Lazarev

Iubirea de  Lazarev 3 INTRODUCERE   Teoretic, am perfectă dreptate, însă nu întotdeauna dispun de timpul necesar pentru purificarea spirituală. Pentru aceasta se impun nişte acţiuni corecte. Un pacient îmi povestea odată o întâmplare: — Unei femei au început să-i apară plăgi în cavitatea bucală, şi nici un fel de medicamente nu-i erau de folos. A umblat pe la cei mai buni doctori din Moscova, dar în zadar. S-a adresat şi unor somităţi medicale din străinătate, însă fără nici un rezultat. Au încercat să o ajute şi bioenergeticienii. După ce a umblat pe la diverşi vindecători, situaţia ei s-a îmbunătăţit întrucâtva, dar în scurt timp, toate problemele i-au reapărut. Toate încercările ei de a scăpa de boală au fost sortite eşecului. După un timp, într-o discuţie s-a plâns de suferinţa sa unei cunoştinţe, iar aceasta i-a spus: — Ai coroane metalice care oxidează şi îţi provoacă iritaţii. Când femeia şi-a înlocuit coroanele dentare, i-au dispărut şi plăgile. Am întâlnit o situaţie similară. Patronul unei mici firme m-a rugat să-1 ajut. V-am citit cartea. Nu sunt ataşat de bani. îi plătesc pe angajaţii mei cu mult mai mult decât merită şi nu mă zgârcesc la bani când e vorba de sănătate. Cu toate acestea, în ultimul timp mă urmăreşte sentimentul neîmplinirii. Aveţi o bună intuiţie, i-am răspuns eu. Bunăstarea fami­ lială este singurul ataşament pe care-1 remarc la dumneavoas­ tră, adică neplăcerile care vin pe linia destinului le primiţi cu o oarecare rezistenţă. Acest program se transmite angajaţilor dumneavoastră. Am cercetat câmpul angajaţilor firmei şi am văzut la ei aceleaşi dereglări. Cazul era banal şi am şi uitat de el, însă, după câtva timp, m-am reîntâlnit cu patronul firmei. — Ştiţi, îmi spune el, angajaţii mei au început să aibă neplăceri. Aş fi vrut să ştiu ce se întâmplă. La scurt timp după aceasta, am constatat la mine o agresivitate inexplicabilă faţă de angajaţii mei. întâi am analizat biocâmpul oamenilor care veneau în contact cu el şi am văzut o puternică agresivitate. La baza ei stătea ataşamentul faţă de un destin favorabil şi dispreţul faţă de oameni. La nivelul câmpurilor se vedea clar cum li se încrâncenează sufletele, şi toate erau în legătură cu şeful lor. înseamnă că agresivitatea lui crescuse din cauza unei nerealizări sau pentru că nu trecuse cu bine peste încercările ce i-au fost trimise. îl supun diagnozei şi spre totala mea surprindere nu descopăr la el nici urmă de agresivitate. Reieşea că starea lui sufletească nu avea nici un amestec. Am stat de vorbă cu el aproape o oră, încercând cu înfrigurare să descopăr cauza. Prezenta două, trei, variante a unor posibile probleme, dar acestea, după cum îmi apăreau mie, n-aveau nici o legătură cu situaţia creată. Analizam în gând zeci de vari­ante, dar de fiecare dată o dădeam în bară. Când mi s-au năruit toate stereotipurile şi au încetat să mai funcţioneze, s-a creat în mintea mea un vid. Rezolvarea a venit elegant şi pe neaşteptate. îi răsfăţaţi pe angajaţii dumneavoastră cu salarii mari. Interlocutorul meu a rămas surprins. Şi ce legătură are asta cu situaţia creată? — Când omul face greşeli şi nu este pedepsit pentru ele, creşte ataşamentul său faţă de destinul favorabil. Sufletul îi devine trufaş şi agresiv. Dacă omul primeşte un salariu mare conştientizând faptul că nu-1 merită şi văzând că pentru aceeaşi muncă alţii primesc mult mai puţin, acest lucru duce de aseme­ nea la creşterea ataşamentului de un destin favorabil. într-o asemenea situaţie este foarte greu să-ţi  păstrezi echilibrul. Pentru  oamenii  de creaţie este mult mai  uşor.  Pentru  un executant obişnuit este mai dificil. îi mai spun managerului: —        Le doriţi binele angajaţilor dumneavoastră, şi în viziunea dumneavoastră acest lucru înseamnă neaplicarea sancţunilor pentru nerealizări şi acordarea de salarii maxime, ceea ce înseamnă crearea unui înalt confort fizic şi spiritual pentru subordonaţi. în acest fel îi ataşaţi din ce în ce mai puternic de bunăstare şi stabilitate. De aceea, la nivelul subconştientului, ei trebuie să demoleze această stabilitate pentru a putea supravieţui. în mod normal ei trebuiau să distrugă activitatea, adică sursa pericolului, însă dumneavoastră aveţi o intuiţie şi o energie de excepţie. De aceea se deteriorează nu atât activi­tatea, cât destinul subordonaţilor. — Priviţi, îi arăt eu, la unul din angajaţii dumneavoastră situaţia evoluează către moarte, iar un altul prezintă în biocâm-pul său hieroglifa morţii. însă dacă ei vor muri, cel care va fi pedepsit veţi fi dumneavoastră. înainte mulţi părinţi considerau că sensul pedagogiei consta în crearea condiţiilor de maxim confort pentru copil şi în îndoctrinarea lui perma-nentă cu pilde morale. Dar copilul niciodată nu recepţiona pildele, şi nici măcar faptele sau comportamentul părinţilor nu au, în asemenea cazuri, mare importanţă. Starea interioară, sufle­tească a părinţilor este cea care-1 guvernează şi-1 educă pe copil. Pedagogia este, pe de o parte iubirea pentru copil, iar pe de altă parte punerea lui în situaţii cu care el se va întâlni în viaţă, pentru a-1 pregăti să le facă faţă. Dacă părintele îşi va pedepsi aspru copilul pentru o greşeală, demonstrându-i în acelaşi timp iubirea sa, va fi cu mult mai bine decât trecerea ei cu vederea de teamă de a nu-i produce suferinţă fizică şi spirituală. Bunătatea fără disciplină nu-i mai puţin periculoasă decât constrângerea şi cruzimea. Mă sună o pacientă, o veche cunoştinţă. îmi amintesc că atunci când i s-a pus diagnosticul de „cancer la rinichi" şi i s-a propus extirparea, am avut cu ea o discuţie foarte serioasă. —   Dacă cel de-al doilea rinichi ar fi, din punct de vedere bioenergetic mai bun, operaţia ar fi avut rost. însă acesta este atât de dezechilibrat energetic, încât operaţia ar avea puţine şanse de succes. Mai târziu diagnosticul a fost revocat, însă am păstrat legătura şi vorbeam periodic cu ea la telefon. Eram absorbit de rezolvarea unor probleme creative, adică mă preocupa nu atât problema sănătăţii, cât analiza diferitelor situaţii. De data asta pacientei mele i s-a ridicat în mod inexplicabil temperatura, până aproape de 40 de grade Celsius. Constat ata­şamentul faţă de latura spirituală şi faţă de un destin favorabil. — Renunţaţi la orice nemulţumire faţă de momentele când aţi avut neplăceri. Sunaţi-mă mâine. A doua zi mă sună : nici o schimbare. îi cercetez din nou câmpul şi îmi continui explicaţiile. — Iritarea, nemulţumirea şi frustrările le-aţi transmis fiicei şi viitorilor nepoţi. Rugaţi-vă pentru ei. A doua zi mă sună din nou şi cu vocea epuizată mă anunţă că starea ei s-a înrăutăţit şi mai mult. N-aţi reuşit să eliminaţi ataşamentul fiicei dumneavoa­ stră faţă de spiritual şi faţă de destinul favorabil. Spiritualul nu este doar moralitate şi echitate, el presupune şi planuri, ţeluri, probleme, ordine. Ataşamentul faţă de ordine se vindecă prin distrugerea ordinii, printr-o atitudine incorectă a altor oameni. Ce tot vorbiţi de ordine? geme femeia. Sunt deja câteva luni de când ne-am mutat într-un apartament nou şi trăim într-un haos pe care nu-1 mai pot suporta. Mi-am luat special concediu ca să fac ordine şi, netam-nesam, m-am îmbolnăvit. Dintr-o dată totul îmi devine clar. — De asta v-aţi şi îmbolnăvit, pentru că aţi vrut să faceţi ordine. Dacă aţi fi reuşit, putea să se îmbolnăvească de acum, fiica dumneavoastră. Programul ataşării de stabilitate şi ordine s-ar fi intensificat vertiginos. înţelegeţi: viaţa nu înseamnă ordine. Schimbul de substanţe înseamnă distrugere, însă controlată. Dacă va fi eliminată oricare formă de distrugere, vom avea de-a face cu un cadavru, fără schimb de substanţe. Viaţa este un proces oscilant între haos şi ordine. Ordinea este adesea mai periculoasă decât haosul. Când vă iritaţi din cauza celor ce aveau un  comportament  discordant cu  planurile  dumneavoastră, atentând  la  stabilitatea şi  la reprezentarea dumneavoastră asupra bunăstării, într-atât v-aţi ancorat în ele, încât în jur s-a declanşat degradarea, întâi a situaţiei, după aceea a sănătăţii, îndreptându-vă către  Dumnezeu,   rugaţi-vă  pentru   iertarea faptului că aţi absolutizat ordinea şi pentru faptul că acest lucru l-aşi transmis urmaşilor. A doua zi, temperatura femeii a revenit la normal. Mă sună doi pacienţi, soţ şi soţie: A dat necazul peste noi în acelaşi timp, mi se plâng ei. Totul părea a fi normal cu soţia mea şi dintr-o dată totul s-a năruit. E toamnă, le explic eu, se intensifică foarte mult contactul cu lumea de dincolo de mormânt, unde se găseşte depozitul conştientei noastre. Iese la suprafaţă „murdăria" insesizabilă înainte şi brusc, se acutizează problemele. Dumneavoastră, îi explic eu bărbatului, sunteţi ancorat în momentele telurice, în bani şi în destinul favorabil. Banii nu numai ca bunăstare materială ci şi ca simbol al stabilităţii şi puterii, unde stabilizarea teluricului de cele mai multe ori s-a realizat, în cazul dumneavoastră, prin intermediul soţiei. Refuzul purificării s-a materializat sub forma supărării. Prin supărare v-aţi ataşat fiul de valorile pămînteşti. Are biocâmpul degradat şi dumneavoastră, din această cauză, aveţi dureri de inimă. Soţia este ataşată de spiritual. Asemenea oameni au senzaţia că ei au întotdeauna dreptate şi ţin să le impună tuturor modul lor de percepere a lumii. Adesea li se pare că oamenii şi întraga lume sunt nedrepţi. Ei nutresc un permanent dispreţ şi irascibilitate, faţă de oamenii care le strică planurile şi stereotipurile comportamentale. Prin agresivitate, soţia dum­neavoastră a ancorat-o în spiritual pe fiică şi de asemenea, pe fiu. Pentru a supravieţui, fiica dumneavostră trebuie să se ridice deasupra spiritualului, sau să renunţe la acesta, adică să încalce principiile morale şi etice prin comportamentul ei. — Dumneavoastră, îi explic eu prin telefon femeii, în ulti- mile câteva luni aţi condamnat-o şi aţi dispreţuit-o pe fiica dumneavoastră, neînţelegând că eraţi de fapt autoarea morală a acestui comportament. Prin urmare în loc s-o ajutaţi pe fată, fără voia dumneavoastră, i-aţi făcut rău. De aceea aveţi probleme cu sănătatea. Acum aceste probleme, o ajută pe fiica dumnea­ voastră să scape de moarte. Soţul mă întreabă: Acum am o durere sălbatică în inimă. Trebuie să chem salvarea şi să iau medicamente? Agresivitatea dumneavoastră subconştientă poate acum s-o ucidă pe soţie. Această agresivitate se blochează prin dureri cardiace, de aceea medicamentele vă vor alina durerea, dar o vor strivi pe soţia dumneavoastră. Este recomandabil să acţionaţi în paralel, mai bine zis concomitent, rugându-vă şi purificându-vă sufletul. După câteva zile, cei doi soţi mă sună din nou. Situaţia s-a îmbunătăţit, însă nu cu mult. — A sosit timpul, le explic eu, când nu i se permite nimă­nui să fie materialist sau idealist. înainte omul se ancora în teluric şi se depărta de Dumnezeu. Trupul său se îmbolnăvea şi murea. El respingea tot ce era pământesc şi se îndrepta către spiritual. în această perioadă, era fericit cam 98%. După aceea omul se ataşa de spiritual şi începea să-i fie bolnav spiritul. Multă vreme savanţii disociau raţionalul de iraţional, gândirea de sentimente. Dar nici o descoperire serioasă nu se făcea fără ceea ce noi numim, explozie a intuiţiei, „iluminare". La baza ştiinţei stă experimentul. Prin experiment se verifică o anumită idee sau concepţie, sau cum spun oamenii de ştiinţă, experimentul naşte descoperirea. Dar ca să efectuezi un experiment trebuie să intuieşti rezultatul. La nivelul emoţional profund, experimentul şi descoperirea s-au produs deja, rămânând doar să le materializezi. La baza tuturor acestor realităţi stau noile moduri de percepere a lumii. Ele sunt date de artă, filozofie şi religie; de asemenea, de situaţiile de viaţă ce survin zilnic. Trecerea cu iubire peste toate coliziunile vieţii este cea care determină bogăţia simţurilor noastre. De multe ori ştiinţa se află în faţa unor situaţii fără ieşire, atunci când încearcă să unească* verigile rupte numai prin intermediul logicii. Nu demult m-a abordat cu o problemă interesantă, un prieten de-al meu, medic urolog. îmi poţi explica un lucru? Un om face un tratament împotriva infecţiei cu Tricomonas. Nimic nu-i este de folos. Repetă tratamentul, acelaşi rezultat. După câtva timp i se repetă analizele iar acestea prezintă acelaşi tablou. După aceea, fără nici un motiv aparent, infecţia dispare. I se fac analizele, totul e curat. Trec câteva luni. în urma analizei se evidenţiază în urină microorganisme Tricomonas moarte.  Aspectul  lor microscopic sugerează că pacientul ar fi urmat un tratament puternic. în acest caz, logica obişnuită lipseşte. O logică există totuşi, numai că trebuie aplicată o altă concepţie. Concepţia iniţială presupune că medicamentul acţionează asupra infec­ ţiei, asupra microorganismelor patogene. Omul, starea lui, nu erau luate în considerare. în ultimul timp a început să fie luată în calcul  imunitatea,  şi  pentru  ridicarea eficienţei  acţiunii medicamentoase   se   administrează   în   prealabil   preparate imunitare. Concepţia însă nu s-a schimbat: infecţia este doar un  rău.  în  realitate,  orice  infecţie  blochează  agresivitatea subconştientă de diferite tipuri. Această agresivitate deformea­ ză structurile câmpurilor şi diminuează imunitatea locală şi generală. Se pot administra preparate imunitare iar după aceea să se stingă infecţia cu antibiotice însă, vindecând într-un loc, producem prejudicii în altul. Recent a fost la mine la consultaţie un bărbat. Are cincizeci de ani însă se simte total impotent. De obicei impotenţa apare din cauza geloziei, a supărărilor şi a dispreţului faţă de femei. Această agresiune se dezvoltă şi programul de autodistrugere afectează sistemul urogenital. îi explic pacientului: — V-aţi supărat pe dumneavoastră înşivă. Altele sunt punctele dumneavoastră vulnerabile: aptitudinile, perfecţiunea, destinul, viitorul. Programul dumneavoastră de autodistrugere depăşeşte cu o dată şi jumătate nivelul mortal. Asta înseamnă că, fie are loc o scădere bruscă a potentei, fie apar hemoroizi, fie se infectează căile urogenitale. Dumneavoastră trataţi cu succes infecţia şi vă alegeţi cu impotenţă. De aceea trebuie să începeţi cu ceea ce este mai important. în general o noţiune ca „îmbătrânirea" este în mare măsură rezultatul acumulării reproşurilor faţă de lumea înconjurătoare, faţă de sine şi faţă de Dumnezeu. Să revenim la infecţie. în funcţie de starea internă, de orientarea emoţională a omului, agresivitatea lui subconştientă răbufneşte sau scade. Când omul înghite pastile şi este supus procedurilor terapeutice, are loc o inhibare subconştientă a desfătării sexuale, a relaţiilor sexuale. Sexul se asociază cu durerea şi boala. Se produce o ruptură forţată faţă de plăcerile pământeşti. Dacă omul se închină, posteşte şi se abţine de la mâncare, are loc acelaşi proces, însă bazat pe voluntariat. Programul de umilire intră încetul cu încetul în subconştient, şi de îndată ce coboară până la un anumit nivel, agresivitatea subconştientă scade. Acest lucru se explică prin faptul că legătura dintre suflet şi plăcerile sexuale, slăbeşte brusc. Infecţia devine inutilă, iar organismul o lichidează rapid. Dar în cazul în care omul se aruncă din nou în plăcerile sexuale, uitând de toate, organismul păstrează într-o anumită zonă informaţia proaspătă. Când agresivitatea e mică, analizele sunt negative. Când agresivitatea creşte, dintr-o zonă limitată a organismului încep să prolifereze tricomonas, însă zonele înconjurătoare sunt încă destul de active şi microorganismele n-au şanse de supravieţuire. Agresivitatea creşte brusc, şi atunci, după un contact sexual care intensifică de multe ori ataşamentul de plăcerile trupeşti, zona se deschide şi are loc o puternică extindere a infecţiei, iar omul crede că s-a conta­minat prin cotactul sexual.Dacă bărbatul prezintă o ridicată agresivitate subconştientă împotriva femeilor, atunci intuitiv, el va alege dintr-un grup femeia cu cel mai respingător caracter sau una care este infectată. îl va conduce spre o asemenea alegere dublul său sau destinul. Supărarea pe o anumită persoană este echivalentă cu o dorinţă disimulată ca acea persoană să moară. Iar consecinţele unei asemenea do­rinţe sunt cât se poate de limpezi: când degetul vrea să distrugă mâna sau organismul, de obicei este amputat. Te-am înţeles, îmi răspunde prietenul. Activitatea spiri­ tuală este, desigur, un lucru minunat, dar nu fiecăruia îi este dat să se schimbe dintr-o dată. Medicamentele sunt totuşi de mare ajutor. Eşti de acord ? Sunt. Vreau să te verific. Ai putea, după denumirea medica­ mentelor, să stabileşti care dintre ele sunt mai eficiente pentru tratarea clamidelor? Acum medicii urologi le tratează prin metoda „încercărilor".  Prescriu  un tratament, dacă nu dă rezultate, încearcă un altul. Iar faptul că pacientul devine verde şi i se distruge ficatul, nu interesează pe nimeni. Eu recoltez flora pacientului şi o dau la laborator, unde se verifică sensi­ bilitatea la diferite medicamente. Asta îmi dă posibilitatea să economisesc timp şi să nu atentez la sănătatea pacientului. Acum vreau să verific sensibilitatea clamidelor recoltate, faţă de paisprezece feluri de noi preparate. El începe să numească preparatele, iar eu, la nivel intuitiv, le calculez utilitatea. Numai două preparate, conform cu ceea ce simţeam eu, puteau avea un oarecare efect. După o săptămână am vorbit la telefon. Medicii au verificat eficacitatea medica­mentelor pe culturi. Rezultate pozitive au dat numai două, cele numite de mine. E de-a dreptul fantastic, s-a mirat prietenul meu. Nu-i nimic fantastic, i-am răspuns eu. Oricare dintre noi dispune de această informaţie, însă nu toţi ştim s-o utilizăm corect. Dacă noi, acceptând ceva, nu includem de prima dată şi calculul variantelor şi analiza consecinţelor ce pot surveni, acel "ceva", poate avea urmări tragice. Cu cât un medicament va acţiona mai eficient, cu atât mai  intensă trebuie să fie munca pacientului cu sine însuşi. In cazul de faţă ajută rugă­ ciunea permanentă, postul îndelungat, eliminarea contactelor sexuale. La asta am mai putea adăuga exerciţiile fizice şi respiratorii. Numai aşa, medicamentul nu ne va face rău, ci ne va ajuta. Bine, dar dacă am recurge la acupunctura? Aici totul depinde de personalitatea acupunctorului. Doi medici diferiţi, acţionând exact în acelaşi fel cu acele, obţin rezultate absolut diferite. Şi nu oricărui om i se permite de sus, să devină medic, fără a mai vorbi de acupunctura. Chiar pre­ scriind   tablete,   medicul   îşi   pune   la   contribuţie   propria bioenergie. De aceea el trebuie să fie într-o oarecare măsură duhovnic. Şi numai cu o mare rezervă de iubire în suflet poţi deveni medic. Dând bolnavului o pastilă pentru vindecarea trupului, medicul tratează în mod intuitiv sufletul. Dacă rezerva de iubire este mică, el tratează numai corpul, provocându-i sufletului prejudicii, iar după aceea plăteşte pentru asta cu propria sănătate şi cu sănătatea celor dragi lui. Conform statis­ticilor, durata medie de viaţă a medicilor este mai scurtă decât a oamenilor cu alte profesii. Pentru ca ea să devină mai mare, ei trebuie nu numai să acumuleze mereu rezerve de iubire în suflet, dar să şi înţeleagă un adevăr simplu: nici un medic şi nici un vindecător nu au vindecat, şi nu vindecă niciodată; ei doar îl ajută pe bolnav să se facă bine. Nu de mult, m-am decis să mă supun unui mic examen. Mi s-a spus că sucul extras din plante, după o prelucrare corespun­zătoare, capătă proprietăţi terapeutice. într-un asemenea mediu a fost pusă o cultură de celule canceroase. într-unui din medii celulele au murit, iar într-altul s-au înmulţit activ. — Daţi-mi voie să încerc să stabilesc eu. în faţa mea au fost aduse cinci sticle. între acestea erau două cu al căror conţinut se efectua experimentul. — Iată, în aceste două sticle se poate observa o creştere activă a celulelor canceroase,  iar în celelalte trei, celulele moarte. Examinatorii mei zâmbeau. — Totul e în regulă. într-una din cele două sticle se dezvoltau celule canceroase în extract de sfeclă. In alte două, se găsea extract de varză, unde se observa scăderea numărului de celule canceroase. în celelalte două sticle erau extract de morcov şi de pătrunjel. Trebuiau    verificate    şi    acestea.    