disciplina :  Unitatea de invatare : Subiectul( nu se spune niciodata titlul lectiei) lectiei : - il luam din programa Textul suport : Tipul lectiei : Competente urmarite 1-2-3 maxim) : Obiective operationale ; - reprezinta o grupa Metode si procedee : Forme de organizare : Material didactic si mijloace de invatamant : Bibliografie : Desfasurarea lectiei : Etapele lectiei : Obiectivele operationale : Unitati de invatamant : Metode - procedee si Evaluare Moment organizatoric - asigurarea climatului Verificarea cunostintelor (reactualizarea lectiei precedente adica recapitulare) Captarea atentiei - motivarea pentru invatare Anuntarea temei Dirijarea invataturii - nu uitam de elev, cea mai mare parte a timpului trebuie atribuita lui Feed-back-ul Transfer de cunostinte sau tema pentru acasa Competente generale - numai cele specifice Comunicarea educationala presupune o analiza focalizata pe mai multe directii de evolutie 1) situatia sau contextul in care are loc comic 2) caracteristicile comunicarilor si caracteristica mesajului 3) procese si activitati necesare comunicarii (atentie, intelegere, acceptare) 4) diferitele tipuri de efecte implicate in comunicare

Procesul didactic la clasele pregatitoare - CURS IV Ce este important pentru un profesor la clasele pregatitoare? - calitatea comunicarii profesorului,adica, sa aiba o exprimare clara, sa elaboreze un tex, sa fie capabil sa imprime copilului dorinta de a invata lectia - eficienta stilului de lucru Sa retinem : - componentele de comunicare se formeaza numai daca in clasa este o atmosfera de lucru apropiata deschisa si nestresata intre copii si dascal. - profesorul trebuie sa manifeste rabdare cu fiecare copil - profesorul trebuie sa dovedeasca imaginatie pedagogica in imaginarea lectiilor incat sa formeze o lectie pentru toti si pentru fiecare - constientizarea profesorilor in legatura cu faptul ca aceasta competenta de comunicare nu consta doar in raspunsul la intrebari corecte,ci sa ordoneze logic mai multe propozitii incat sa obtina un text sau un discurs, eventual sa contrazica cu cuvinte simple argumentat mai multe idei - dictarile numeroase in care elevii folosesc numai litere de tipar consuma din timpul destinat comunicarii, deoarece elevii vor invata in clasa I literele de mana - programa clasei pregatitoare prevede DESENAREA SI RECUNOASTEREA LITERELOR DAR NU SI SCRIEREA LOR - folosirea corecta a timpului de invatare :  a) timpul retinut de profesor b) timpul elevului - echilibrarea cunostintelor transmise incat sa corespunda nivelului de varsta - timpul de invatare trebuie bine impartit, astfel incat cele 45 de minute ale lectiei sa le impartim in segmente de 15 minute; - echilibrarea timpului profesorilor si al elevilor - conform legii predarea trebuie sa fie 75% din ora iar 25% trebuie sa fie activitati specifice in grupuri de elevi - programa scolara pentru aceasta clasa are 2 parti distincte 1. competente specifice ale disciplinei insotite de activitati de invatare posibile 2. continuturile si competentele sunt obligatorii in activitatea de invatare - in clasa pregatitoare urmarim formarea la elevi a auzului FONEMATIC ( cand pronunti un cuvant, copilul trebuie sa auda toate sunetele   ANALIZA FONETICA - COMPONENTA FONETICA - necesara la aceasta clasa Metoda de baza folosita pentru formarea auzului fonematic este analiza analitico-sintetica, adica, pornind de la o propozitie ajungem la un cuvant, apoi la o silaba si sunet, apoi construim din sunete alte cuvinte - la clasa pregatitoare trebuie sa folosim cuvinte care nu sunt fonetice adica, el - iel; ea - ia; pentru a nu-l forta sa-si formeze auzul; - exceptii mai sunt la acest nivel diftongii-tritongii unde copiii aud vocalele si semivocalele - grupul de litere - ghe,ghi,che,chi - pentru copilul la aceasta clasa reprezinta un sunet si nu un grup de sunete - pentru a-i forma bine auzul fonematic ne alegem bine cuvintele, pornind de la o silaba la sunte trebuie sa avem grija cum alegem cuvintele care sa nu fie o aglomerare de consoane sau vocale   - metoda globala - O GRESEALA DES FOLOSITA IN INVATAMANTUL ROMANESC, este o metoda folosita cu succes in tarile din Vest, ca Anglia, Franta etc, care nu au limbi fonetice, de aceea in aceste tari a avut succes; la noi nu se recomanda deoarece avem o limba fonetica, cu multe familii de cuvinte