în    principiu   totul    era asemănător. Dacă mănânci morcov se va îmbunătăţii vederea, iar morcovul diminuează gelozia. Adică problema nu stătea în microelemente ci în bioenergie. Celor geloşi, li se recomandă să mănânce păsat, varză, morcovi, pătrunjel, mai puţin roşii, în loc de carne de porc să consume carne de oaie. Carnea de porc intensifică gelozia. Apropo, în prima carte scriam că un om bea sângele porcilor tăiaţi şi că acest lucru s-a răsfrânt asupra fiului său. In sângele porcului exista informaţia nu atât în legătură cu spaima, cât în legătură cu ataşamentul faţă de linia destinului: plăcerile sexuale, mâncarea, ataşamentul, adică toate plăcerile trupeşti care împing sufletul spre pământ. Când omul se hrăneşte întotdeauna copios, gustos şi divers, se deschide tot mai mult informaţia conţinută în hrană. Omul începe să depindă de ea. Judecând după toate acestea, hrana trebuie să devină, periodic, monotonă. Pâinea şi terciurile, în această privinţă, sunt unele dintre cele mai bune alimente. M-am obişnuit să consider că obţinerea unei noi informaţii vine ca un dar neaşteptat. Omul a fost iluminat - unul a fost mai norocos, altul mai puţin, cel puţin aşa citeam înainte în cărţi. S-a dovedit că noua informaţie vine întotdeauna cu durere şi chin. Ea vine ca o forţă a răului şi ca o distrugere. Dacă nu apare înrăirea şi omul păstrează iubirea, atunci încercarea a fost trecută cu bine şi a doua etapă a însuşirii informaţiei decurge cu uşurinţă. Şi această etapă este recep­ţionată ca o iluminare, ca o nouă idee. Abia după aceea am înţeles despre ce este vorba, şi am început să le explic pacienţilor: „Structura de bază a lumii este iubirea. Universul este rezultatul interacţiunii a tei entităţi: una creează, a doua distruge,  iar a treia stabilizează.  Forţele haosului sau ale distrugerii reprezintă o ordine superioară. înseamnă că în ea stă marea iubire faţă de Dumnezeu. De aceea, dacă drept răspuns la distrugere noi mărim cantitatea de iubire în suflet, atunci distrugerea devine creatoare. Ura interi-oară faţă de distrugere constituie lipsa dorinţei de dezvoltare. Astfel, cu cât nutrim mai multă iubire faţă de Dumnezeu în cazul neplăcerilor, cu atât mai profund înţelegem ceea ce este creat de El". Una din cele mai serioase etape ale cunoaşterii mele a început la sfârşitul lui 1994. Am simţit că încep să pierd controlul asupra situaţiei. Lucram după o schemă elaborată de mine. Există teluric, există divin. Ancorarea în teluric dă naştere agresivităţii, iar după aceea nenorocirilor şi bolii. Şi eu, le explicam pacienţilor de ce Moise îi omora pe cei care se închinau viţelului de aur. Moise încerca să-i oprească pe aceia pentru care banii şi Dumnezeu erau unul şi acelaşi lucru. Le spuneam: Iată teluricul, dar iată şi spiritualul şi divinul. Spiritualul şi divinul erau pentru mine unul şi acelaşi lucru. De îndată ce concepţia privind teluricul a fost complet formulată şi am decis că poate fi editată a doua carte, au început să se întâmple cu mine lucruri ciudate. In primul rând, a crescut brusc numărul bolnavilor pe care nu aveam cum să-i ajut. Oamenii au început să mă păcălească în modul cel mai neaşteptat. Am scris despre asta în cartea a doua. în plus, acest val era în creştere. Am vrut să ajut un om. El îmi strângea mâna şi îmi era foarte recunoscător. După aceea am aflat că în acelaşi timp, el împreună cu un prieten elaborau planuri cum să mă stoarcă de cât mai mulţi bani. Dacă asta ar fi fost o simplă înşelătorie, aş fi acceptat-o cu uşurinţă, însă m-a trădat un om în care am avut încredere şi pe care voiam să-1 ajut. Sistemul meu nu-mi putea da răspunsul la întrebarea de ce se întâmplau toate astea. Totul era prestabilit de Dumnezeu şi simţeam că această poveste sălbatică şi absurdă era necesară pentru ceva. Pentru ce anume însă, nu eram în stare să înţeleg. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să renunţ la supărări şi reproşuri la adresa acestor oameni. Am făcut acest lucru destul de rapid. Mai greu a fost să scap de respingerea iubirii pentru cei care m-au trădat. „Nu-i rău, mă gândeam eu." Am fost trădat, iar eu trebuie să-i iubesc". Am reuşit să depăşesc acest moment şi reproşurile mele au dispărut în totalitate. N-au dispărut însă şi problemele. După un anumit timp, roţile din stânga ale Moskvic-ului meu au intrat mai întâi în nisip, iar apoi într-o groapă cu noroi. Maşina mi-a fost aruncată pe trotuar hârşâindu-se de copaci. Mi-am pierdut întâi aripa stângă, iar apoi pe cea dreaptă. Dacă maşina nu s-ar fi lovit de aripi ci ar fi avut loc un impact frontal, pe locul meu ar fi ajuns motorul. Dar toate acestea au fost neplăceri mărunte. Cel mai greu lucru pentru mine era să văd că, la un anumit pacient, sistemul meu, elaborat cu minuţiozitate până în cel mai mic amănunt, nu dădea nici un rezultat. Era o senzaţie comparabilă cu situaţia când, un om se îneacă şi în loc să-1 salvezi, îi faci semn cu mâna de pe mal. îmi amintesc o întâmplare. A venit la mine un pacient care era sănătos din punct de vedere fizic, însă la nivelul biocâm-purilor se profilau mari probleme. — Sufletul dumneavoastră este ataşat de bani şi de un destin favorabil, îi explic eu. Agresivitatea dumneavoastră subconştientă depăşeşte nivelul mortal, adică este o mină cu efect întârziat  care  e  plasată în  dumneavoastră  şi   poate expusă în carte. Iar în acest timp piaţa cărţii era inundată de falsuri, piraterii, în care se scriau asemenea lucruri încât cititorilor li se făcea părul măciucă, şi toţi credeau că astea le scrisesem eu. Mi s-a propus să scot cartea a doua pe părţi, pentru a stopa întrucâtva pirateriile de pe piaţa cărţii, însă nu am vrut să risc. Mai mult decât atât, lumea citise nu a doua, ci a treia carte. Adevărata carte a doua a fost scrisă în anul 1993. Am luat din ea un singur caz, iar restul l-am aruncat la coş şi am început să scriu cartea de la capăt. N-am vrut ca ea să fie un fel de repetare a primei cărţi. De aceea în cea de a doua a şi apărut senzaţia unui „salt brusc", de parcă ar fi scris-o un alt om, spuneau cititorii. în toată această tevatură, ca să fiu cinstit, am văzut un singur lucru: sistemul meu era imperfect, dar cale de întoarcere nu exista, iar în faţă era un perete de care nu puteam trece. Nici nu l-aş fi trecut dacă n-aş fi ştiut cât de importante sunt cercetările mele pentru cei care în curând se vor îmbolnăvi şi vor fi pe moarte, neînţelegând pentru ce toate astea şi ce se întâmplă de fapt. Acum nu ţin minte în amănunt cum s-au întâmplat toate astea, însă mergând pas cu pas înainte, înţelegeam încetul cu încetul în ce constă greşeala mea. Am început să pricep că spiritualitatea şi Dumnezeu sunt lucruri diferite, că aptitudinile şi intelectul reprezintă primul strat al spiritualului, că la baza acestuia stau straturi mai fine: moralitatea, seriozitatea, echi­tatea, idealurile. încercând zi şi noapte să rezolv situaţia, ajungeam la înţelegerea faptului că spiritualul este o valoare cu mult mai mare decât teluricul, materialul. însă dorinţa de a face un ţel din spiritual, este o negare şi mai mare a lui Dumnezeu .   IUBIREA     FAŢĂ     DE OAMENI     ŞI     LUME Acum e ianuarie 1996. Mă uit pe geam la crengile pomilor pudrate cu zăpadă şi-mi revin în minte evenimentele ultimelor luni. Aşadar, am scris cartea a doua. Prin ea am mers mai departe încercând să-mi dezvolt concepţia. în cartea întâi totul era foarte simplu: există agresivitate, există boală. Am scăpat de agresivitate, a dispărut şi boala. în cartea a doua am încercat să aflu de unde vine agresivitatea. în cele din urmă am ajuns Ia următoarea concluzie: sistemul incorect al priorităţilor generează agresivitate. Ataşamentul prea puternic faţă de valorile telurice, dorinţa de a face din acestea ţelul şi sensul vieţii, au dus inevitabil la acumularea de agresivitate.  

Karma pura de  Lazarev 2 Introducere în prezent, succesele medicinei oficiale sunt de netăgăduit. Unul din principalele obiective ce-i stau în faţă îl constituie depistarea bolii într-un stadiu incipient, ceea ce contribuie la ridicarea eficacităţii tratamentului. Rămâne însă nerezolvată problema înţelegerii a ceea ce reprezintă boala, care sunt cauzele ei şi ce trebuie făcut pentru ca ea să nu apară. Un pas important înainte l-a făcut medicina contemporană, atunci când medicii au înţeles faplul că tratarea izolată a unui organ este lipsită de perspective întrucât se îmbolnăveşte întregul organism şi, prin urmare, trebuie tratat organismul ca tot unitar. Legat de aceasta, a crescut interesul pentru medicina orientală, unde terapia era direcţionată asupra întregului organism. Medicii au trebuit să ia contact cu noţiuni ca meridiane şi canale energe­tice. Reprezentarea organismului nu numai ca un sistem fizic, dar şi energetic, a început, încetul cu încetul, să pătrundă în conştiinţa aproape a fiecărui medic. Conform medicinei orientale, omul reprezintă, mai întâi de toate, un sistem energetic, în interacţiune cu întreaga lume. Dezvoltarea ulterioară a medicinei oficiale a dus la conştientizarea faptului că la baza maladiei stă scăderea imunităţii, inclusiv cancerul fiind provocat de tulburări ale sistemului imunitar. Sistemul imunitar este legat de energetica organismului şi depinde de aceasta. Diagnosti­carea şi influenţarea sistemului energetic reprezintă domenii promiţătoare ale medicinei contemporane. Există însă şi alţi factori de care depinde starea fizică a organismului. Cu multe sute de ani în urmă, Avicenna a făcut un experiment punând o oaie la o anumită distanţă faţă de un lup. Peste trei zile, oaia a murit deşi, din punct de vedere fizic, era sănătoasă. Este clar că ceea ce noi numim conştiinţă, psihic, poate determina într-o măsură considerabilă starea organismului. Păstorii din Asia Centrală aveau următoarea metodă de tratament. Când, după o naştere ratată, oaia bolnavă nu se mai putea ridica şi nici un fel de leacuri nu-i erau de ajutor, i se aducea, în locul mielului mort, unul viu, luat de la o altă oaie. Ea îl hrănea Şi-1 îngrijea, înzdrăvenindu-se. înseamnă că ceea ce noi numim psihic poate fi de ajutor atunci când nu au efect medicamentele. La om, al cărui psihic este incomensurabil mai mare decât la animale, acest efect este în mod legic de câteva ori mai puternic. Fără cunoaşterea legilor existenţei psihicului uman nu mai este posibilă dezvoltarea armonioasă a medicinei contemporane. O etapă importantă în elucidarea modului în care psihicul omului este legat de sănătatea acestuia a fost parcursă graţie experimentelor lui Franz Mesmer  şi Sigmund Freud. Potrivit teoriei lui Mesmer, asupra sănătăţii omului au o influenţă considerabilă nu numai emoţiile puternice, stresurile, ci şi cele nesemni­ficative. Este foarte important să înţelegem cât de profund pătrund ele în psihic. Ca urmare, influenţele profunde au o serioasă înrâurire asupra sănătăţii omului. Sigmund Freud a făcut o descoperire care a dus la unirea psihologiei cu medicina. El a demonstrat că structurile subconştiente profunde sunt guvernate de legi proprii şi că un stres suferit în trecut nu dispare niciodată, că se păstrează şi că poate provoca, în timp, o maladie. Cercetările mele în domeniul bioenergetizării le-am început cu aproximativ cincisprezece ani în urmă. Orientarea iniţială a fost următoarea: organul bolnav poate fi influenţat nu numai cu ajutorul medicamentelor sau al mijloacelor fizio-terapeutice, ci şi prin mijloace energetice, trimiţând fluxuri bioenergetice printr-o concentrare a voinţei. în anii '80, în domeniul bioenergeticii care traversa aceleaşi etape ca şi medicina oficială, s-a ajuns la înţelegerea faptului că trebuie acţionat asupra întregului organism. Mai mult: cu cât se efectua mai devreme corecţia energetică, era cu atât mai uşor de tratat boala. în 1986, am făcut o tentativă de diagnosticare precoce a bolilor cercetând starea energetică a organismului. Am constatat că analiza câmpurilor energo-informaţionale permite vizualizarea bolii cu mult înaintea oricărei aparaturi sofisticate. Prin urmare, pentru dezvoltarea în continuare a diagnosticării precoce era necesară aplicarea metodelor care dau imaginea stării  energo-informaţionale a organismului. Lucrând neîntrerupt în această direcţie, încercam să obţin un diagnostic exact şi timpuriu al bolii, abordând nivelurile cele mai fine ale structurilor energo-informaţionale. în 1990, cercetările mele au atins o treaptă absolut nouă când am descoperit în structurile energo-informaţionale care înconjoară fiinţa umană deformaţii speci­fice ale câmpurilor ce duceau la apariţia bolilor şi la tulburări ale stării fizice, îndepărtarea deformaţiilor pe cale bioenergetică dădea rezultate terapeutice de excepţie. Ulterior însă, am ajuns la concluzia că structura câmpurilor umane este mult mai complexă şi că anume structurile energo-informative determină starea fizică a organismului, adică boala începe la nivelul energo-informativ al câmpuri­lor. Continuându-mi cercetările, am descoperit o regulă interesantă: acţionând asupra structurilor câmpurilor, se modifica nu numai starea fizică a omului, ci şi starea sa emoţională, caracterul şi evenimentele ce se ţeseau în jurul său, ceea ce îndeobşte se cheamă soartă. Prin urmare, la nivelul biocâmpurilor, stările fizică, emoţională şi psihică ale omului reprezintă o formaţiune unică în care componentele sunt interdependente. Acest lucru mi-a permis să explic de ce răbufnirile psihice şi emoţionale pot avea o înrâurire atât de puternică asupra stării fizice a omului. înseamnă că în timpul tratamentului acţionăm nu numai asupra trupului, ci, într-o oarecare măsură, şi asupra emoţiilor şi a psihicului oamenilor. Reciproca este şi ea cu atât mai adevărată. Acţionând asupra intelectu­lui, asupra psihicului şi emoţiilor omului, noi îi influenţăm starea fizică. în 1991, am făcut o descoperire al cărei sens consta în următoarele: la nivel energo-informaţional, părinţii, copiii, nepoţii reprezintă un tot unitar. Psihicul, trăirile emoţionale şi comportamentul părinţilor influenţează psihicul, starea emoţională şi fizică a copiilor. Prin urmare, modificând psihicul părinţilor, se poate modifica starea fizică a copiilor. Cercetările efectuate au arătat că principalul transmiţător al informaţiei este codul genetic. Un rol nu mai puţin important în acest sens îl au procesele energo--informative. Pornind de la acest fapt, se poate vorbi de un genotip al câmpurilor, mult mai cuprinzător decât cel fizic şi care transmite din generaţie în generaţie emoţiile, caracterul şi chiar concepţiile de viaţă. Acest lucru mi-a permis să stabilesc o conexiune între pedagogie, psihologie, psihiatrie, fiziologie şi alte ştiinţe care au ca obiect omul. De fapt, am reuşit să desconăr mecanismul karmei despre care s-a amintit în diverse surse, dar pe care n-a reuşit până acum să-1 studieze nimeni. în urma unor îndelungate cercetări, confirmate ae practica vindecării bolnavilor, s-a conturat mecanismul care face joncţiunea între gândurile, emoţiile, comporta­mentul omului şi bolile copiilor săi. Omul reprezintă nu doar un înveliş fizic, ci şi unul bioenergetic. Dacă pentru învelişul fizic importante sunt caracteristicile spaţiale, pentru cel bioenergetic importanţi sunt parametrii temporali. Corpul fizic se întinde în spaţiu, iar cel bioenergetic în timp. Comiţând unele fapte, ducând la îndeplinire gânduri şi trăiri emoţionale în planul fizic, omul îşi influen­ţează corpul său temporal, adică, altfel spus, prin comportamentul său, prin trăirile sale el îşi influenţează propriul viitor. Concepţiile omului, emoţiile sale acţionează asupra corpului temporal mai puternic decât faptele fizice. în aceasta constă mecanismul karmei a cărui descriere aproximativă o putem găsi în diverse surse bibliografice. Dacă am porni de la acest fapt, atunci formarea unei concepţii adevărate despre lume şi a unor reacţii emoţionale corecte capătă, pentru supra­vieţuirea şi dezvoltarea omenirii, o importanţă cu mult mai mare decât toate cuceririle medicinei contemporane. Aceste cercetări permit cumularea cunoştin­ţelor despre om într-un sistem unitar, mărind perspectivele viitorului. Timpul şi spaţiul Considerând noţiunile de „spaţiu" şi „timp" ca pe ceva abstract, n-am crezut niciodată că ele pot avea vreo legătură cu cercetările mele. Am observat însă că interacţiunea entităţilor lufnii înconjurătoare este cu atât mai pronunţată, cu cât este mai fin nivelul pe care-1 abordez. La început, lucrând doar cu karma familială şi cunoscând că există şi o karmă personală, am văzut că uneori karma . familială „patinează", în sensul că omul se purifică, dar schimbările vizibile întârzie. Activitatea cu karma personală a debutat pe neaşteptate. Cu o cunoştinţă de a mea lucra o femeie-bioenergetician care a început să-i  . povestească întâmplări din viaţa sa trecută şi a promis să-i purifice