Povestirea        Povestirea, ca activitate comună în învăţământul preşcolar,  contribuie la dezvoltarea vocabularului copiilor şi la formarea deprinderilor de exprimare , cât şi apropierea copilului de carte şi trezirea interesului pentru învăţarea citirii . Prin conţinutul textelor  folosite , acest  tip de activitate influenţează dezvoltarea la copii a proceselor psihice : gândirea,memoria , imaginaţia, atenţia .       Povestirea este formată din 2 părţi   - Povestirea educatoarei  ; - Repovestirea copilului.        Povestirea  educatoarei , în cadrul acestei activităţi , educatoarea prezintă copiilor textul literar , care trebuie să facă parte din genul epic în proză , cu acţiuni şi personaje , deoarece el urmează să fie repovestit de copii.    Alegerea textuluise face după anumite criterii : -          Gradul de accesibilitate ; -          Dimensiunea textului ,se face după experienţa grupei ; -          Existenţa unei acţiuni lineare, fără întreruperi şi reluări ; -          Numărul de personaje, pentru preşcolari 2-3 personaje ; -          Numărul cuvintelor necunoscutede către copii să fie maxim 3 cuvinte ; -          Fără prezenţa abaterilor de la limba literară, deoarece pot apărea dezacorduri , inversări , deoarece copiii nu le înţeleg .      1. Organizarea activităţii didactice  -aranjarea sălii de clasă şi pregătirea pentru desfăşurarea activităţii ; 2. Introducerea în activitate  se face prin folosirea elementului surpriză , care poate fi o marionetă , o scrisoare primită de la zâna poveştilor , etc. 3. Anunţarea titlului poveştii , educatoarea anunţă titlul poveştii şi autorul acesteia ,, Punguţa cu 2 bani” de Ion Creangă . Tot în această etapă se realizează şi alte legături cu alte activităţi similare . 4. Trezirea interesului pentru aflarea poveşti . 5.Citirea textului  ales în faţa copiilor . Deoarece citirea are o influenţă mai mare asupra acestora  .  Ei observă ce lucruri minunate pot afla din cărţi şi cât de important e să ştii să citeşti. O prezentare orală a textului cu ,, paraziţi” din exprimare nu apropie copilul de carte  şi de textul literar.    Citirea textului trebuie să fie clară , expresivă , cu modulaţiile necesare , cu schimbarea tonului în funcţie de personaje şi să se realizeze într-un ritm corespunzător nivelului de înţelegere al grupei.     6. După citirea textului educatoarea pune întrebări copiilor în legătură cu conţinutul acestuia , pentru a verifica dacă ei l- au înţeles şi  pentru  fixarea cunoştinţelor .atunci când  copiii demonstrează că stăpânesc textul se trece la etapa următoare , repovestirea . 7. Explicarea cuvintelor  sau expresiilor noi ,se poate face de către educatoare  în timpul citirii , folosind construcţia ,,adică”. Dacă este nevoie de mai multe explicaţii, momentul se desfăşoară după citire, reluând contextele în care se află cuvintele şi expresiile şi ne putem folosi şi de desene  (exemplu sabie).         8.  Repovestirea copiilor este o formă de  activitate ce se desfăşoară imediat după povestirea educatoarei , în cele 30 de minute , dar şi în alte momente separate , după ce copii  au aflat conţinutul povestirii prin intermediul educatoarei.   Repovestirea se înţelege ca o prezentare în întregime a conţinuturilor de către copii , cu reproducerea dialogurilor . Pentru vârsta preşcolară  repovestirea pe scurt şi eliminarea vorbirii directe nu sunt performanţe .   Prin repovestire se urmăreşte formarea deprinderilor de comunicare a conţinuturilor unui text cunoscut .          9.  În prima activitate , după citirea textului , repovestirea se poate face sub formă de joc ,în care educatoarea strânge din greşeală planşele . Copii având sarcina să  reaşeze planşele urmărind succesiunea logică a  desfăşurării evenimentelor.            La început , repovestirea se face pe fragmente logice , după care un copil poate prezenta mai multe fragmente , până se ajunge la expunerea în întregime a conţinutului .          10. Încheierea activităţii,,Cocoşul” aduce aprecieri asupra felului în care copiii au ascultat şi au înţeles povestea lui şi oferă recompense .           Un copil nu poate reţine în întregime un text , de aceea repovestirea nu înseamnă ,,recitarea ”sau redarea în întregime a textului .           Prin repovestire urmărim: -  pronunţia corectă a cuvintelor ;  - urmărirea firului acţiunii ; -  prezentarea cât mai aproape de adevăr a reacţiilor personajelor ; - folosirea cuvintelor noi şi a expresiilor frumoase evidenţiate de educatoare ;        Povestirile libere ale copiilor fac parte dinactivităţile de povestire. După ce copiii  au văzut din texte literare cum se prezintă o întâmplare trăită sau închipuită , ei vor fi încurajaţi să povestească propriile întâmplări . Este posibil ca unii , după modelul personajelor de care s-au apropiat , să prezinte acţiuni la care pretind că au luat parte , chiar dacă este evident că nu se putea întâmpla acest lucru. Educatoarea urmăreşte forma în care se se povesteşte acţiunea , nu veridicitatea ei . După ce a fost prezentată , recomandările noastre se pot referi şi la acest lucru . Dacă este întrerup de la început , copilul s-ar putea reţine să mai comunice , iar mai târziu este greu să- l scoţi din această situaţie .       În cadrul acestor activităţi, copiii pot prezenta conţinuturile unor poveşti ; povestiri , basme aflate din diferite surse : de la membrii familiei , de la ţelevizor , video ,etc.       Povestirile se organizează şi după teme date sau materiale de sprijin .   Aceste exerciţii urmăresc formarea la copii a deprinderilor de exprimare a gândurilor , de de prezentare a unor fapte trăite , auzite sau închipuite . Ele se organizează atunci când copiii şi-au format unele deprinderi de comunicare , deci spre sfârşitul grupei mijlocii şi în grupa mare .

Particularitatile psihologice ale scolarului   De retinut  - la gradinita nu sunt lectii, ci activitati - copiii cer dascalilor sa aiba rabdare cu ei - convingerile nasc atitudini La varsta de 3 ani, copii vin la gradinita cu diferente intre ei, sub aspectul limbajului. Unii stapanesc putine cuvinte si comunica greu, altii stapanesc multe cuvinte dar nu au exprimare literara (influentati de zona in care traiesc), neputand sa se inteleaga intre ei. - daca acasa parintii vorbesc numai cu comenzi, "manaca", "dormi", "joaca-te", asa stiu si ei sa vorbeasca, deci trebuie sa le cunoastem si apoi sa-i invatam sa comunice. - pentru cei care au mai multe substantive sau verbe in limbaj trebuie sa-i invatam sa le acorde - profesorul trebuie sa se exprime in limbaj literar nu in limbajul zonei in care traiesc (de ex. daca in zona unde traiesc se spune la "porumb", "cucuruz", profesorul e obligat sa foloseasca limba literara, adica,"porumb") - in perceperea mediului inconjurator copilul pleaca de la elementele componente catre intreg, adica, daca i se arata o papusa imbracata in diverse culori, el isi alege partea a carei culoare il atrage mai mult. exemplu, mana papusei e colorata in galben si asta il atrage prima oara, apoi celelalte componente..) - intelegerea semnificatiei cuvintelor se percepe altfel decat la adult, deoarece la copil, gandirea se sprijina pe