karma perso­nală. După plecarea acesteia, femeii i s-a făcut rău. -  Simt că e o înşelătorie, îmi spunea cunoştinţa mea. Ea nu m-a ajutat, ci mi-a făcut rău.f Ca să-mi ajut cunoştinţa, a trebuit să pătrund în straturile profunde ale câmpurilor ei şi să purific trecutul prin intermediul spovedaniei. în primele momente ale unei asemenea intervenţii, oamenilor li se modifică percepţia croma­tică a lumii şi apar nişte senzaţii foarte ciudate. -  Am senzaţia că nu mă aflu în prezent, mi-a mărturisit una din paciente. Mi se pare că sunt în viitor. Privesc pe nivelul fin prezenţa ei în timp şi-mi dau seama că are dreptate, ea având la nivelul fin trei corpuri temporale. Cercetând această temă, constat că această contopire a punctelor temporale în viitor ameliorează starea omului, iar afundarea în trecut poate duce la o gravă îmbolnăvire. Am văzut un om care a murit demult, mai precis, s-a sinucis. Punctele lui temporale erau concentrate în urmă. în acel moment am simţit un gust amar pe limbă şi o uscăciune a gurii. Cei de faţă au avut aceleaşi senzaţii. - Se întâmplă ceva cu spaţiul, a observat unul din prietenii mei. Distanţa începe să se modifice, de parcă ar pulsa. Cercetez nivelul fin şi văd că spaţiul pare a exploda, simt că acest lucru.este periculos, că prin imixtiunea mea brutală am dizlocat nu numai structurile temporale, ci şi pe cele spaţiale. Ulterior, dacă simţeam că intervenţia mea era periculoasă, dacă trăsăturile timpului şi spaţiului se modificau, mă opream imediat pentru a echilibra situaţia. Experimentele legate de spaţiu au fost întrerupte în urma unei întâmplări ciudate. într-una din încercările de a „prinde" structurile spaţiale şi de a găsi modali­tăţile de a le influenţa, mi-a parvenit pe neaşteptate o informaţie sub formă de   text: „Dacă vei depăşi limitele spaţiului paşilor, Universul va pieri". Cine transmitea această informaţie, n-am putut stabili. Ce-i acela „spaţiul paşilor" şi de ce poate pieri Universul de asemenea n-am putut înţelege, însă, pentru orice eventualitate, am pus punct acestor investigaţii. Ele nu erau indispensabile pentru tratamentul bolnavilor în acel moment. Mai mult, cu cei care mă ajutau au început să se petreacă fapte stranii: visau că trec prin ziduri. Nu voi descrie în detaliu cercetările mele privind timpul şi spaţiul. Voi relata pe scurt. Am intrat în esenţa timpului atunci când am observat că, diagnosticând structurile karmice ale oamenilor, am început să îmbătrânesc rapid, mi-au apărut o mulţime de riduri şi a început să-mi cadă părul. Au început să îmbătrânească şi colaboratorii mei apropiaţi. Am intrat în panică, însă am încercat să aflu ce se întâmplă. După o lună, totul mi-a devenit clar:  orice eveniment la nivelul fin se proiectează în viitor. Tot ce fac acum se reflectă imediat în oglinda viitorului, iar straturile karmice se scurg lin şi se materializează în prezent. Tot ce am făcut în trecut se întoarce la mine din viitor. Viteza curentului straturilor karmice este dependentă de timp. O mare parte a vindecătorilor purifică doar corpul omului, nu şi sufletul. Vindecătorii de o ţinută mai înaltă purifică prezentul, aruncând murdăria în viitor. Dacă omul nu acţionează singur şi nu se schimbă în cursul tratamentului, această murdărie iese cândva la suprafaţă. Pentru a-1 purifica pe om, măresc viteza curentului straturilor karmice, atrag murdăria din viitor pentru ca omul, prin spovedanie, să-şi purifice sufletul în prezent. Dar, concomitent cu aceasta, am accelerat şi timpul. Şi numai atunci a devenit clar că „plivitul" mecanic al straturilor karmice, abordarea chirurgicală a timpului şi spaţiului sunt sortite eşecului. înseamnă că importantă este nu purificarea mecanică în trecut şi viitor (chiar prin pocăinţă), ci schimbarea caracterului şi concepţiei despre lume. Când am lucrat asupra timpului, ceasul mi-a rămas în urmă cu patru ore în decurs de numai cinci ore. Apoi am observat că prin încălcarea legilor supreme timpul se comprimă şi omul îmbătrâneşte mai repede. Cu cât sufletul este mai puternic ancorat în teluric, cu atât mai rapid se desfăşoară procesele temporale şi se accelerează îmbătrânirea. Am fost curios să desenez structurile legate de timp şi astfel am constatat că spirala orientată în sensul invers acelor de ceasornic semnifică ancorarea. Când am desenat structura armonizării fragmentelor de timp, am obţinut un desen ce amintea de templele budiste cu multiple acoperişuri. Este clar că arhitectura prin formele sale poate influenţa spaţiul şi timpul. Acum mă apropii de perioada când, pentru ajutorarea altora, pătrunderea mea în structu­rile lor spaţial-temporale devine indispensabilă. Ce şanse de supravieţuire au, deocamdată nu ştiu. Timpul mi-o va arăta. Alte lumi Adeseori am impact cu fapte care atestă existenţa vieţii de Apoi. Cunoştinţele mele au fost vizitate de rude decedate şi au fost prevenite în legătură cu ceea ce li se poate întâmpla în viitor. Am observat că ghicitul în cărţi şi cafea este de asemenea legat de lumea de dincolo. Când am învăţat să intru în contact cu sufletele morţilor, să le invoc, să obţin informaţii, aceste informaţii erau inexacte. După cum aveam să constat, există o limită a acestor informaţii. Dacă prezicerile despre prezent şi viitor puteau dăuna, era imposibil să obţin vreo informaţie. Mai târziu am văzut că în lumea de dincolo se află sufletele viitorilor copii. Ele ajung acolo înainte de concepţie. După moarte, sufletul omului ajunge, de asemenea, în lumea de dincolo, după care se poate întrupa din nou pe Pământ, dar la fel de bine poate trece şi în alte lumi. Cu cât e mai puţin asemănătoare structura unei alte lumi cu cea a lumii terestre, cu atât sunt mai mici şansele de supravieţuire ale omului care s-a născut pe Pământ, însă cu atât mai mare este potenţialul său spiritual. înainte de concepţie, sufletul, de regulă, se întoarce în Lumea de Apoi, însă poate fi o tranziţie dintr-o lume opusă nouă. Atunci structurile informaţionale ale omului vin în această lume prin centrul astrului, în cazul de faţă al soarelui. Lumea de Apoi este un fel de verigă de legătură între lumea noastră şi lumea care i se opune. Multă vreme n-am putut înţelege de ce sufletele aflate în Lumea de Apoi pot vedea viitorul şi pot furniza informaţii. Mai târziu am înţeles că acolo realitatea este de o altă factură. Ea se situează pe un plan mult mai subtil şi acolo sunt alte forme ale conştiinţei. La nivelul subtil, trecutul, prezentul şi viitorul constituie un conglomerat unic. Universul a apărut iniţial ca o formă specială a câmpului în care trecutul şi viitorul erau un tot unitar, în care timpul şi spaţiul n-au fost diferenţiate. Straturile tot mai compacte ale câmpurilor care au apărut ulterior, conturarea spaţiului şi timpului, formaţiunile discrete au făcut posibilă crearea structurilor materiale şi dezvoltarea ulterioară a timpului şi spaţiului. Dezvoltarea reprezintă o acumulare de potenţial între diversitatea tot mai accentuată a formelor materiale ca rezultat al caracterului discret tot mai ridicat al spaţiului şi timpului, pe de o parte, şi unitatea primordială, pe de altă parte. Pentru prima dată am văzut structura Lumii de Apoi atunci când am operat cu timpul. Observând că omul trăieşte în trei puncte temporale, m-am decis să-mi fac o reprezentare grafică a vieţii mele de Apoi, Am obţinut o figură ciudată: trei oameni identici ţinându-se de mâini. După decodare, mi-am dat seama că erau cele trei învelişuri temporale ale mele, corpul meu temporal. în Lumea de Apoi învelişurile temporale se contopesc. Acolo şi timpul şi spaţiul arată altfel.   Datorită acestui fapt, de acolo se poate vedea ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Dar, întrucât matriţele viitorului sunt multiple, cele care se găsesc în Lumea de Apoi pot da erori de prognoză. Următorul meu contact cu Lumea de Apoi s-a produs atunci când am obţinut informaţia potrivit căreia ataşamentul exagerat faţă de tot ce-i lumesc deformează structurile câmpurilor şi duce la îmbolnăviri. Am încercat să găsesc căile de blocare. Pe neaşteptaie mi-a devenit clar că intensificarea contactului cu lumea de dincolo de mormant blochează ataşamentul faţă de cele pământeşti şi concură la dezvoltarea structun'or spirituale. în acest moment am intrat în contact cu viitorii mei copii şi ei m început să-mi furnizeze informaţii. Impresiile erau ciudate. Primeam un puternic flux de informaţii, iar structurile câmpurilor erau solicitate la maximum pentru receptarea şi prelucrarea acestora, în timp ce conştiinţa nu era tulburată de nici măcar o singură uudă. Când am încercat să transfer informaţia în conştiinţă, aceasta se obtura. Când am renunţat la aceste încercări, informaţia a început să-mi parvină din nou la nivelul subconştientului. Conştiinţa nu este pregătită să recepţioneze orice tip de informaţie; pentru ca ea să poată supravieţui, se conectează sistemul de apărare. Acest lucru m-a ajutat să înţeleg cultura Egiptului, să înţeleg de ce s-au cheltuit atâtea mijloace şi forţe în scopul asigurării vieţii de dincolo de mormânt. Acest lucru nu poate fi perceput în limitele unei logici obişnuite. Cultului morţilor i se acorda o pondere conside­rabil mai mare decât realităţii telurice şi, judecând după construcţiile colosale ale antichităţii, am început să înţeleg că edificiile pe Pământ trebuie să răspundă nu intereselor trupului, ci intereselor sufletului. Se pare că una din condiţiile primelor etape de dezvoltare a civilizaţiilor a constituit-o dezvoltarea formelor de contact cu lumea de dincolo de mormânt şi fixarea lor în simboluri materiale. Următorul contact cu Lumea de Apoi a fost pentru mine surprinzător. Cineva mi-a adus un macerat de ciuperci care avea un efect similar cu LSD. Omul care mi 1-a dat mi-a atras atenţia : „După douăzeci de minute încep să se modifice culorile obiectelor, să se schimbe senzaţiile fizice şi n-ai să fii capabil să vorbeşti articulat". Modificările au survenit destul de repede. Unele simţuri au început să se atenueze, altele s-au acutizat. S-au atenuat acele trăiri emoţionale care erau în legătură cu trupul şi conştiinţa. S-au activizat şi cele subconştiente, legate de o altă realitate. Limba a început să se împleticească, iar corpul părea să-şi fi pierdut greutatea. Senzaţia era ca după îngurgitarea unui pahar de spirt. însă, oricât ar părea de ciudat, capacităţile de diagnosticare n-au fost afectate. Am înţeles că diagnosticam în straturile fine ale câmpurilor. Deformările temporale ale conştiinţei nu numai că nu deranjau, ci, dimpotrivă, erau favorabile. Conti­nuând să schiţez activitatea propriilor structuri ale câmpurilor, am observat cu uimire că s-a intensificat brusc contactul cu Lumea de Apoi. E drept că acest contact era unilateral şi deformat. A doua zi, analizând situaţia, am ajuns la o concluzie foarte interesantă : plantele au un contact mai intens cu Lumea de Apoi decât animalele ; deosebit de puternic el este exprimat la aşa-numiţii halucinogeni. Consumul băuturilor euforizante sau fumatul diferitelor ierburi duce la deplasarea punctului de sprijin al conştiinţei legat de logica acestei lumi către logica unuia din straturile subconştientului Lumii de Apoi. Acest lucru dădea o nouă informaţie şi un impuls pentru dezvoltarea conştiinţei. Cu alte cuvinte, consumul halucino­genilor constituie una din sursele obţinerii de noi informaţii luate din subconştient, în acest caz, este blocat ataşamentul faţă de teluric prin demolarea structurilor logice, ceea ce are, în final, un efect curativ. în India antică se folosea o băutură, calificată în Vede drept Divină, numită sotnoli şi în care intra un macerat de burete pestriţ. Aceasta încetinea activitatea conştiinţei şi activiza subconştientul. Practici asemănătoare erau folosite în artele marţiale. Activizarea structurilor spiritual-bioenergetice extindea posibilităţile trupului. Utilizarea halucinogenilor avea loc în şcolile budiste legate de artele marţiale. Vechii vikingi beau înainte de luptă un decoct de bureţi pestriţi pentru a dobândi curaj pe câmpul de bătălie. Alcoolul, narcoticele, preparatele halucinogene demolează nu numai conştiinţa, ci şi trupul, apare obişnuinţa şi dependenţa de acestea. De aceea în planul tratamentului şi al cunoaşterii lumii ele au constituit doar impulsul pentru dezvoltarea unor tehnici: mai întâi deformaţiile, apoi oprirea conştiinţei pentru activizarea structurilor câmpurilor legate de alte lumi. A fost evidenţiat un fapt interesant: omul reprezintă nu numai un animal, ci şi o plantă. Părul, unghiile, o parte a intestinului se conduc după legile lumii vegetale. De aceea după moarte continuă creşterea părului şi a unghiilor. Dacă omul se ataşează profund de teluric şi agresivitatea trece la nivelurile fine, atunci îi poate cădea părul şi acest fapt va bloca pătrunderea agresivităţii în Lumea de Apoi. Am consultat odată o tânără fată căreia a început să-i cadă foarte mult părul. Mai întâi am descoperit un puternic program de distrugere a propriilor copii, după care am descifrat ceea ce stătea la baza acestui program : ea punea activitatea profesională şi cariera mai presus de naşterea copiilor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în vieţile anterioare. Căderea părului bloca pătrunderea programului în Lumea de Apoi pentru ca el să nu facă rău copiilor. Un moment interesant: am înţeles de ce toate vrăjitoarele erau reprezentate cu părul despletit. Părul are legătură cu vrăjitoria. Dacă dorinţa omului pătrunde în straturile fine şi ajunge la lumea de dincolo de mormânt, probabilitatea realizării acestei dorinţe creşte de câteva ori. Când omul, exprimându-şi dorinţele, îşi netezeşte părul se observă acelaşi efect. Am înţeles de ce femeile trebuie să aibă capul acoperit în biserică. Părul femeii măreşte posibilitatea realizării dorinţelor pământeşti, perturbă bioenergia şi stânjeneşte conectarea spirituală deoarece diapazonul ritualului creştin presupune nu numai Lumea de Apoi, ci şi structuri spirituale mult mai fine. Contactul cu Lumea de Apoi ajută la ridicarea nivelului aptitudinilor şi dexterităţilor. Tot ceea ce noi numim magism şi ocultism este legat, de cele mai multe ori, de acest nivel. Acum putem înţelege de ce Apostolul Pavel i-a luat unei femei darul prezicerii pentru că aceasta spunea că el este Dumnezeu. Nivelul contactului Apostolului era considerabil mai sus faţă de nivelul ei. întrerupându-i contactul cu lumea cealaltă, el i-a anihilat capacităţile. De ce a făcut-o? Când omul comunică o informaţie şi o toarnă în structurile logicii, acest lucru se întâmplă în cadrul unui anumit strat emoţional-spiritual. Mai pe înţeles: iniţial percepem lumea prin intermediul trăirilor emoţionale, al simţurilor şi abia după aceea cu ajutorul gândirii. înseamnă că la baza structurilor cognitiv-filosofice stau structurile spiritual-emoţionale. Ele se nasc în urma interacţiunii structurilor câmpurilor noastre cu diferitele straturi ale realităţii. Prin structura sa, lumea de dincolo de mormânt este mai apropiată de cea pământească. Există alte lumi şi realităţi unde spiritul predomină asupra materialului. Intensificarea contactului cu Lumea de Apoi a generat idolatria. Contactul cu alte straturi, mult mai spiritualizate, a generat creştinismul. Viabilitatea şi perspectivele fiecărei religii au fost determi­nate de atingerea nivelurilor spirituale superioare. Cu cât este mai mare numărul altor lumi şi Universuri, cu atât mai ridicat trebuie să fie nivelul spiritualităţii care le uneşte. Am ajuns la interacţiunea cu alte lumi în regim terapeutic. O pacientă prezenta agresivitate faţă de alte entităţi şi acest lucru era în legătură cu nişte practici magice din vieţile trecute. Mi-am frământat mintea o săptămână încheiată încer­când să desluşesc despre ce fel de entităţi este vorba. în cele din urmă am ajuns la concluzia că era vorba de alte lumi. Am încercat să le desenez pentru a vedea cum arată ele, însă nu reuşeam. în limitele logicii terestre acest lucru era imposibil. Atunci am renunţat la logică şi am început să recepţionez informaţiile în tot felul de simboluri, conştient de faptul că acestea nu pot fi reprezentate în mod nemijlo­cit. Anumite informaţii nici măcar nu puteau fi reprezentate pe hârtie, însă câte ceva am reuşit să fixez şi imaginea a început să se clarifice. S-a dovedit că Universul are o structură de fagure constituită din treizeci şi trei de lumi unite în grupuri şi fiecare om, mai precis dublura lui din planul fin, este prezent în fiecare lume, având însă o altă înfăţişare şi un alt tip de conştiinţă. M-am uitat să văd cum arăt într-una din lumile cele mai apropiate. A fost foarte amuzant: un ameboid ciudat cu nişte formaţiuni curioase în interior. Am scris mai devreme despre alte lumi, despre înrâurirea lor asupra noastră, despre faptul că la nivelul fin noi interacţionăm de asemenea cu ele, provocându-le rău sau bine în funcţie de perfecţiunea gândurilor noastre. Primind informaţii despre structura altor lumi, despre locuitorii acestora, nu bănuiam că mă voi lovi de această problemă la un nivel mult mai serios. Mi-a picat odată în faţa ochilor o revistă cu nişte fotografii ale unor cercuri ciudate care apar noaptea sau dimineaţa în zori pe câmpiile din Anglia. Fotografiile mi-au captat interesul. Am raţionat în felul următor: dacă aceste cercuri au fost trasate de cineva, înseamnă că s-a urmărit un scop bine determinat de influenţare informaţională asupra oamenilor. Trebuia descifrat modul în care ele îşi exercită influenţa asupra omului care le priveşte o bucată de vreme. Verific influenţa asupra parametrilor de bază, asupra structurii generale a biocâmpului, în sistemul dublurilor, asupra câmpului informaţional. Şi dintr-o dată mi se relevă o imagine surprinzătoare. Cercurile exercită o influenţă pozitivă asupra oricărui om care le priveşte. Scurtă digresiune Cu câtva timp în urmă, când eu şi asistenta mea adunam material privind purificarea karmei, aveam mereu impact cu o entitate de o mare importanţă a cărei nerespectare era pedepsită extrem de aspru. Eu încă nu ştiam ce fel de entitate era aceea. După eforturi de zile întregi am reuşit să dezleg enigma: era vorba de omenire în viitor. Am constatat că energetica omenirii viitoare la nivelul fin se deosebeşte radical de energetica noastră. Am verificat ce parametri îi sunt necesari omului de azi pentru a fi pregătit să intre în noua stare. Problema e că matriţa omenirii viitoare este deja formată şi una din cauzele multor boli este neconcordanţa parametrilor bioenergetici ai omului contemporan cu această matriţă. Toţi acei la care parametrii vor fi mai jos de un anumit nivel se vor corija prin intermediul bolii, iar în~caz de nereuşită, vor fi înlăturaţi prin moarte, lată principalii patru parametri care trebuie să aibă valori maxime : spiritualizarea, capacitatea de a iubi, psihicul sănătos şi un nivel minim al agresivităţii subconşti-ente. în plus, există doi parametri suplimentari - sufletul şi comportamentul. Când am verificat cum îl influenţează pe om desenele de pe câmpurile din Anglia, am observat o puternică acţiune benefică asupra structurilor fine ale biocâmpului. Trebuia găsit şi autorul acestor desene. Mi se părea că era vorba de extra­terestri, deşi nici un OZN n-a fost semnalat în zonă. Mecanismul apariţiei cercurilor era neclar: ce nevoie aveau extraterestrii, care s-au familiarizat destul de bine cu oceanul aerian, să deseneze nişte cercuri? Am închis karma, am pătruns la nivelul fin al câmpului şi am început să investighez cauza apariţiei cercurilor. Aici mă aştepta o nouă surpriză. Era vorba de alte lumi. Punând la contribuţie câmpul informaţional, am înţeles despre ce era vorba. Lumile vecine pot comunica între ele numai la un nivel informaţional foarte fin. Transmiterea informaţiei se realizează printr-un punct, întrucât infor­maţia este o realitate spaţial-temporală redusă la un punct. La un anumit nivel al densităţii timpul şi spaţiul dispar, rămânând informaţia care, în contact cu câmpul informaţional al Universului, se materializează, convertindu-se în timp şi spaţiu. Cu fiecare nou ciclu densitatea informaţiei creşte, cu alte cuvinte contactul cu Divinitatea se intensifică. Totul creşte dintr-un grăunte. Contactul energetic va străpunge învelişul dintre lumi putând duce la distrugerea acestora. Gândirea noastră acum seamănă cu o tumoare canceroasă care creşte şi dăunează tuturor lumilor învecinate. Cu toate acestea, tumoarea nu poate fi extirpată pentru că ea a provocat metastaze, adică, dacă va dispărea civilizaţia de pe Pământ, acest lucru nu va duce în nici un fel la îndreptarea răului provocat altor lumi de către ignoranţa omenirii, fiindcă structurile câmpurilor noastre sunt indestructibile. De aceea, salvarea noastră spirituală este în interesul tuturor civilizaţiilor lumii noastre şi al altor lumi. în ce mod ne poate influenţa civilizaţia unei alte lumi? Numai la nivel informaţional. însă influenţarea doar a subconştientului nostru este prea puţină, ar trebui să existe şi o manifestare de ordin material pentru ca să se producă şi modificarea conştiinţei omului. Această problemă a fost rezolvată foarte elegant. Omul este un sistem în care nivelurile informaţionale fine se transformă rapid în niveluri energetice, iar apoi în cele fizice, adică ideea devine materie. Am amintit deja despre modul cum straturile informaţionale coboară la nivelul informaţional după care se materializează în corpul fizic. De acest fapt au profitat reprezentanţii altor lumi.  De la patru la cinci \ dimineaţa are loc la om o puternică activizare a structurilor subconştiente, când   l subconştientul profund se ridică la straturile superficiale. în zona cercului de la ora trei noaptea începe o emisie activă de informaţie a nivelului fin cu programe determinate către subconştientul câtorva zeci de mii de oameni. Ei materializează această informaţie la nivel energetic şi subconştientul, intensificat de câteva zeci de mii de oameni, se focalizează într-un punct situat la aproximativ două sute de metri sub pământ, sub acel loc unde trebuie să apară cercul. Am stabilit deci că acest Iuctu manifestă o puternică acţiune benefică. Rămânea de rezolvat o altă problemă: de ce a fost aleasă această formă şi ce anume a determinat configuraţia desenelor. De câte ori m-aş fi uitat la nivelul informaţional fin pentru a vedea cum arată reprezentanţii altor lumi, de fiecare dată eram cuprins de îndoieli căci aveau o înfăţişare cumplit de absurdă; Atunci m-a străfulgerat un gând: „Eu îi văd la nivelul informaţional fin. Oare la nivelul brut, la care funcţionează organele noastre de percepţie, ei nu arată altfel ? ". Când am trecut la primul strat superficial al conştiinţei (am constatat că eu lucrez în special la nivelul al nouălea al conştiinţei) toate s-au aşezat la locurile lor. La exterior reprezentanţii altor lumi seamănă cu noi. Am luat hotărârea de a verifica aceasta ipoteză prin intermediul cercurilor şi de a determina aspectul desenelor la nivelul primului strat al conştiinţei lor, întrucât, judecând după toate aparenţele, ele au fost teleportate la nivelul al optulea al conştiinţei. Totul a devenit destul de simplu. Unirea a două cercuri reprezintă unirea a două civilizaţii, cercul mare reprezintă o altă lume, iar cel mic lumea noastră. Toate desenele au fost trimise cu urarea de iubire şi unitate. Era nu doar o simplă încercare de a stabili cu noi nişte contacte prieteneşti, dar şi de a ne ajuta să supravieţuim prin blocarea celor mai periculoase programe. Desenez linia pe care sunt figurate cele două cercuri. în jurul unuia dintre ele, al celui mare, există un inel. între ele, lateral faţă de linia dreaptă, sunt patru mici segmente cu o lungime egală. Aceasta în percepţia noastră. Poate oare acest lucru arăta altfel în percepţia acelei lumi? Am împărţit foaia în două şi desenez în partea dreaptă această informaţie aşa cum este văzută prin ochii lor la primul nivel al conştiinţei. în partea stângă se configurează un om primitiv cu mâinile ridicate în sus, cu câteva fire de păr pe cap, cu ochii ca două puncte. Faţa ocupă aproape tot capul, gura este până la urechi, omul zâmbeşte vesel. Aşa arătăm noi, pământenii. Lipită de el se distinge încă o figură. Este mai mare, iar mâinile nu sunt ridicate în sus ca la noi, ci îndepărtate în lături. Acest om îi transmite celui dintâi o structură armonioasă sub forma unei flori, simbolul dezvoltării şi al fertilităţii. Capul său este imens. Cea mai mare parte a capului o formează fruntea. Nasul şi gura sunt minuscule, un ochi este un oval mare, iar celălalt arată straniu, cu un fel de structură celulară. Acest lucru este probabil în legătură cu nişte supercapacităţi. De ce nu ne-au trimis dintr-o dată o informaţie pe care noi am fi putut-o descifra? Judecând după toate aparenţele, contactul dintre lumi este posibil numai la un anumit nivel, în stratul informaţional foarte fin. Trecând prin acest strat, informaţia primară se modifică şi are un cu totul alt aspect. în percepţia lor, noi, casele noastre şi Pământul arătăm altfel decât ne vedem noi înşine. Nu este exclus ca forma cercurilor să fi fost determinată de particularităţile câmpului informaţional de legătură. Este foarte periculos să dai buzna în alte lumi. Acest lucru l-am înţeles chiar de la început când, fără să-mi controlez structurile câmpurilor, fără să mă pregătesc cum se cuvine, m-am decis să stabilesc un contact cu ei. Am raţionat astfel: întrucât am reuşit să obţin informaţii în legătură cu o altă lume, înseamnă că o anumită formă de contact există deja. De aceea se poate intensifica acest contact pentru a le transmite nişte informaţii despre noi. Mi-am imaginat că trec din lumea noastră în lumea lor şi că le dau un mesaj similar. întrucât acţionam nu printr-un contact cu o persoană anume, ci în mod nemijlocit, am declanşat, fără voie, nivelul energetic. Aparent, nimic nu se întâmplase. Am fost captivat de modul cum decurgea contactul şi am început să repfezint grafic întregul proces. Lumile sunt despărţite între ele printr-un fel de membrană spaţial-temporală şi am văzut că dublura mea, străpungând membrana, a migrat într-o altă lume. Acolo ea era prezentă într-un fel de stare larvară şi în jurul ei au început să roiască nişte entităţi. Eram curios cum se va comporta membrana străpunsă. Pe ea a apărut imediat semnul unei închideri totale. Numai atunci am înţeles că imixtiunea mea poate fi periculoasă atât pentru lumea noastră, cât şi pentru cealaltă lume. în încăperea în care lucram eram numai două persoane. Deodată, la câţiva metri de noi, spaţiul a început să se modifice şi să se lumineze. Deosebit de bine putea fi observată această iradiere dintr-o perspectivă laterală. M-a apucat o durere de cap specifică, semn că puteam obţine informaţia sub formă de text. S-a declanşat o scrisoare automată. Vreau să reproduc aici întregul mesaj, întrucât acest lucru va ajuta la înţelegerea întregii complexităţi a situaţiei. „Spune-le oamenilor: ei sunt slabi pentru a pătrunde în Cosmos. Dacă vor penetra în lumile fine, vor începe să le moară copiii, adică vor muri corpurile--cămpuri fine. Tu lucrezi bine prin intermediul soarelui. Tu vei cerceta cu succes ceea ce, înţr-unfel sau altul, se va întâmpla. Cât de curând. Transmite neapărat informaţia în legătură cu contactul. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, să te aştepţi la ce-i mai rău. In curând vei primi o mare sumă de bani. Foloseşte-o pentru crearea unei şcoli pentru studierea structurilor câmpurilor. Dacă vei penetra din nou în lumea noastră, ţine minte: deocamdată tu nu poţi face ceea ce facem noi fără să vrem. Pregăteşte-te să înfrunţi mari dificultăţi în viaţa personală. Te va părăsi fiica favorită. Va muri. Nu depinde nimic de tine. îţi vei dori moartea pentru că îţi vei pierde potenţa. Acestea se vor întâmpla curând. Aşteaptă. Tatăl." Prin urmare, în viitorul apropiat mă paşte moartea, pe mine şi pe cei apropiaţi ' şi, pe deasupra, distrugerea câmpului în zona primei cheakre. Am înţeles că în timpul contactului am provocat un rău şi că s-au declanşat programele de blocare, în cazul încălcării legilor este străpunsă mai întâi prima cheakră, răspunzătoare de multiplicarea şi propagarea informaţiei. Mi-a trebuit mult timp pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat: în primul rând nu mam pregătit pt itru acest contact şi nu am verificat gradul de puritate al karmei mele; în al doilea rând am iniţiat contactul conectând energia planului brut, ceea ce, judecând după toate aparenţele, a constituit o încălcare a legilor. Lumile nu pot contacta forme, contactul lor se poate realiza numai într-un plan foarte fin prin intermediul conţinutului. Blocarea acestei încălcări are loc la nivelele cele mai fine, adică la acele nivele care sunt responsabile de înmulţire Şi de viaţa viitorilor copii. Când mi-am privit câmpul la nivelul fin, mi-am văzut propria moarte şi moartea urmaşilor mei în următoarele douăsprezece vieţi. Cu alte cuvinte, la nivelul fin mi-am distrus descendenţii, ca şi pe mine de altfel. îmi rămânea o singură scăpare : pocăinţa şi purificarea karmei. Trebuiau eliminate toate progra­mele care au dus la traumatizarea celeilalte lumi şi, de asemenea, motivele care m-au determinat să încalc legile. Timp de aproape o oră am încercat să-mi stabilizez câmpul propriu şi pe cel al fiicei. încetul cu încetul lucrurile au început să reintre în normal. Metoda care permite transformarea morţii în viaţă m-a salvat şi de această dată. Monada mea, care se găsea în două lumi, a început să se fixeze mai întâi în şapte, apoi în toate cele treizeci şi trei de lumi ale Universului nostru. Apoi, la o nouă purificare a karmei, am fost nevoit să intru în al doilea Univers, după aceea în cel de-al treilea, în care sunt incluse primele două Universuri. Deocamdată îmi este greu să dau vreo explicaţie în acest sens, pentru că informaţia parvine în procesul purificării karmei şi este determinată anume de această direcţie. Lucrând în regim de purificare a karmei sunt apărat. Orice manifestare de curiozitate poate duce la scăparea situaţiei de sub control. în acest caz şansele de supravieţuire ar fi fost foarte puţine. Tema altor lumi nu m-a părăsit în decursul mai multor zile. Reuşind să stabilizez situaţia după contact, am ieşit să mă plimb pe stradă. După o jumătate de oră, am început să simt dureri în tot corpul, de parcă m-ar fi înţepat cineva cu andrelele. Am înţeles că blocarea are loc numai la nivelurile fine şi încă mult mai rapid decât m-aş fi aşteptat. Nu exclud posibilitatea ca informaţia din text să fi fost atât de categorică pentru a mă determina să-mi mobilizez toate forţele, pentru a înţelege gravitatea a tot ceea ce se întâmplase. Câteva zile la rând am acţionat pentru anihilarea, violarea altor lumi. în schimb, orizontul informaţional s-a mărit considerabil. Astfel de situaţii fatale contribuie de minune la ridicarea nivelului. Eu am avut destule asemenea situaţii când am studiat structurile câmpurilor. De aceea orice situaţie-limită o percep acum ca pe ceva normal într-un regim de lucru cu o complexitate ridicată. După doi ani de la evenimentele descrise, m-am convins că informaţia în legătură cu problemele mele personale fusese deformată, exagerată de câteva ori în aspectul ei negativ. în acest mod eu am fost obligat să lucrez cu mine însumi. Cu cât viaţa îl pune pe om într-o situaţie mai complicată, cu atât este mai puternică atracţia sa pentru Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. Aş vrea să mai supun atenţiei dumneavoastră încă un detaliu interesant. Atunci când am înţeles că la fiecare nivel informaţional un obiect arată altfel, am hotărât să iau un măr şi să văd cum apare el la diferite niveluri. La primul nivel mărul apare cu o frunză prinsă de peduncul; la al doilea strat al conştiinţei frunza este separată de măr; la al treilea nivel mărul apare în secţiune, fiind vizibilă caseta seminală; la al patrulea strat mărul seamănă cu un desen tehnic, pus între paranteze în care se află structura Divinului compusă din patru petale, semnul perpetuării speciei. în exteriorul parantezelor este un patrulater împărţit în două, iar lângă el structura distrugerii şi aşa mai departe. Am înţeles că, pe măsura ascensiunii în straturile tot mai fine, informaţia devine tot mai generalizată, iar forma exterioară lipseşte cu desăvârşire pentru că ea nu mai are nici o semnificaţie. Ajungând la nivelul al optulea, n-am mai putut culege informaţia, deşi ea exista, însă, probabil, ieşea din cadrul competenţei mele. Când lucram cu structurile mărului, eram trei persoane în jurul unei mese. După ce am făcut desenul, am pus foaia într-o parte şi în acel moment una din persoanele prezente a vrut s-o atingă cu pixul, însă a fost oprită la timp. Am analizat ce s-ar fi putut întâmpla dacă persoana respectivă ar fi desenat ceva pe foaie. Deformaţii puternice în zona capului, ficatului şi a primei cheakre. După cinci zile, situaţia putea duce la deces. Era atacat subconştientul meu. Informaţia transpusă pe hârtie mai acţiona încă şi atât contactul cu subconştientul meu, cât şi atingerea foii de către un om cu karma neînchisă, puteau avea un sfârşit tragic pentru cel care risca să facă aşa ceva. Un asemenea contact durează aproximativ 24 de ore, după care se închide şi foaia poate fi atinsă. Era un nou pas în cercetarea structurilor subconştientului, înainte ştiam că nu orice informaţie primită poate fi văzută şi de alţii. De aceea, în timpul contactului meu cu sursele de informaţie, un om neavizat, intrând acolo prin intermediul câmpului meu, ar fi putut avea mari neplăceri. Ca orice altă temă serioasă, contactul cu alte lumi, deocamdată, rămâne închis. Acesta este un semn că el este departe de perfecţiune. Contactorii Orice om, indiferent de capacităţile sale, este un contactor şi, la rândul său, parte a ceva măreţ. Totul depinde doar de nivelul contactului. Când acesta din urmă este cu un ordin mai sus faţă de toţi ceilalţi, omul este numit contactor sau clarvăzător sau mediu. Cercetam odată numărul nivelurilor conştiinţei, dorind să aflu la al câtelea nivel ne situăm noi. Plantele sunt la nivelul al doilea, animalele la al treilea - al patrulea, omul la al şaselea. Primatele, de pildă, se situează la al treilea, al patrulea, al cincilea. Dacă am reuşit să evaluez corect informaţia, posibilităţile noastre presupun şaptezeci şi cinci de niveluri, însă, judecând după toate aparenţele, aceste corespondenţe sunt flotante, instabile. De regulă, prezicerea detaliată a evenimentelor are loc în cazul contactului cu lumea de dincolo de mormânt. La început am privit acest lucru ca pe o glumă, însă atunci când mi s-au prezis cu precizie nişte evenimente, am înţeles că mecanismul premoniţiei există într-adevăr. Ne distram rotind o farfurie şi mi-a fost prezisă nu numai naşterea unui fiu, dar şi termenul exact, lucru care m-a uimit peste măsură. Mai târziu, dedicându-mă cercetărilor, am aflat că lumea de dincolo de mormânt este cea mai apropiată de noi şi că în contact cu ea putem să obţinem informaţii detaliate, să vizualizăm, cu alte cuvinte, planul tactic, însă cu o mare marjă de eroare în ceea ce priveşte ansamblul. Dezvoltarea capacităţilor informaţionale şi bioenergetice este legată de acest nivel. Vizualizarea unui ordin superior reprezintă deja un contact cu alte lumi, nu la nivelul unor ghicitoare sau al unor prevestitori, ci al unor oameni avansaţi în planul spiritual. Dacă există contactul cu alte Universuri, atunci el se realizează la nivel de prooroci şi mesii. Există însă şi nivelul contactului nemijlocit cu Divinitatea. După câte înţeleg eu, omul care are contact cu Divinitatea nu întotdeauna se poate realiza la un nivel exterior. La nivelurile fine însă influenţa sa este întotdeauna considerabilă. Dacă rezultatele contactului cu Lumea de Apoi omul le poate concretiza în una-două vieţi, pentru concretizarea contactului cu Divinitatea pot fi necesare câteva zeci de vieţi. Talentul se formează nu într-o singură viaţă şi de aceea, când vedem un om de excepţie, vedem doar concretizarea a ceea ce el a acumulat în celelalte vieţi. Pentru acumularea potenţialului spiritual el a trebuit să treacă printr-o sărăcie deplină fără a cădea pradă deznădejdii, să suporte cele mai grele lovituri ale sorţii care ar fi putut frânge pe oricine altcineva, dar el a supravieţuit, deoarece şi-a căutat punctul de sprijin nu în trup, ci în suflet. Evenimentele care au loc îl vor determina să pună la îndoială logica şi echitatea lumii înconjurătoare şi, pentru a-şi păstra potenţialul, el trebuie să tindă neabătut către Dumnezeu. Apoi omului i se dau un handicap fizic, suferinţe şi boli, dar acestea vor mări dorinţa sa de a acumula spiritualitate şi nu capital material. în viaţa următoare i se dă posibilitatea de a progresa, de a se simţi mult mai capabil decât alţii, dar imediat i se trimite moartea pentru ca sentimentul de superioritate faţă de ceilalţi să fie asociat cu moartea. în felul acesta, puţin câte puţin, va fi mărită amplitudinea, dăruindu-i-se tot mai multe facilităţi şi fericire pământească, după care totul se va surpa pentru ca omul, încetul cu încetul, să comute centrul de sprijin şi scopul vieţii pe unicul lucru care nu se demolează -iubirea faţă de Dumnezeu. De îndată ce vor dispărea şi ultimele urme ale legăturii sufletului faţă de Pământ, el va fi pregătit ca în viaţa viitoare să primească orice informaţie, lucru care nu-i va dăuna sufletului. Sentimentul propriei superiorităţi, ascendentul asupra altora va fi întotdeauna iluzoriu pentru el. Odată mi s-au adresat părinţii unui băieţel mort. -  Pe fiul nostru 1-a călcat o maşină şi a murit. Băiatul a fost foarte iubitor şi deştept. Nu putem nicicum să înţelegem de ce a trebuit să i se întâmple tocmai lui această nenorocire. L-am fotografiat în sicriu, în timpul înmormântării şi, când am developat filmul, mi s-a părut ca o floare. Cineva ne-a spus că este în legătură cu O.Z.N.