memorie, copilul denumeste un obiect fara a-l interesa sa-l cunoasca bine; adultul aduna informatii despre obiectul respectiv, pentru a-l cunoaste mai bine La varsta de 3-4 ani copilul are un limbaj situativ si manifesta dorinta de a cunoaste mediul incomjurator, de aceea vine cu intrebarea "ce este" si daca vrem sa-l crestem cum trebuie trebuie sa-i raspundem la avalansa de intrebari care vin dupa "ce este", "de ce ", "pentru ce", etc - cand se joaca ia contact cu jucarii mai noi sau mai vechi punand intrebari la care tot el va raspunde - copilul in relatiile cu oamenii din jur nu are forme diferite de conversatie; la aceasta varsta nu stie sa-si comunice gandurile si nu poate sa-si sustina un punct de vedere prin limbaj; incearca sa imite adultii dar nu reuseste intocmai, deoarece o serie de capacitati sunt in formare (are o influenta mare mediul in care se dezvolta) - exprimarea copiilor este insotita de mimica si gesturi - pe masura ce creste si e bine indrumat ajunge la intrebari ca : "pot sa iau?", "pot sa fac?". "am voie sa..?" - la aceasta varsta intra usor in diferite roluri( de mama, de educatoare, de medic, de politist..etc) iar cand interpreteaza aceste roluri, vorbeste - in cadrul jocurilor se accepta unii pe altii doar daca fiecare are jucaria lui La varsta de 4-5 ani aprecieaza obiectele dupa marime, forma, culoare; propozitiile au mai multe cuvinte - incep sa fie atrasi de povesti, povestiri, basme cu dimensiuni reduse  - peste 5 ani sunt atrasi de poezie pentru ca traiesc emotiile generate de acestea (Iarna pe Ulita sau A venit un lup in crang, etc) - unii copii fac legaturi interesante intre cuvinte si ajung la constructii lingvistice La varsta de 6 ani limbajul le permite sa comunice intre ei si sa vorbeasca cu adultii - copii pot grupa obiecte dupa insusiri comune : forma culoare, dupa intrebuintarea lor (legume, fructe, mijloace de transport, etc) - cu ajutorul creatiilor literare pe care le asculta isi formeaza un limbaj intern - copii emit pareri dupa actiuni cu personaje daca educatoare exerseaza cu ei - copii descopera caracteristici ale persoanjelor, se identifica cu unele dintre ele - la aceasta varsta copii pot sa comunice ceva despre ei, vor sa comunice cu adultii, ii imita mai bine, isi largesc sfera de informatii daca s-a lucrat bine cu el, isi insuseste o idee, aduce argumente simple  

Particularitatile limbajului. Dezvoltarea limbajului si a comunicarii De la 0-18 luni (1 an jumatate) Ce se observa ? - gangureste - vizualizeaza ca raspuns la vorbirea altei persoane - raspunde prin gesturi la intrebari simple - rosteste cuvinte monosilabice si bisilabice cu sens, ca sa atraga atentia celor din jur - foloseste onomatopee, apoi comunica o nevoie, o necesitate, face gesturi explicite - imita saluturi simple si formule de politete foarte simple De la 19 luni - la 36 de luni - isi spune numele sau diminutivul atunnci cand este intrebat - nu se prezinta singur, decat indemnat de cei din jur - cunoaste numele membrilor familiei - arata cu degetele cati ani are - incep sa adreseze intrebari pentru a-si extinde cunostintele - foloseste cuvinte care desemneaza categorii simple: animale, jucarii, mancare - foloseste intonatii diferite pentru a transmite mesaje - foloseste gesturi si limbajul corpului pentru a exprima nevoi si sentimente : imbratisare spontana sau altele aesemenea - se adapteaza interlocutorilor diferiti; separa adultul de copii - se adreseaza copiilor pe numele lor De la 3 ani la 5 ani Probleme de limbaj (caracteristici de limbaj) - vorbeste suficient de clar pentru a fi inteles de toti interlocutorii - relateaza intamplari din experienta zilnica, atat ca raspuns la intrebari cat si in mod spontan - utilizeaza propozitii dezvoltate pentru a comunica: dorinte, idei, actiuni sau sentimente - transmite corect un mesaj