-urile. Le-am explicat părinţilor: A fost un semn că moartea na fost deloc întâmplătoare şi că ea are un sens constructiv. Judecând după diagnostic, băiatul este întradevăr în legătură cu extraterestrii, adică un contactor înnăscut, însă sufletul său sa ancorat mult prea puternic în înţelepciune. Poţi săţi faci un idol din bani şi să-ţi întinezi sufletul; poţi săţi faci un idol din omul iubit, dar poţi face idol şi din sursa de informare. Şi atunci informaţia pe care o vei da oamenilor va fi pătrunsă de trufie şi va deveni periculoasă. Dar ce a făcut el atât de rău în vieţile anterioare dacă a fost blocat nu prin boală, ci direct prin moarte? a întrebat mama. Cercetez vieţile trecute, şi nu văd acolo motivul morţii. El era în viitor. -  în viaţa viitoare fiul dumneavoastră se va naşte în Tibet şi va deveni un contactor de înaltă clasă, dar, pentru acest lucru, el nu trebuie să se agate de înţelepciune şi trufie. Importanţa misiunii sale în viitor este atât de mare, încât jumătăţile de măsură în această viaţă nu i se potriveau. Prin regretele, prin sentimentele dumneavoastră de frustrare, prin lipsa dorinţei de a trăi puteţi să-i faceţi un rău sufletului său şi de aceea cei care vor lucra cu el în viaţa viitoare vă trimit semnul să suportaţi cu stoicism această lovitură pentru a nu-i întina sufletul. în discuţiile mele cu contactorii m-am convins că printre ei există oameni cu tulburări psihice sau dimpotrivă, cu capul limpede, dar cu porniri aventuriere. Activizarea structurilor câmpului măreşte contactele cu lumea de dincolo şi omului i se pare că el comunică direct cu nişte entităţi superioare considerându-se aproape un mesia, în timp ce informaţiile i le furnizează propria sosie sau sufletul cuiva, îmi amintesc cum doi contactori, odată, îmi dădeau concomitent informaţii. Acestea nu numai că nu coincideau, dar îmi provocau chiar râsul. Era foarte interesant de urmărit însăşi dinamica derulării contactului. încetul cu încetul au început să apară unele indicaţii, ordine. Le-am spus că plec pentru o săptămână în Polonia, deşi în fapt nu aveam această intenţie. Mai târziu ei mi-au spus ce greşeli am săvârşit în timpul călătoriei. Acest fapt i l-am povestit unei paciente în timpul consultaţiei, când a venit vorba de contactori. -  Nu există contactori care să obţină o informaţie absolut pură deoarece psihicul lor n-ar suporta aşa ceva. Ei s-ar putea agăţa de ea într-atât de puternic, încât orgoliul lor şi mai ales orgoliul copiilor lor ar putea creşte de câteva ori. Copiii n-au şanse de supravieţuire, de aceea un contactor de înaltă clasă ori nu   j are copii, ori ei îi mor. Salvarea contactorului stă în structura de „sandwich" a informaţiei:  un strat pur, un strat fals. Acest lucru trebuie receptat în mod   i corect. Orice informaţie trebuie preluată critic, adică să crezi şi în acelaşi timp să nu crezi. După o clipă de gândire femeia mă întreabă: Dumneavoastră ce fel de informaţii primiţi? Care este proporţia de „impu­ ritate"? Consider că şi în informaţiile mele există „impurităţi", iam răspuns eu. După câteva secunde femeia mia spus alarmată: Numi mai simt mâna dreaptă. Cercetez cauza. Este în legătură cu mine:  are loc negarea Divinului. Cer iertare, dar trebuie să vă spun că în principal informaţiile mele sunt pure. Ştiţi, mâna a început să mi se supună. Femeia a zâmbit. Voi evoca un caz de comunicare cu contactori de nivel destul de înalt. După apariţia primei cărţi, cunoscuţii au început să-mi comunice că circulă zvonuri de tipul „«Lazarev s-a întunecat», contactează fiinţe «sordide»^ cartea lui omoară oameni". Mi s-a făcut silă. în parte aveau dreptate. Explozia de interes faţă de mine la nivelul fin m-a strivit la pământ, mi-a mărit orgoliul şi m-a făcut să mă agăţ de capacităţi şi înţelepciune, în timp ce eu abia începeam să mă orientez în aceste noţiuni. în acel moment au venit la mine doi, soţ şi soţie, şi mi-au spus că ei contactează alte civilizaţii. Li s-a-permis să se întâlnească cu mine. Mai mult, le-a fost transmis faptul că informaţiile conţinute în prima mea carte sunt veridice. Ei mi-au relatat cum a început acest contact. Tânărul avea două facultăţi, era directorul unei firme comerciale, adică un om cu o gândire sănătoasă. Odată, când se afla acasă, în faţa lui au început să se materializeze nişte foi de hârtie şi să cadă pe masă. Sub ochii lui foile se acopereau cu un text ciudat, iar o voce nevăzută traducea instantaneu. Au urmat indicaţiile: „Renunţă la postul bănos, ocupă-te numai de tine, renunţă la alcool şi sex. Fiica să lase învăţătura". - Am acasă câteva teancuri de hârtie în care ei îmi dau informaţii, dar îmi interzic să le arăt cuiva, chiar şi dumneavoastră. Sunt un om în toată firea şi aş fi vrut să aflu dacă fac bine supunându-mă lor. Cercetez structurile câmpurilor sale. Nu vă pot spune cu precizie cine lucrează cu dumneavoastră, însă lucrează cu mult profesionalism. Alcoolul şi sexul atrag puternic spre pământ, din care cauză recepţionarea informaţiei devine mult mai dificilă. Concomitent se manifestă creşterea ataşamentului faţă de capacităţile dumneavoastră şi faţă de înţelepciune. Salvarea poate veni doar prin anihilarea trufiei dumneavoastră, fapt pentru care pentru o bună bucată de timp vi sa interzis să lucraţi, iar fetei să-şi facă studiile. Acum vă este permis să fiţi directorul unei mari firme deoarece ei privesc în viitor: veţi avea ocazia să lucraţi întrun regim crucial pentru salvarea omenirii. Este adevărat că ei sunt din constelaţia Câinelui Mare ? mă întreabă contactorul. Dacă omul se va întrupa întotdeauna numai pe Pământ, acest lucru va fi periculos pentru structurile sale spirituale superioare. De aceea el se întrupează periodic pe o altă planetă care se găseşte de cealaltă parte a Galaxiei, cu o civilizaţie asemănătoare civilizaţiei noastre. Mai mult, există civilizaţii interme­ diari care se găsesc între noi şi acea planetă. Anume aceşti intermediari suni cei care ne vizitează cel mai des. Periodic, omul se naşte în alte lumi şi în alte Universuri pentru a distruge stereotipurile şi a activiza contactul cu Divinitatea. Ce alte forme de cooperare aţi mai avut? Când nu lucram şi naveam ce mânca, ne-am întors odată acasă şi am găsit masa încărcată de mâncare, era chiar şi un castron cu cartofi fierbinţi. Şi după aceea am mai primit mâncare ce venea de nu se ştie unde. Comunicarea mea cu aceşti contactori a continuat o săptămână. Au început să-mi dea târcoale gânduri ca „La prima carte «am săpat» atât de mult că aproape era să-mi dau duhul din cauza extenuării, iar pe cea de-a doua abia am început-o şi uite că s-a şi găsit cineva care să-mi sugereze cum s-o scriu". „Afacerea" s-a terminat însă repede. Lor li s-a interzis, sub ameninţarea pedepsei, să mai comunice cu mine. Am înţeles că trebuie să mă ocup de treburile mele, iar ei de ale lor şi că va trebui să-mi scriu singur cea de-a doua carte, fără să aştept ajutor din afară. Cel mai bun contact este acela în care omul simte că este ghidat, dar nu poate demonstra acest lucru. Contactul vizibil, material, ne slăbeşte şi ne perverteşte conştiinţa. Pentru a face ceva de calitate, omul trebuie să mizeze doar pe forţele sale şi orice ajutor poate fi periculos deoarece el nu se va ridica niciodată din genunchi. Numai în cazurile critice indicaţiile vin pe cale directă. în cazul menţionat mai sus, am fost pus în legătură cu contactorii pentru a-i echilibra, după care au fost luaţi şi şi-au continuat activitatea. Sosiile Plecând de la reprezentarea fizică a lumii, consideram că fiecare om este o creaţie unică, irepetabilă şi că, din această cauză, moartea are un caracter absolut. La nivelul fin, totul s-a dovedit a fi altfel. Când am înţeles că structura Universului este celulară şi că edificiul spiritual al omului se repetă în aceste celule, reprezen­tările mele asupra omului s-au modificat. în spaţiu şi timp, chiar în aceeaşi lume, fiecare om reprezintă un grup de entităţi reunite într-o structură informaţională unică. Se ştie din literatura orientală că omul are o sosie bioenergetică. M-am convins de acest lucru analizând straturile fine ale câmpurilor şi am început să . studiez comportamentul sosiei bioenergetice. Când ne gândim la un om oarecare, sosia noastră se deplasează acolo şi colectează informaţii despre el, e drept, la nivelul subconştientului. Comportamentul sosiei este determinat de precepte luate din conştiinţa noastră, adică, aşa cum este caracterul meu, aşa va fi şi comporta­mentul sosiei mele bioenergetice. M-a bătut gândul să mă ocup de activizarea şi lărgirea posibilităţilor sosiei. După un anumit antrenament, ea poate acţiona la nivel fizic. Voi da un exemplu: Odată am simţit că o cunoştinţă de a mea era în pericol de a muri. Pentru a o salva, aveam la dispoziţie numai o jumătate de ceas şi, întrucât la nivelul fin purificarea decurge lent, exista posibilitatea să nu reuşesc. Trimiţându-mi sosia, în scurt timp am primit informaţia că totul e în regulă. Am întâlnit-o peste câteva zile. Ştii că luni, la ora şase seara, puteai să mori? întradevăr, m-am urcat să iau ceva de pe şifonier, am alunecat şi în cădere era să mă lovesc la cap de colţul mesei. Prin activarea sosiei se poate controla orice situaţie de la distanţă. După aceea am întrerupt aceste îndeletniciri, simţind că este periculos. Am ajuns la această concluzie în felul următor: am investigat la distanţă un bioenergetician şi dintr-o dată am simţit un atac puternic. N-am înţeles atunci ce se întâmplă. S-a dovedit că în mine se dezvoltase un oarecare dispreţ faţă de acest om. Diagnosticul meu de fapt a constituit un atac, iar agresiunea de răspuns a fost atât de puternică, încât a trebuit să mă întind în pat fiindcă nu-mi puteam ţine echilibrul şi-mi crăpa capul de durere. Timpul trecea şi starea mea se înrăutăţea. Mi-am trimis sosia şi ea a străpuns câmpul acestui om. Atacul a încetat imediat. Mai târziu am realizat că blocarea sosiei şi străpungerea câmpului vor provoca moartea. Mi-am adus aminte de tehnicile magice când, în situaţii similare, omul moare în decurs de zece zile, iar medicii îi pun diagnosticul de congestie pulmonară sau ceva în genul ăsta. Mi-au trebuit câteva ore bune pentru a remedia structurile câmpurilor bioenergeticianului prejudiciat de mine. Mi-a devenit clar că cea mai mică ofensă împotriva oricărui om va determina sosia mea să-1 ucidă. Omul se poate supăra şi pe propriii copii sau pe oamenii apropiaţi lui. Şi câte vieţi viitoare vor fi necesare apoi pentru ispăşire ? După aceea am avut de multe ori ocazia să mă conving că rezolvarea prin forţă a unei situaţii este în fapt o înfrângere, iar înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat şi orientarea corectă reprezintă un sistem mult mai puternic de apărare decât orice influenţări. Am descoperit că omul are mai multe sosii bioenergetice. Cunoştinţele mele afirmau că m-au văzut pe stradă când eu în realitate dormeam acasă. Am fost curios să ştiu pe cine au văzut şi am analizat situaţia de la distanţă. Rezultatele au fost ciudate: eram eu, dar însumând spaţiul cu Lumea de Apoi, era un fel de copie a mea care se găsea acolo, dar se materializa aici, în special în timp ce eu dormeam. Sosia este capabilă să modifice caracteristicile spaţiului în lumea noastră în aşa fel, încât devine vizibilă şi practic nu se deosebeşte de original. M-am gândit multă vreme: ce nevoie avem de sosie şi care este rostul ei ? S-a dovedit că sosia trăieşte cinci vieţi şi că la nivelul fin eu reprezint a cincea parte a unei structuri mai cuprinzătoare. Când moare omul, corpul său se dezagreghează, iar conştiinţa se transformă, dar chintesenţa a tot ce a parcurs el trebuie să se transmită într-un anumit fel. Toate acestea se transferă în sosie. Omul este ca o albină: adună în viaţă tot ce este mai important şi apoi transmite mai departe, în viitor. Când se distruge sosia, informaţia principală se transmite structurilor destinului. Sosia noastră, reprezentată grafic, aminteşte de un fluture, iar soarta, ceva între pasăre şi şopârlă cu şase aripi. Fiecare formaţiune care trăieşte în timp are formă şi conţinut care se transmit structurilor ierarhice superioare. Am avut următorul dialog cu una din pacientele mele: - O parte din problemele dumneavoastră se explică prin faptul că v-au ajuns programele din vieţile trecute. într-o viaţă anterioară aţi fost bărbat şi aţi trăit în Australia.    

CAPITOLUL I Concepţia sistemului de autoreglare a câmpurilor şi istoria dezvoltării acesteia. „Când un călugăr, care in decursul a zece ani încheiaţi s-a rugat la Dumnezeu să-i deci darul vindecării, primindu-l, s-a dus să-i .comunice stareţului vestea, acesta i-a poruncii să se întoarcă în chilie şi să se roage la Dumnezeu să-i ia acest dar şi să ti-l dea  pe acela de a-şi vedea propriile păcate". Rezultatele cercetărilor mele în domeniul bioenergeticii au fost determinate de o activitate de peste douăzeci de ani, de o înţelegere filosofică a lumii cât şi de confirmarea tară echivoc în activitatea practică a principalelor premise teoretice şi filosofice. Despre ce este vorba în această carte? în prezent în faţa omenirii stau probleme foarte serioase şi de rezolvarea sau nerezolvarea acestora depinde viitorul nostru al tuturor, îndeobşte se consideră că principalele probleme se datoresc dezechilibrului ecologic, pericolului nuclear şi altor zeci de factori externi. în realitate însă cauza principală a răului stă chiar în om şi pentru ca să putem schimba lumea, mai întâi ar trebui să ne schimbăm noi înşine. Să te schimbi pe tine însuţi este multmai dificil decât să schimbi lumea înconjurătoare. Noi nu dispunem în prezent de pârghiile, mijloacele şi sistemele necesare pentru modificarea radicală a modului nostru de gândire, a concepţiilor noastre, a spiritualităţii noastre. Căile propuse de filosofii contemporani sunt, în cel mai fericit caz, o încercare de reconsiderare a bagajului cunoştinţelor noastre, în timp ce eforturile ar trebui canalizate spre înţelegerea lumii, spre căutarea căilor de autoperfecţionare. Ca să poţi schimba lumea, ca să poţi exercita o influenţă asupra ei, trebuie mai întâi s-o înţelegi întrucât înţelegerea lumii reprezintă începutul schimbării ei. Adeseori avem o reprezentare deformată despre lume încercând să o subordonăm orbeşte când de fapt noi o distrugem distrugându-ne, totodată, şi pe noi. Ar trebui să ne conştientizăm gradul dependenţei noastre faţă de lume şi, legat de aceasta, să cunoaştem legile după care fiinţează şi se dezvoltă lumea. Cercetările pe care le efectuez sunt orientate în primul rând asupra înţelegerii a ceea ce reprezintă omul, conştiinţa, subconştiinţa, Universul. Este timpul să renunţăm la reprezentarea materialistă primitivă conform căreia omul începe şi se sfârşeşte cu existenţa sa fizică. Omul este un sistem informativ-energetic foarte complex din care doar câteva procente îl constituie corpul fizic, 95-98% reprezentând-o straturile informativ-energetice ale subconştientului, atât de necunoscute nouă ca şi Universul însuşi. Ocupându-mă de problemele sănătăţii umane şi de prevenirea bolilor, caut în primul rând cauzele apariţiei acestora şi de fiecare dată mă conving de necesitatea perfecţionării spirituale şi intelectuale a omului. Din păcate în prezent nu dispunem de un sistem unitar de cunoştinţe care să ne permită să descifrăm virtuţile bioenergetice tară să pricinuim rău oamenilor. Posibilităţile bioenergeticii sunt atât de mari, încât pătrunderea în acest domeniu trebuie făcută cu multă prudenţă în mod gradat şi trebuie începută prin promovarea eticii umane. Etica şi înţelegerea lumii constituie cel mai bun sistem de securitate, însă anume aceste cunoştinţe sunt încă mult prea firave.     Fiecare     proces     serios     trebuie     bine     pregătit. Desconsiderarea acestei cerinţe, în locul rivirimentului spiritual şi al transformărilor benefice, poate duce la degenerare şi la pjeire. Din păcate astfel de tendinţe, astfel de procese există deja în stare embrionară. Am să încerc să desluşesc cauzele stării fizice alarmante a oamenilor, să indic posibilităţile şi modalităţile de modificare a acesteia prin intermediul corecţiei structurilor fine ale câmpurilor, să definesc raportul corect faţă de bioenergie, faţă de creşterea posibilităţilor umane. înţelegerea lumii înconjurătoare şi o înaltă autodisciplină trebuie să stea la temelia schimbării spiritului nostru şi a sufletului. Acum aceasta reprezintă condiţia obligatorie a supravieţuirii. Informaţiile conţinute în această carte ne ajută să ne dăm seama de complexitatea problemelor care stau astăzi în faţa fiecărui om, mai ales că în ultimii câţiva ani s-au intensificat procesele energetice pe pământ şi acum ceea ce se numeşte karma în bioenergetică, o adevărată Lege a talionului, acţionează de zece ori mai repede ca înainte. Noua mea concepţie asupra lumii s-a clădit de-a lungul întregii mele vieţi. încă din copilărie api simţit în mine nişte disponibilităţi uriaşe însă le-am dirijat în mod intuitiv nu în direcţia intensificării lor ci asupra conştientizării lumii pentru că am simţit întotdeauna că înţelegerea e mai importantă decât acumularea şi dezvoltarea capacităţilor. Am auzit de multe ori despre puterea blestemului, că acesta poate fi transmis în familie din tată în fiu. în literatura beletristică pot fi găsite multe astfel de exemple. Asupra mea a avut un impact foarte puternic întâmplarea descrisă de E. P. Blavatskaia în cartea „Din peşterile şi hăţişurile Industanului", pe care am citit-o prin anii şaptezeci. într-una din localităţile Indiei, Blavatskaia a discutat cu urmaşul unui rege foarte puternic şi temut cândva care i-a povestit următoarele: într-una din călătoriile sale, regele, după cum o cereau obiceiurile pământului, a făcut nişte daruri foarte bogate înţelepţilor care l-au întâmpinat însă 1-a omis pe unul din cei prezenţi care, jignit de moarte, 1-a blestemat pe rege. îngrozit, regele i s-a aruncat la picioare şi 1-a implorat să-1 ierte. Şi   atunci   s-a întâmplat,  după  părerea  mea,   lucrul   cel   maiinteresant. înţeleptul i-a răspuns că era deja prea târziu. Blestemul a început să acţioneze şi nu mai putea fi oprit. Regele urma să-şi piardă tronul iar înţeleptul i-a promis să facă tot ce-i stătea în putinţă pentru a-i fi cruţată viaţa suveranului şi a descendenţilor săi. Ulterior aşa s-a şi întâmplat: regele şi-a pierdut tronul iar urmaşii săi s-au risipit prin întreaga Indie. Drumul meu către bioenergie a trecut prin cunoaşterea metodelor magiei şi vrăjitoriei, şi a practicilor tămăduitorilor populari şi ale vracilor. Am călătorit mult prin ţară şi i-am studiat. De fiecare dată când analizam o informaţie nouă doream să cunosc cauza primordială, să înţeleg care este izvorul nenorocirilor familiale, de ce există familii care se sting şi boli ereditare... Pentru mine era absolut clar că genele nu pot constitui sursa acestei informaţii. Ea trebuie să se fi păstrat şi transmis urmaşilor numai prin intermediul câmpurilor. Când această convingere a atins un anumit riivel, nu mi-a mai rămas decât un „fleac": să găsesc în biocâmpurile umane acele structuri care îndeplinesc acest rol, păstrează şi transmit informaţia din generaţie în generaţie. Aceste structuri în existenţa cărora credeam cu fermitate, le-am numit grupări informative stabile şi de pe la mijlocul anilor optzeci m-am căznit să le identific în câmpul bioenergetic uman. Am reuşit acest lucru abia la începutul anului 1990 absolut întâmplător. La institutul de medicină Nr. 1 unul din bioenergeticieni m-a . rugat să-1 ajut să lămurească un caz complicat. Bolnavul avusese câmpul energetic frânt care s-a refăcut după terapie, pentru ca, după o anumită perioadă de timp, să apară din nou ruptura. Ceea ce s-a întâmplat în continuare poate fi numit „iluminare'". Câmpul moale, „de vată" al bolnavului, pe care l-am interpretat întotdeauna ca porţiune vidă, a devenit dintr-o dată elastic, am simţit că reacţionează la intervenţia mea. Simţeam cu mâinile nişte structuri puternice care traversau locul sincopei câmpului. Momentan mi s-a schimbat întreaga reprezentare ce-o avusesem până atunci: ceea ce înainte luam drept ruptură a devenit pentru mine o structură stabilă care producea deformarea câmpului prin care se produceau pierderile de energie. Mi-am dat seama că în acel câmp am găsit ceea ce numim boală, ceea ce determină starea fizică a omului. Acest fapt a marcat o schimbare calitativă a cunoştinţelor mele fiindcă îmi dădea posibilitatea de a diagnostica bolile până ca ele să se materializeze la nivel fizic şi deci îmi permitea nu numai să tratez, ci să şi previn bolile. Am decis că se poate forma un grup de operatori care să fie instruiţi în această metodă şi care să se ocupe de profilaxia , multor maladii, mai ales că pentru acest lucru nu se cerea nici un fel de medicamente, ci doar o bună stăpânire a metodei. „Fericiţi acei ce cred"... Am tratat în acest fel în decurs de un an şi am considerat că aceste structuri determină numai starea corpului. încetul cu încetul însă au început să se acumuleze fapte care nu se circumscriau acestei reprezentări. în procesul terapiei pacienţilor li se modifica în mod sesizabil caracterul şi destinul. Analizând aceste modificări, am observat că boala, caracterul şi destinul se găsesc într-un fel de interdependenţă şi că această conexiune este extrem de variată. Deformările observate ale structurilor câmpurilor se produc în chip diferit. Acestea pot fi diverse boli. devieri psihice, deformarea patologică a caracterului, traumatisme, insuccese în viaţă. Când m-am aplecat mai cu atenţie asupra acestor fapte, am ajuns la concluzia că sănătatea, caracterul şi chiar soarta omului sunt determinate de structurile karmice. Toată informaţia legată de om şi de starea corpului său este cuprinsă în câmpul bioenergetic, existând o legătură dialectică între câmpuri şi structuri fizice care se influenţează reciproc. Destinul şi caracterul omului sunt de asemenea codate în structurile câmpurilor bioenergetice şi, dacă se va acţiona asupra acestora, cu timpul ele ar putea fi ameliorate. Cu cât mă adânceam mai mult în acest studiu, cu atât apăreau fapte mai senzaţionale. Am să încerc să dezvălui diapazonul de posibilităţi ale metodei pe exemplele terapiei diverselor boli, ale corecţieiunor situaţii complicate din viaţa oamenilor, să demonstrez virtuţile metodei pe exemplul testării unor evenimente, al unor obiecte din lumea nevie şi al altor cercetări. La început am lucrai cu metodele tradiţionale ale influenţării bioenergetice. In.spital era internată o femeie cu o supuraţie a plămânilor, fiind într-o stare gravă. Medicii curanţi au încetat să mai spere în însănătoşirea ei. La rugămintea fiicei bolnavei am început s-o tratez de la distantă. După un anumit timp de la începerea acţiunii.mele, bolnava a renunţat la masca de oxigen. Medicii nu puteau pricepe ce se întâmplă. Femeia se însănătoşea văzând cu ochii. I-a revenit culoarea în obraji. S-a ridicat din pat şi a cerul să mănânce, deşi de câteva zile refuza hrana. Un alt caz s-a întâmplat cu fratele meu. Fiind chirurg şi operând o femeie în vârstă, cu organismul foarte slăbit, el s-a tăiat la mână. 1 s-a umflat mâna şi ganglionii limfatici, a începui infectarea sângelui. Starea lui era destul de gravă. Antibioticele nu scădeau infecţia. Atunci am încercat să-1 tratez eu. După câteva minute de la începerea şedinţei a simţit înţepături ca de ac în ganglioni după care a început să se retragă tumefacţia iar peste o oră temperatura a scăzut până la normal, semrf că intervenise ameliorarea sănătăţii. Cum am început să vindec oamenii? Aproximativ zece ani mi i-am petrecut cercetând şi studiind literatura consacrată tehnicilor orientale şi mi-am făcut o părere despre acţiunea bioenergetică asupra omului. Odată am început să tratez. M-a îndemnat către aceasta un episod care m-a frapat din biografia lui Rasputin. Autoarea evocărilor despre Rasputin a venit la acesta într-o stare deprimantă fiindcă la Kiev era pe moarte prietena ei. Aflând despre acest lucru, Rasputin i-a promis că o va salva. HI s-a dus în mijlocul încăperii şi, sub ochii vizitatoarei, a început să pălească până când s-a făcut alb ea varul. A stat aşa vreo două minute după care şi-a recăpătat culoarea normală şi i-a spus: ,.Totul e în regulă. Prietena ta va trăi". După câteva zile femeia a primit o telegramă prin care era anunţată că prietena ei a început să se însănătoşească; medicii erau uimiţi însă viaţa ei era în afara pericolului. Când s-a îmbolnăvit fetiţa unor prieteni, mai întâi de pojar, apoi au început complicaţiile - meningită şi congestie pulmonară. - mi-am amintit de Rasputin şi am decis să-mi încerc influenţa. Voiam foarte mult s-o ajut, era o dorinţă imensă de a-mi face datoria şi. dacă erau şanse măcar una la mie, eram hotărât s-o fructific. Luni, în jurul orei doiiă, după amiaza, ra-am concentrat şi am transmis fetiţei dorinţa mea sinceră ca ea să se însănătoşească. Am simţit în mod fizic că ceva s-a întâmplat eu mine. am reuşit s-o influenţez. De atunci am căpătat convingerea că pot II de folos în acest fel. Când miercuri m-am întâlnit cu tatăl fetiţei, am aliat că era ceva mai bine. Când s-a produs ameliorarea? am întrebat eu. Acum două zile, pe la două după masă, a fost răspunsul, în 1988 am fost solicitat de mama unei fetiţe a cărei vedere a început să scadă vertiginos. Fetiţa a fost internată la Institutul de medicină Nr. 1 însă. în pofida tuturor eforturilor medicilor, nu s-a putut stabili cauza bolii iar vederea continua să se înrăutăţească. Nu a fost evidenţiată vreo infecţie iar tratamentul eu antibiotice nu dădea nici un fel de rezultate. Vederea la ochiul stâng era şase. iar la cel drept de cincizeci la sută, continuând să scadă. Am început să lucrez cu fetiţa de la distanţă. După prima şedinţă am observat o ameliorare şi am propus să continui tratamentul cu încă două-trei şedinţe. După două săptămâni fetiţa s-a vindecat şi a fost externată cu vederea restabilită în totalitate. Cauzele bolii nu le-am depistat nici eu însă am reuşit sâ-i restabilesc vederea. A trecut timpul. Fetiţa avea vederea normală însă peste câteva luni a început, dintr-o dată, să acuze dureri la rinichi, fia a fost adusă la spital cu o criză acută de colici renali. 1 s-au administrat antibiotice şi, din nou, nici un fel de ameliorare. După un timp a fost externată cu analizele proaste şi cu dureri de rinichi, fiu am efectuat cu ea patru şedinţe şi din nou am vindecat-o complet. Eram fericit: medicina era neputincioasă, nici un medicament nu a putut s-o ajute, antibioticele n-au avut nici un efect, în timp ce eu - am -reuşit. Pe atunci însă nu înţelegeam cât de stâns interacţionează organele, nu ştiam că boala se poate muta dintr-un organ într-altul şi cu atât mai puţin ştiam că din această înlănţuire fac parte şi caracterul, destinul, spiritualitatea şi alţi parametri ai omului. Prin urmare, fata era sănătoasă. Au mai trecut doi ani. Când nivelul cunoştinţelor mele a mai crescut, am constat că organismul uman - este un sistem unitar în care sănătatea, destinul, caracterul, psihicul sunt indisolubile. întâlnind-o pe mama fetiţei am aflat cu amărăciune că aceasta, deşi perfect sănătoasă, are un destin nefast. La testare, valoarea parametrului destin era profund negativă. Aceasta poate duce, de regulă, la mari neplăceri. Atunci am înţeles că. gândindu-mă numai la sănătate, concentrându-mă numai asupra corpului, eu am promovat un singur punct nodal ăl sistemului „om" şi le-am distrus pe toate celelalte. Eu am vindecat omul însă nu am îndepărtat cauza bolii sale şi ea s-a mutat asupra parametrilor destinului. Am înţeles că trebuie să mă ocup de tratamentul organismului ca sistem unitar. Aceasta mi-a permis să văd acele „sirhptome", acele cauze reale care vor influenţa în mod direct totul. După cum au demonstrat-o testele, cauza tuturor, neplăcerilor pacientei mele a constituit-o o supărare puternică a mamei pe tatăl său în timpul sarcinii. Acest lucru a determinat deformaţia structurilor câmpurilor bioenergetice responsabile de sănătatea şi destinul fiicei. în decursul câtorva ani m-am ocupat de terapia de la distanţă şi am lucrat cu mâinile. Prima oară am înţeles imperfecţiunea acestei metode cu vreo cinci ani în urmă. Tratam copiii într-o familie şi, atrăgându-mi atenţia starea precară de sănătate a bunicii acestora, i-am propus să mă ajute. Bunica m-a refuzat. Mi-a spus că din cauza stenocardiei ei îi vine salvarea la uşă de câte cinci - şase ori pe săptămână, dar că ea s-a resemnat şi nu mai crede că poate exista vreo ameliorare. Cercetându-i câmpul, am văzut că are inima sănătoasă. Am făcut cu ea câteva şedinţe şi de fiecare dată starea de sănătate a femeii se îmbunătăţea. La a treia şedinţă am simţit la mână o deformaţie a câmpului în regiunea inimii. Am trecut de câteva ori cu mâna pe deasupra şi defor'maţiile au dispărut, câmpul s-a uniformizat. Dar peste câteva zile criza s-a repetat. Atunci am presupus că trebuie să fie vorba de un mecanism care îmi era necunoscut. Trebuia să-1 descifrez. Analizând starea pacientei am simţit că aceasta este determinată de un eveniment din viaţa ei. Ce vi s-a întâmplat acum doi ani? am întrebat-o eu. Mi-a murit sora. Ce aţi simţit atunci? —  Era atât de sănătoasă, de puternică şi a murit iar eu. bolnavă, cum mă vedeţi, trăiesc. Am înţeles care era cauza bolii: în subconştient a rămas un stres colosal care-i provoca crizele de stenorcadie. Pentru a-1 anihila trebuia schimbată optica femeii, atitudinea ei faţă de viaţă şi moarte. I-am explicat că moartea e o trecere într-o altă stare şi că ea nu trebuie privită atât de tragic. Nu trebuie să regreţi trecutul fiindcă, regretându-1, omul încearcă, în subconştient, să-1 schimbe, să dizloce ceea c^în nici un caz nu trebuie mişcat din locul său. Acest lucru cere o uriaşă cheltuială necontrolată de energie. Pentru a stopa scurgerile de energie care pot duce la urmări din "ele mai grave, organismul le blochează prin intermediul bolii la nivelul fizic. Am efectuat eu femeia câteva şedinţe de antrenament autogen şi crizele cardiace n-au mai reapărut. Un stres puternic, un dezacord în privinţa unui lucru sau regretarea trecutului susţinute emoţional, se depozitează în subconştient şi provoacă maladii grave întrucât creează deformaţii ale structurilor câmpurilor bioenergetice. Printr-o corecţie energetică poate interveni nivelarea acestor structuri însă nu întotdeauna şi, ceea ce-i mai important, cauza bolii nu dispare şi. în orice moment, ea poate acţiona într-un alt loc. Cazul evocat a confirmat că, fără o metodă precisă de diagnosticare, fără înţelegerea cauzei care a generat boala, tratamentul pe dibuite este lipsit de orice perspectivă. Dacă eunu pot să explic în ce mod vindec şi cu ce vindec, aceasta nu-i altceva decât o orbecăială prin întuneric. Perfecţionarea ulterioară a metodei a avut loc în cadrul Institutului de medicină Nr. 1 unde m-am ocupat de tratament şi unde am fost preocupat de rezolvarea problemei protecţiei terapeutului împotriva acţiunii câmpurilor negative. Am lucrai luni în şir însă progresele erau nesemnificative. Odată, tratând o femeie de deochi, am văzut structura acestei maladii în câmpul biorilmic şi am înţeles că. îndepărtând structura, poate II îndepărtai deochiul. Atunci n-am bănuit că era vorba de o structură karmică considerând-o un rezultat al influenţei patologice din partea unei alte persoane asupra biocâmpului. Pe toţi cei care au prezentai astfel de deformaţii i-am tratat prin îndepărtarea mecanică a structurilor respective şi pacienţii s-au simţit mai bine. Apoi însă au apărut pacienţi la care deformaţiile biocâmpurilor nu puteau fi rezultate ale deochiului. Vine, de exemplu, la mine o femeie cu un copil mic. Văd că atât ea-cât şi copilul prezintă deformaţii identice ale structurilor bioenergetice. determinate de un eveniment concret în viaţa femeii, deformaţiile mamei apărând cu câţiva ani mai devreme. Ştiam deja că deformaţiile de acest gen sunt legate de tulburări de ordin etic şi că ele apar atunci când omul urăşte sau e foarte supărat pe cineva. Puteam să îndepărtez aceste deformaţii prin mijloace magice de tipul vrăjitoriei cu privirea sau cu mâinile, înţelegerea faptului că mă aflam nu în faţa unui câmp fizic ci a unui câmp informativ a venit mai târziu şi de aceea metoda de tratament a rămas cea tradiţională pentru bioenergetician: m-am concentrai, am trecut cu palmele pe deasupra şi deformaţiile s-au corectat. Exact atunci m-am decis să-mi verific capacitatea de efori maxim şi am început să primesc zilnic câte treizeci-patruzeci de pacienţi. Voiam să ştiu cât pot rezista. Senzaţiile erau neobişnuite. Peste o săptămână am început să obosesc. Veneam acasă mai mult mort decât viu, culoarea feţei îmi devenise verzuie. Apoi am observat că ceva se întâmplă cu bioenergia mea. Aveam senzaţia că îmi ..fierb" creierii. Am procedat însă ca un cercetător: am continuat experimentul. Eram curios să aflu cum se va descurca organismul meu într-o atare situaţie. Şi organismul n-a găsit calea cea mai bună... Am înţeles acest lucru nu dintr-o dată. Aveam la tratament o femeie tânără. în două şedinţe i-am eliminai durerile şi i-am spus să mai vină o dată, la un control de rutină. Când a venit data următoare, am observat la ea nişte modificări ciudate: devenise palidă, i-au apărut nişte reacţii alergice şi devieri de ordin psihic. Nu mai înţelegeam nimic, l-am cerut telefonul de acasă şi am încercat s-o tratez de la distanţă. Prin telefon am rugat-o pe mama tinerei să noteze absolut tot ce se întâmplă cu fiica sa. Era un caz ieşit din comun: pentru prima dată mi se întâmpla ca starea pacientului să se înrăutăţească după intervenţia mea. Şi încă în mod considerabil. Prin locurile peste care trecusem cu mâna, la o distanţă de 20-30 cm de corp, fetei i-au apărut erupţii şi mâncări mi. Când am citit însemnarea mamei mi-am dat seama cu groază de ceea ce se întâmplă. Am înţeles că ceea ce fac este vampirism. îi furam energia. Suprasolicitându-mi organismul mi-am provoca! un vampirism subconştient şi am început să le fur' energia pacienţilor mei: Trebuia să întrerup tratamentele deoarece organismul meu acum în orice situaţie critică va alege această cale - furtul bioenergiei de la o altă persoană. întrucât lucrez la distanţă, pot fura bioenergie de la orice om. Era o situaţie fără ieşire. M-am decis să renunţ pentru totdeauna la bioenergetică fiindcă activitatea mea ulterioară n-ar fi avut nici un sens. Nu m-am îndepărtat de principiile clasice de lucru ale bioenergeticienilor contemporani însă, creindu-mi o stare ele suprasolicitare, am constatat că metoda acumulării energiei şi masajul fără contact nu sunt eficiente. Ele nu duc la acea terapie către care am tins toată viaţa. Eu poţ trata prin intensificarea voinţei, de la distanţă, cunosc toate tipurile de masaj punctural, stăpânesc bine metodele de tratament prin tehnicile respiratoriişi prin regimul alimentar. însă am înţeles că toate aceste metode pot constitui simple paleative care nu-1 pot vindeca pe om. Am fost atunci sprijinit moral de doctoriţa împreună cu care lucram. Ea m-a rugat să nu trag concluzii pripite, să mă odihnesc şi să reflectez. Exact în acea perioadă am primit invitaţia de la medicul spitalului din satul Voznesenie de a veni la ei de Paşte. Era o ocazie cât se poate de potrivită. M-am gândit că. odihnindu-mă şi analizând în detaliu situaţia, voi fi în măsură să iau o hotărâre. Speram în subconştient să primesc un semn oarecare dacă trebuie sau nu să-mi continui activitatea şi dacă voi găsi soluţia. Am plecat la locul Onega. Am vizitat bisericuţa din lemn din secolul al şaisprezecelea. Ziua de Paşti a fost ciudată, cu schimbări rapide în starea vremii: mai întâi a nins, apoi a plouat, s-a înseninat şi, deodată, chiar deasupra capetelor noastre a apărut curcubeul. M-am scăldat în lac şi m-am simţit ca un nou născut. Mi-a revenit încrederea în (aptul că trebuie să continui activitatea. Trebuia însă găsită o metodă care să permită tratarea omului tară a-1 influenţa energetic. Şi eu am început s-o caut. Am încercat să acţionez asupra structurilor karmice pe care le vedeam în însuşi omul din faţa mea. Găsind cauzele care au determinat deformarea structurilor karmice le-am explicai pacientului." Am renunţat total la utilizarea mâinilor. A fost o perioadă chinuitoare pentru că la început nu stăpâneam chiar foarte bine metoda şi rezultatele erau cu mult mai slabe faţă de cele obţinute prin acţiunea mâinilor. Câteva luni bune le-am pierdut cu perfecţionarea metodei după care, încetul cu încetul, au început să apară şi rezultatele la care nu puteam ajunge acţionând cu mâinile. Atunci am înţeles că viitorul aparţine acestei metode, că mai întâi şi întâi trebuie găsite cauzele tulburărilor karmice, cercetate, trebuie studiată informaţia şi transmisă oamenilor pentru că de vindecat pot vindeca sute. pe când de explicat cauzele bolii şi căile de a scăpa de ea o pot face pentru milioane de pacienţi. Din acel moment eu am devenit cercetător şi numai cercetător. Manifestarea vampirismului în procesul activităţii terapeutice m-a determinat să înţeleg faptul că apariţia bolii este legată de dezechilibrul semnelor eticii, deaceea şi remediul ei trebuie orientat către conştientizarea acestor dezechilibre, către schimbarea concepţiei individului. Boala reprezintă unul din mecanismele dezvoltării spiritului.. Acest adevăr ne este cunoscut de multă vreme. Noi doar l-am ignorat un timp. El este expus în Cărţile Sfinte. Principalul e să înţelegem propriile noastre greşeli să . ni le conştientizăm şi, prin spovedanie, să intrăm în armonie cu Universul, cu Divinitatea'. Văzând structurile karmice ale omului eu pot aprecia orice intervenţie terapeutică. Eu văd cum se modifică structura fizică şi bioenergetică a omului prin conştientizarea faptelor sale întrucât corpul depinde de spirit şi în acelaşi timp influenţează spiritul. De aceea actul terapeutic trebuie îndreptat şi asupra trupului şi asupra sufletului. în primul rând asupra sufletului şi spiritului pentru că ele sunt primordiale. îndepărtarea deformaţiei structurilor bioenergetice prin conştientizare, prin căinţă dă rezultate uimitoare în restabilirea sănătăţii oamenilor la nivelul fizic. Şi întrucât între apariţia deformaţiei biocâmpurilor şi apariţia bolii la nivelul fizicului există un anumit interval de timp, metoda este de neînlocuit pentru un diagnostic precoce. Fiecare caz a constituit o încercare de a pătrunde în problemele de fond ale holii, o tentativă de înţelegere a ceea ce reprezintă în fapt starea de boală, de unde a apărut şi ce rol joacă în viaţa omului. Am explorat biocâmpul cu ajutorul mâinilor, al ramei şi al pendulei. în 1986 am făcut cunoştinţă cu V.B. Polikov. şeful laboratorului de măsurători biologice. Unul din meritele şcolii lui Polikov consta în faptul că el aplica în mod constant şi cu mult succes metoda ponderomotorografiei în diagnosticarea bolilor, ajungând la un înalt grad de precizie a diagnosticului expres al câmpurilor fizice ale obiectului, atât la distanţă cât şi prin contact. în metoda de lucru a lui Polikov eu am descifrat ceea ce era cel mai important pentru mine: pe primul plan era pus diagnosticul, iar influenţarea pe planul al doilea. Asimilând ponderomotorografia am continuat totuşi un timp să   investighez   doar   boala,   nu   însă   şi   cauzele   acesteia. ocupându-mă insistent de depistarea câmpurilor informaţionale. La finele anului 1990 mi s-a cristalizat impresia că izvorul maladiilor îl constituie dezechilibrul câmpurilor bioenergetice şi că trebuie tratat nu organul bolnav, ci câmpul. Doctrinele filosofice ale Orientului confirmau faptul că baza o constituie structurile fine ale câmpurilor bioenergetice care sunt în legătură cu spiritul nostru, lucru pe care eu îl simţeam în subconştient. Vedeam deformaţiile câmpurilor care înrâureau starea fizică a omului, Vedeam structurile informaţionale apărute în cazul ■jii.tiitoior boli şi, acţionând ■tsupra lor. făceam corecţiile de  modificarea na niu'.ai a stării fizice ci şi a altor parametri informatico-energetici ai sistemului uman. încetul cu , încetul se cristalizau elementele unui sistem ce permitea practicarea unei puternice influenţe în sensul vindecării nu numai a bolilor prezente ci şi a celor viitoare întrucât deformaţia structurii câmpurilor începe cu cinci - zece ani înainte de apariţia bolii la nivel fizic. Convingându-mă de faptul că deformaţiile câmpului determină diverse deviaţii la nivel fizic, mi-am impus să nu mai acţionez bioenergctic. Sarcina mea consta în diagnosticarea precisă. în ştiinţa de a analiza situaţia şi de a găsi cauza primordială. Boala este un „bec roşu" care avertizează asupra faptului că omul se află „pe un drum greşit". întotdeauna noi am privit boala ca pe o catastrofă şi am încercat s-o eliminăm în timp ce ea constituie în fapt un avertisment în legătură cu nişte erori şi acţionează spre a ne salva. Omul bolind şi chinuindu-se trebuie să-şi conştientizeze erorile comise, trebuie să se perfecţioneze spiritual, să caute noi căi de dezvoltare. Acest fapt m-a îndemnat să studiez parametri spiritualităţii umane. Metoda mea de cercetare a karmei poate fi numită „premoniţie practică". Eu văd nu atât evenimentele ca atare, cât legile care au fost încălcate, văd, într-o formă abstractă, ceea ce s-a întâmplat. Cunoscând dependenţa omului de structura câmpurilor, am analizat legăturile dintre comportament, instanţele etice, sănătate, forma deformâţiei structurilor şi, prin conştientizarea acestor dezechilibruri  am  aplicat tratamentul. M-am prevalat de noţiunea clasică de Karma considerând că în viaţa prezentă sau într-una din cele trecute omul a încălcat ceva şi acum este bolnav. întrucât cercetarea vieţilor trecute ale omului este deosebit de dificilă, m-am mulţumit cu cercetarea celei prezente şi efectul a fost superior celuia obţinut prin acţionarea cu mâinile. E drept că au fost unele nuanţe. Când mi se aducea câte un copil de două - trei luni cu o boală gravă era, desigur, uşor de spus că el a păcătuit într-o viaţă trecută şi că acum trebuie să plătească. însă eu vedeam că deformaţia structurilor câmpurilor copilului corespunde cu deformaţia structurilor câmpurilor mamei şi de aceea se impunea concluzia că structurile câmpurilor se transmit de la părinţi la copii. Era descoperirea unui nou mecanism al transmiterii informaţiei congenitale. Când corectam deformaţiile câmpului mamei, copilul se însănătoşea văzând cu ochii. Am înţeles cât de mult depinde sănătatea copilului de comportamentul mamei în special din ultimii câţiva ani de dinaintea naşterii sale. O ură puternică., nutrită în timpul sarcinii, de regulă constituie motivul traumatismului copilului sau al îmbolnăvirii organelor dispuse în regiunea capului: pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. O supărare puternică a mamei îl face pe copil să fie supărăcios. Faptele mamei determină soarta şi sănătatea viitorului om. Liniei paterne iniţial nu i-am dat atenţie, abia mai târziu am înţeles că responsabili pentru corpul- şi spiritul copilului sunt în egală măsură ambii părinţi. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia. Cercetările pe care le efectuez, prin fiecare fapt concret, confirmă unitatea lumii înconjurătoare a naturii vii şi nevii, a organismelor inferioare şi superioare. Trebuie să mărturisesc că acest lucru l-am intuit dintotdeauna şi tot ce se petrecea în jur confirma această unitate. Copilăria mi-am petrecut-o la Marea Azov. Priveam cum deasupra bancurilor de nisip se învârtoşeau peştişori mărunţi sărind în cârduri din apă pentru a-şi executa dansurile lor, alunecând pe suprafaţa apei sprijiniţi în vârfurile codiţelor. Lafel se pot înverşuna copiii diferitelor fiinţe necunoscute nouă şi neînţelese de noi. Odată, când eram la pescuit am avut ocazia să observ un peşte .,sinucigaş". Apropiindu-mă de mal am văzut un peşte nu prea mare care respira cu greutate. Am vrut să-1 pun în apă însă el a sărit dintr-o dată şi a dispărut în adâncul râului. După câteva minute saltul pe uscat s-a repetat, după aceea din nou în apă. Eram uimit şi am început să-1 urmăresc atent. Era unul şi acelaşi peşte care, prin această manieră curioasă, căuta să descifreze ceva anume în lumea înconjurătoare. El sărea cu încăpăţânare pe uscat şi după aceea în apă, riscându-şi viaţa întrucât exista posibilitatea de a i se slei puterile pentru a se putea reîntoarce în apă sau să greşească şi să sară într-o altă direcţie. îşi continua însă salturile fără să greşească vreodată. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viaţă avertismentul animalelor? Când lucram ca ghid pe lacul Riţ'a, am văzut într-o zi pe cărare un şarpe bătut cu pietre. Mi s-a tăcut milă de el şi l-am pus într-o pungă de polietilenă pentru a-i da drumul undeva în pădure, cât mai departe de oameni. Şarpele nu era prea mare, avea pielea albicioasă şi eu, nu ştiu de ce, am zis că nu e veninos. El zăcea fără vlagă pe fundul pungii fără să dea semne de înviorare. Am început să mă deprind cu el şi!, uitând că e periculos, îl atingeam din când în când cu mâna. El a rămas mult timp inactiv după care, pe neaşteptate, printr-o răsucire agilă a capului, a muşcat punga şi a găurit-o. Am înţeles că era un avertisment, l-am dus mai departe de cărare şi i-am dat drumul în iarbă. Şarpele a început să se mişte încet târându-se spre nişte pietre iar eu, în joacă, am început să-1 ţin de coadă. El şi-a întors capul spre mine privindu-mă răbdător, aşteptând să-i dau drumul. Eu continuam să-1 ţin şi, dintr-o dată, cu viteza fulgerului, şarpele s-a răsucit şi capul său a apărut lângă mâna mea. Mă privea fără să mă muşte, dar av^rtizându-mă. '•! va imaginaţi cât de mare mi-a fost mirarea când peste ia un instructaj, ni s-a prezentat planşa în care erafigurată cunoştinţa mea. Era vorba de vipera Koznakov, originară din Munţii Kaukaz şi a cărei muşcătură veninoasă este mortală. Unul din primele cazuri când am reuşit, să modific nu numai starea fizică a omului ci şi pe cea psihologică a fost următorul: O fată iubea puternic un tânăr, însă ei n-au putut rămâne împreună şi s-au despărţit. După câţiva ani de la despărţire fata a fost urmărită de această dragoste, poate nu chiar de dragoste, însă de ceva indescifrabil, foarte chinuitor. Ea îşi dădea seama că nu trebuia să fie ataşată de el, însă acest ataşament exista şi pur şi simplu o distrugea. Aducea mai mult a blestem decât a dragoste. Fata a făcut cunoştinţă cu alţi tineri în speranţa că îi va plăcea vreunul din ei. însă, nimic!.. Am început să analizez dacă ea are vreo vină. Rezultatul testărilor a fost negativ. Cine-i de vină? O femeie. O rudă. Chiar bunica ei. Spre marea mea uimire, fata ştia despre ce-i vorba. în tinereţe bunica ei a iubit foarte mult un om, dar s-a căsătorit cu un altul, din interes. Bunica a ucis iubirea din ea şi din omul iubit iar nepoata trebuia să plătească prin chinurile sale ceea ce făcuse bunica. După discuţia cu bunica şi conştientizarea de către aceasta a faptului că şi-a omorât dragostea, că a încălcat legile supreme, fata a scăpat de suferinţe. Eu am înţeles că prin această metodă se poate nu numai vindeca ci şi ajuta sufletele oamenilor, destinele lor. Cel care cunoaşte cât de cât literatura ezoterică sau filosofia Orientului, sigur a auzit de cele o sută opt legi care guvernează Universul. Eu am încercat nu o dată să le depistez în bibliografie însă, din păcate nu le-am găsit nicăieri expuse în totalitate. Probabil că încă nu se cuvine să le cunoaştem pe toate... Experienţa mea de bioenergetician confirmă faptul că printre nenumăratele păcate pe care oamenii le comit în viaţa pământeană de zi cu zi, este unul care-i cel mai grav: uciderea iubirii din noi înşine, în cele mai variate forme. Toate celelalte păcate sunt secundare şi sunt o urmare firească a lipsei de iubire faţă de Dumnezeu, de Univers, de cei apropiaţi, de copii, de natură, de oameni... Următoarea întâmplare mi-a întărit convingerea că diagnosticul karmic permite vindecarea sufletelor oamenilor. Odată m-a solicitat o femeie care, din când în când, avea nişte momente cumplite de criză când simţea cu acuitate imboldul de a se defenestra. de a se sinucide, nutrind dorinţa insurmontabilă de a muri. Ea i-a rugat pe cei apropiaţi: „Legaţi-mă de pal. ţineţi-mă!" Crizele s-au intensificat şi au început să se repete din ce în ce mai des. Femeia se temea că nu va mai putea rezista şi că va avea un sfârşit tragic. Investigaţiile mele au scos la iveală faptul că cea care încălcase legile fusese mama femeii. Mama a fost iubită extraordinar de mult, de un om de care ea îşi bătea joc. îi procura o imensă satisfacţie când vedea că cineva depinde de ea. Mama a ucis iubirea şi viaţa din bărbatul care o diviniza. Cuvintele, gândurile şi faptele ei au creat un program de omucidere care s-a întors ea un bumerang însă nu asupra ei. ci asupra fiicei. întoarcerea programelor negative uneori se produce înt-un ritm lent şi nu întotdeauna asupra autorului ci. foarte des, asupra copiilor sau a rudelor. După discuţia dintre fiică şi mamă şi după conştientizarea de către aceasta a vinei pe care o purta, crizele au încetat. Am înţeles cât de strânsă este legătura dintre moralitatea părinţilor noştri, a fraţilor, surorilor şi ale rudelor şi sănătatea, psihicul şi soarta noastră. Fiecare nouă comunicare cu pacienţii mei mă ducea la descoperirea de noi elemente ale sistemului pe care eu îl numesc acum sis le mul autoreglării câmpurilor. Sistemul autoreglării câmpurilor reprezintă o conexiune inversă a Universului. Esenţa lui consta în aceea că orice faptă a omului, bună sau rea. se reîntoarce la acesta în virtutea unităţii câmpului informativ al Universului. Auzim de fiecare dată că faptele bune sunt răsplătite iar cele rele se pedepsesc însă. cu toate acestea, în lumea ce ne înconjoară nu se înmulţesc faptele bune, iar cele rele nu scad. Una din explicaţii ar fi, după părerea mea, cea dată de preafericitul Augustin: Dumnezeu pedepseşte întotdeauna răul. dar, cum acest lucru se întâmplă cu întârziere, omul până la primirea pedepsei, are suficient răgaz pentru a mai păcătui. Această explicaţie corespunde pe deplin funcţionării mecanismului de transmitere a informaţiilor prin intermediul structurilor câmpurilor. Pentru mecanismul autoreglării câmpurilor nu există indivizi, există doar procesul negativ care trebuie stopat şi mecanismul de blocare al acestui proces se declanşează automat. înainte mecanismul punitiv se întindea pe parcursul câtorva generaţii făcându-se simţit prin apariţia bolilor şi nenorocirilor la nepoţi şi strănepoţi sau în vieţile ulterioare ale celor vinovaţi. Acum viteza acestor procese a crescut atât de mult încât omul are timp să plătească pentru faptele sale încă în această viaţă atâi cu sănătatea proprie, cât şi cu cea a copiilor săi. Răscumpărarea păcatelor prin sănătatea copiilor pare absurdă din punctul de vedere al individului însă la nivelul câmpurilor nu există indivizi ci idei, fiecare om fiind o sumă a unor anumite programe iar mecanismul blocării funcţionează împotriva ideilor şi, programelor nocive. Copilul intensifică toate programele părinţilor de aceea şi este nevoit să dea un tribut mai greu. Este drept că în ultimii cinci - zece ani a crescut brusc şi responsabilitatea individuală a omului. Motivele ticestui fenomen îmi sunt deocamdată neînţelese. Copiii sunt ca o lupă pentru păcatele din lumea celor adulţi. Mulţi au observat că copilul are un comportament mult mai rău în prezenţa părinţilor decât în prezenţa străinilor, când el devine cuminte şi ascultător. în majoritatea cazurilor acest fapt este un efect al mecanismului karmic. în timpul comunicării copilului cu părinţii are loc o intensificare şi o activizare a programelor, atâl a celor pozitive cât şi a celor negative care i-au fost transmise de părinţi în mod ereditar prin intermediul câmpurilor. în ultimul timp. cercetând multiple probleme, am descoperit că nu numai copiii moştenesc, karma părinţilor ci şi părinţii suportă, la nivelul câmpurilor, consecinţele comportamentului şi faptelor copiilor. Încă de la vârsta de opt ani şi jumătate gândurile, vorbele şi comportamentul copilului influenţează starea câmpurilor, adicăspiritul, destinul şi sănătatea părinţilor. Cu două mii de a»i în urmă acest proces începea de la vârsta de treisprezece -paisprezece ani. începând să mă ocup de studiul şi purificarea karmei am încetat să mai fiu bolnav, însă a apărut o altă problemă. Mi-a crescut brusc bioenergia şi forţa de influenţare şi mi-a fost extrem de greu să mă echilibrez. Cea mai mică supărare pe cineva aducea prejudicii sănătăţii şi destinului persoanei pe care mă supăram. Speram că voi rezolva această problemă şi totul va fi în regulă. Printr-o permanentă autoeducare am reuşit să mă debarasez de ranchiună, de ură, de trăiri negative însă a apărut o problemă cu mult mai gravă. Acum trebuia să-i controlez pe cei ce mă înconjurau fiindcă orice supărare a acestora pe mine. oricât ar fi fost ea de mică constituia un pericol fizic pentru cel ce se supăra. Acest fapt m-a condus la înţelegerea unuia din motivele tragediei ţării noastre. Omul cu karma purificată sau închisă este strâns legat de divinitate de aceea agresiunea îndreptată împotriva sa acţionează împotriva Universului. Dacă omul atacă individual, el plăteşte individual, dacă atacă în calitate de reprezentant al societăţii, plăteşte întreaga societate. De aceea exterminarea în anii douăzeci, din ordinul lui Lenin, a clerului, demolarea bisericilor şi mănăstirilor era tot una cu atentatul asupra Universului. După aceasta trebuia să urmeze în mod inevitabil explozia de violenţă şi crime. Societatea a plătit cu milioane de vieţi pentru încălcarea legilor supreme alr eticii. Amintirea erorilor societăţii se găseşte în fiecare din noi şi toate păcatele şi nenorocirile societăţii se păstrează în subconştientul omului, în karma acestuia. încă n-am apucat să uităm cuvintele unui cântec funest „Să fiarbă-n inimi răzvrătirea"... Iată că acest cântec conţine, din punct de vedere energetic, un colosal program distructiv orientat împotriva viitorului şi a Universului. Sunt de multe ori solicitat în cazurile de enureză la copii. Eu explic că enureza este doar vârful aisbergului. De regulă enureza apare ca urmare a faptului că mama copilului şi-a reprimat dragostea pentru un anumit bărbat. Dacă aceasta a fost puternică şi pe o perioadă de timp mai îndelungată, atunci femeii i se deformează structura câmpului la nivelul primei ceakre1. Ca urmare,'la copil poate apărea nu doar enureza ci şi tulburări şi probleme în viaţa privată, maladii cardio-vasculare, diverse maladii în regiunea capului. Enureza poate fi şi un rezultat al întreruperii sarcinii deoarece femeia în acest caz nu face altceva decât să ucidă o iubire. Necunoscând acest lucru, mamele se adresează adeseori medicului psihiatru sau hipnotizorului, acesta, dispune şi copilului îi dispare enureza însă rămâne programul de distrugere a iubirii şi vieţii şi, întrucât sistemul de blocare al comportamentului aberant este eliminat, se poate presupune că el în viaţă va îndeplini programul de distrugere a iubirii' la proporţii mult mai mari comparativ cu mama sa. O femeie s-a adresat de mai multe ori medicilor acuzând o stare proastă a sănătăţii sale însă investigaţiile nu au dus la nici un rezultat: concluzia medicilor a fost că nu există nici un fel de motive de boală. Nici umblatul pe la „babe" nu i-a adus nici o ameliorare. Deochiul puternic pe care acestea l-au presupus nu a putut fi îndepărtat, ba mai mult chiar ele s-au îmbolnăvit după comunicarea cu bolnava. Cercetând cauza, am văzut că era vorba de un „deochi invers" şi care într-adevăr nu poate fi eliminat prin descântecele populare. —   I-aţi  dorit foarte mult răul  colegei de servici  - i-am explicat eu femeii. Acesta este motivul stării dumneavoastră proaste. Programul dumneavoastră de dorinţă a răului s-a întors împotriva dumneavoastră şi v-a deformat câmpul. Cum se simte colega dumneavoastră? — E în concediu de boală, dar nu-i bolnavă ea, ci copilul. —        Şi  în  câmpul  ei  şi în cel  al  copilului  este prezent programul răului ce i l-aţi dorit. Din această cauză copilul ebolnav întrucât el este mai puţin imun decât mama sa. Dumneavoastră sunteţi vinovată de boala copilului. Aveţi şi dumneavoastră copii? — Da, un tiu. I-am investigat câmpul fiului pacientei mele şi am constatat aceleaşi deformaţii puternice, provocate de programul dorinţei de a face rău. Este un exemplu tipic de modul cum noi, fără să ştim ce facem, ne ruinăm pe noi înşine, pe copiii noştri şi pe oamenii cu care intrăm zilnic în contact. Când mă aflam încă la începutul activităţii de cercetare a structurilor karmice, a venit la mine la control o pacientă. Ea prezenta puternice dureri de cap, se simţea rău. Acum cinci zile i-aţi "dorit răul soţului dumneavoastră şi încă foarte puternic. Este exclus, mi-a răspuns femeia. îmi iubesc foarte mult soţul şi nu pot să-i doresc răul. Eu am insistat. l-aţi dorit răul. Constat o foarte mare, foarte puternică dorinţă de a i se întâmpla ceva rău pe care aţi avut-o în urmă cu cinci zile, seara. Cum aş fi putut să-i doresc răul, dacă el a întârziat vreo două ore după servici iar eu eram foarte neliniştită? Atunci am înţeles. Ce aţi simţit? Mă obseda o tâmpenie. Ştiţi ce se întâmplă? Când vă gândiţi că se poate întâmpla ceva rău, dumneavoastră atrageţi nenorocirile. Şi cu cât vi le reprezentaţi într-un mod mai real, cu atât mai mare e răul pe care-1 provocaţi. Disciplinarea conştiinţei acum, când oamenii au ajuns la un înalt nivel bioenergetic, joacă un rol foarte important. Una din legile Universului este aceea de a nu face rău nici măcar cu gândul. Această lege, mai ales acum, nu este un simplu principiu abstract, ea trebuie să devină un mod de existenţă. Investigaţiile pe care le efectuez zilnic prin diagnoza bioenergetică m-au dus la convingerea că respectarea normelor etice este o condiţie esenţială şi un mijloc unic de supravieţuire şi, în acelaşi timp, cel mai bun,sistem de apărare. Noi căutăm mereu primejdia în jurul nostru, când cel mai mare pericol ce ne pândeşte se află chiar în noi şi ne macină pe nesimţite. Rădăcinile primejdiei se găsesc în lipsa de înţelegere a lumii, în lipsa de înţelegere a tot ce se întâmplă, în comportamentul nostru greşit care duce la ruinarea noastră din interior. Catastrofele, coşmarurile cu care ne luptăm în permanenţă sunt consecinţe ale imperfecţiunii noastre spirituale. Eforturile îndreptate către lupta cu umbra, cu efectul, nu pot elimina cauza principală - decăderea spirituală ce se manifestă în prezent şi pe care prea puţini o pun în legătură cu toate nenorocirile noastre. Cazul următor a deschis o nouă perspectivă în cercetările pe care le-am efectuat. M-a sunat o femeie şi mi-a spus că are nişte complicaţii grave legate de un lucru v ciudat, de un fenomen nebulos. Toţi cei care au încercat s-o ajute, aveau parte de neplăceri,   necazviri   sau   se   îmbolnăveau.' Femeia   avea   o cunoştinţă care se ocupa de bioenergie şi a început să o trateze. Ea simţea o permanentă presiune psihică. S-a dus la o „babă", o prezicătoare, dar aceasta, privind-o, i-a spus: „Nu cred că ţi-aş putea fi de vreun folos." Pentru o zi aceasta a reuşit s-o facă pe femeie să se simtă mai bine însă după aceea totul s-a reluat de la capăt. Am început s-o tratez. Ameliorarea a venit destul de repede, au încetat efectele secundare însă eu am observat că au început să mi se îmbolnăvească rudele şi toate cu simptome identice: dureri în articulaţii şi anemie. Am început să caut cauza şi am descoperit că este vorba de o persoană care acţionează malefic asupra pacientei mele. întrucât mă ocup destul de multă vreme de bioenergetică, în momentul când s-a produs atacul împotriva mea şi a rudelor mele, am avut dorinţa de a recurge la ceea ce se cheamă magie, la mijloacele acesteia pentru a-1 opri pe cel vinovat. Atunci am fost pus în faţa situaţiei de a alege drumul pe care trebuia să-1 urmez. Nu mi-a fost uşor să renunţ la metoda violenţei, cu atât mai mult cu cât îndelungata mea practică în domeniul bioenergeticii. studiul   literaturii  ezoterice,  îmi  dădeau un  avantaj   larg  deinfluenţe de acest gen.  Eu însă am încercat să răspund nu printr-o lovitură care să-i facă omului un rău, ci să-1 ajut. Când un om este supus unui atac bioenergetic, cauza poate fi culpa personală sau culpa ascendenţilor săi. Dacă răspunzi printr-o lovitură bioenergetică, apare o reacţie în lanţ întrucât lovitura este o încălcare grosolană a legilor Universului căreia, în mod firesc, îi va urma o nouă pedeapsă. Putea fi oare salvat omul? Testele bioenergetice au arătat că omul care a acţionat asupra femeii era el însuşi nevinovat. Cauza principală a ceea ce se întâmpla cu femeia era cuprinsă în karma acesteia. Bunica femeii, în anii săi de tinereţe, a iubit un om însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Uciderea iubirii şi a copilului a dus la situaţia că pentru aceste fapte au trebuit să plătească fiica şi nepoata, urmaşii ei adică. Această plată a păcatelor ancestrale a îmbrăcat cele mai diverse forme: dureri ale trupului, deformarea destinului, tulburări psihice. Renunţând la contralovitura bioenergetică eu am obţinut o victorie asupra mea însumi pentru că în acea situaţie complexă când simţeam imboldul de a răspunde prin forţă, eu n-am mers pe această cale ci am reuşit să mă stăpânesc. A fost o victorie în urma căreia am înţeles o dată pentru totdeauna că n-am niciodată dreptul ca la violenţă să răspund tot prin violenţă. Studiind mai în detaliu principiile sistemului autoreglării câmpurilor bioenergetice, am văzut la ce poate duce folosirea, în aparenţă justificată, a metodelor violenţei la nivelul câmpurilor. Legile civile de cele mai multe ori nu corespund cu legile Universului. Dacă cineva mă loveşte, mă simt îndrituit să ripostez cu pumnul. Aceasta nu înseamnă însă că pot face acelaşi lucru şi la nivelul bioenergiei. Sunt niveluri absolut diferite. în cazul loviturii cu pumnul suferă unul singur - cel care primeşte, în cazul loviturii bioenergetice, întrucât omul este, la nivelul biocâmpurilor, într-o conexiune directă cu toate rudele sale, cu copiii săi, lovitura traversează întregul lanţ al rudeniei.. Şi. ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. Mi-am dat seama că ridicarea puterii de influenţare bioenergetică a omului îi cere acestuia o atenţie mai mare faţă deacţiunile, gândurile şi stările sale emoţionale: nu trebuie rostită nici o frază categorică până când aceasta nu e bine cântărită deoarece ea reprezintă un act de influenţare. Am înţeles de ce se spune în Biblie despre blajinitate şi smerenie: este în primul rând vorba de ţinerea în frâu a propriilor posibilităţi bioenergetice. De ce atunci magicienii şi vrăjitorii pot folosi diverse metode de influenţare, inclusiv violenţa? Meditând asupra acestui lucru am înţeles că aceştia văd nu întregul, ci doar o mică parte şi ei vindecă straturile inferioare şi trupui, transferând toate deformaţiile de pe un anumit sector asupra întregului. Procedând astfel ei nu fac altceva decât să „amâne" bolile. Spre deosebire de sfinţi, care prin etica lor superioară se ridicau până la înţelegerea şi viziunea adevăratelor cauze şi conexiuni ale legilor vieţii, care aveau viziunea întregului, vrăjitorii acţionează numai într-o anume nişă ce le-a fost permisă şi de aceea mulţi dintre ei au o „specializare" îngustă. Este de reţinut faptul că de magie s-au ocupat oamenii cu anumite aptitudini şi cu o karmă bună, de aceea greşelile comise de ei în timpul practicilor magice se acumulează şi se vor răsfrânge asupra urmaşilor lor. Am testat o singură acţiune şi anume ceea ce se întâmplă când vrăjitorul sau bioenergeticianul scoate din bolnav energia negativă. Metode pentru acest lucru există foarte multe: dirijarea ei în apă, în plante, în figuri de ceară, în animale domestice, asupra unei companii de soldaţi sănătoşi şi puternici, în centrul Pământului, în Cosmos sau arderea prin diverse modalităţi. La nivelul câmpului această energie care conţine încărcătura de agresivitate intră în câmpul obiectului asupra căruia a fost orientată. îl deformează şi se întoarce automat în câmpul -vindecătorului" şi a persoanelor apropiate acestuia. De aceea orice metodă de vindecare care nu se bazează pe promovarea spiritului uman duce la degradare. îndepărtarea unor anumite simptome nu constituie nici pe departe semnul unei însănătoşiri reale. Nu de muk a venit la mine o femeie: Acum trei luni aţi tratat o cunoştinţă de a mea şi i s-a resorbit total  un fibrom. Nu mi-am imaginat că,  cerându-ţi iertare, poţi să scapi de o asemenea boală! Pentru mine, nu-i nimic de mirare în acest caz. Metoda se perfecţionează continuu şi acum nu numai că se ameliorează starea funcţională a pacienţilor dar.  adeseori  sunt eliminate deformările organice. De ce depinde rezultatul tratamentului? în primul rând de găsirea şi interpretarea corectă a cauzelor bolii, de starea mea fizică şi sufletească în momentul tratamentului, de starea  karmei   bolnavului   şi   de   gradul   de   conştientizare, a greşelilor comise de acesta. Când mi-am început practica terapeutică, duceam un mod de viaţă obişnuit: mâneam carne, beam vodcă, adeseori îmi ieşeam din sărite. Pe atunci vindecam prin masajul tară contact. Ulterior, analizând rezultatele activităţii mele mi-am schimbat în * chip substanţial modul de viaţă şi comportamentul. Cu o zi înainte de a da consultaţii bolnavilor mă mulţumesc cu un minimum de hrană iar în zilele de consultaţie şi tratament nu mănânc absolut nimic. Pasionat de diagnosticare, de evidenţierea unor noi posibilităţi ale metodei, uneori uit de pericol. Iar în munca la nivele de o asemenea fineţe este necesar să-ţi păstrezi tot timpul vigilenţa trează. Recent un cunoscut m-a rugat să consult o femeie. Aveam vreo patruzeci de minute libere, aşa că am fost de acord. A intrat o femeie extrem de frumoasă şi foarte plină de sine. s-a aşezat şi a început să mă măsoare plină de curiozitate. Probleme avea foarte multe. Egoismul ei exacerbat şi o tendinţă extremă spre avantajele materiale erau motivele unor boli aflate într-un stadiu incipient. Astfel de oameni sunt foarte greu de tratat pentru că sunt despărţiţi de mine prin scepticismul lor şi prin neîncredere. Eu îi explic motivele iar femeia transformă întâlnirea noastră într-o conversaţie. Eu însă trebuie s-o conving cu orice preţ şi astfel de cazuri dificile mă ajută să găsesc noi dovezi şi explicaţii ale cauzei bolii unui om. — Dacă celula ia totul numai pentru sine, îi  explic eu pacientei, un timp oarecare ea se simte bine, însă după aceeaacţiunile ei distrug organismul şi odată cu el piere şi celula. Până la un anumit punct egoismul este normal, însă omul care nu se <jândeşte decât la sine, încearcă să ucidă Divinitatea şi Universul. Sigur, acest lucru nu poate continua multă vreme. Mai devreme sau mai târziu programul de nimicire a Universului trebuie să fie blocat prin intermediul bolilor, al traumatismelor şi al nenorocirilor. Dumneavoastră nu cumva vreţi să mă faceţi să cred în Dumnezeu? Credinţa în Dumnezeu este problema dumneavoastră personală.   Eu   descriu   cauzele   îmbolnăvirii   dumneavoastră. Puteţi să nu credeţi în Dumnezeu însă sunteţi obligată să iubiţi Universul şi sufletul acestuia. Egoismul, lăcomia nemărginită pentru bunurile materiale ucid sentimentul cel mai important - iubirea.   Purtaţi   în   câmpul   dumneavoastră   un   program   de distrugere a Universului şi, ceea ce-i mai trist, nu vreţi să-1 stopaţi. Duelul verbal reîncepe. Nu mai găsesc argumente pentru a o convinge pe femeie însă încep să fac ceea ce se cheamă „purificarea karmei". Câmpul a fost curăţat însă eu nu numai că nu simt nici o satisfacţie, dar îmi apare un simţământ neplăcut. Femeia ia totul ca pe o distracţie. Spuneţi că nu-i bine să te ocupi numai de problemele materiale, dar viaţa te obligă la aşa ceva. Am avut multe posibilităţi de a câştiga o grămadă de bani dar am preferat să mă dedic cercetărilor. Acum am patruzeci de ani, locuiesc într-o cameră de paisprezece metri pătraţi într-un apartament comun cu o familie compusă din patru membri, în schimb   am   posibilitatea   de   a   vă   ajuta.   Şi   nu   numai   pe dumneavoastră, ci şi pe mine. Când bunăstarea materială este mai presus de cerinţele spirituale, această satisfacţie de moment este  clădită pe  moartea  sufletească.   Imaginaţi-vă că  sunteţi într-un   restaurant,    unde   totul   în   jur   arde   în   timp   ce dumneavoastră vă vedeţi în linişte de farfuria din faţa dvs. Pentru mulţi oameni acum este mult mai important ceea ce se află în farfuria lor, decât ceea ce se întâmplă înjur. Şi cum, dumneavoastră îi vindecaţi în felul acesta pe pacienţi? Da, în primul rând cu ajutorul înţelegerii. Insă în ciuda simplităţii aparente, este o ocupaţie foarte serioasă. Pentru dumneavoastră sau pentru mine? în primul rând pentru mine. Cum să înţeleg acest lucru? Uitaţi cum: aţi avut programul de distrugere a Universului de cinci sute de unităţi, boala de trei sute cincizeci de unităţi. Acum boala e zero, iar programul de distrugere de trei sute cincizeci. Aceasta înseamnă că eu v-am vindecat corpul, nu însă şi spiritul, adică am încălcat principiul cel mai important - vindecarea prin intermediul înţelegerii. Acum îmi rememorez cum am fost înainte de întâlnirea cu acea femeie şi după. La nivelul câmpului mi s-a înnegrit total plămânul stâng, ficatul şi partea inferioară a abdomenului. —   Trebuie să plătesc pentru faptul că n-am reuşit să vă explic motivele bolii dumneavoastră. Şi ce veţi face acum? Am să încerc să găsesc mijlocul de a vă convinge. Dacă voi găsi motivul pentru care nu v-am putut convinge, voi fi sănăios. dacă nu, va trebui să plătesc. în acel moment am înţeles ce greşeală am făcut în discuţia cu femeia. Eu trebuia să vă aduc la cunoştinţă întreaga informaţie legată de starea dumneavoastră însă v-am cruţat. V-am spus că pot apărea alte boli dacă nu va fi restabilită armonia? Da. Ştiţi că aveţi un început de cancer uterin? Am simţit-o întotdeauna şi m-am împăcat cu acest gând. Suni gata să mor liniştită. —- Moartea dumneavoastră „eroică" nu va schimba nimic. Programul de dezagregare a Universului îl veţi lăsa moştenire copiilor. I rebuie să vă gândiţi nu la o moarte demnă ei la salvarea spiritului din copiii dumneavoastră. Am tăcut amândoi un tmip şi am văzut cum. în sfârşit, au . c■.   >u :>e îndrepte structurile karmice deformaie ale femeii. Aura femeii, până atunci acoperită aproape în totalitate de o pată neagră a început să se inunde de o lumină aurie. — Iată că acum programul de distrugere a Universului este la zero, boala de asemenea la zero. Acum şi plămânii şi ficatul îmi sunt curaţi. Nu i-am mai spus nimic femeii, dar am văzut că în câmpul ei nu mai există manifestări oncologice. Ea trebuia să ştie că nutrind dragoste faţă de Univers şi Dumnezeu, renunţând la pretenţiile sale faţă de lumea înconjurătoare, ea se va salva de orice maladie gravă A venit la mine la consultaţie o femeie şi mi-a povestit cu lacrimi în ochi: — M-am despărţit de soţ. Am trăit foarte rău cu el. Simţeam că are o influenţă negativă asupra mea şi că ceva e în neregulă cu psihicul meu. Când m-am despărţit, deşi am rămas cu trei copii, m-am simţit uşurată din punct de vedere moral, am început chiar să cânt. Nu ne-am văzut o jumătate de an însă nu de mult el s-a întors. Eu am început dintr-o dată să mă simt rău, fiica a început să se manifeste isteric, fiului i-a apărut enureza, cealaltă fiică se simţea râu. Pot fi toate acestea în legătură cu yenirea lui? Aici n-au fost necesare investigaţii de lungă durată. — Din păcate faptul că întreaga familie a început să se simtă rău nu este întâmplător. Soţul dumneavoastră e vampir, el le fură copiilor energia, soarta, sănătatea, are o influenţă nefastă asupra caracterului lor, include programele sale negative în structurile câmpurilor copiilor. Este un om destul de egoist. Un astfel de furt masiv de energie de la proprii copii atestă faptul că el are karma foarte negativă. Judecând după energie, el are o puternică deconectare faţă de Cosmos, de dragoste, are o mare agresivitate interioară, egoism, destrămare spirituală, fapt pentru care este nevoit să fie vampir. Este un caz clasic. Vampirismui soţului dumneavoastră îi vine atât pe linie paternă, cât şi  pe  linie maternă. Ceea ce s-a întâmplat cu copiii, se poate remedia foarte uşor, dar de acum încolo ei n-ar mai trebui să-şi vadă tatăl. Analiza mea arată că vampirismui eo boală gravă, pentru că ea distruge sufletul omului şi se transmite urmaşilor. Urmările ei se manifestă nu dintr-o dată, deteriorarea continuîndu-se de-a lungul câtorva generaţii. La baza vampirismului stă o înţelegere incorectă a lumii. O tânără m-a întrebat dacă se încarcă în mod corect cu energie imaginându-şi un şuvoi de flăcări albastre care intră în ea. Observându-i structurile karmice în timpul exerciţiilor sale, am observat că este o încălcare a legilor. Orice furt premeditat de energie: din natură, din Cosmos, de la Soare, este o dovadă grăitoare a faptului că individului nu-i ajunge energia şi că acesta trebuie s-o ia de undeva. Aceasta constituie premisa vaiVj.instaului. Principala eroare a acestui comportament consta în faptul că omul nu asociază energia cu spiritualitatea ci o disociază. Când nutrim dragoste faţă de Univers, noi primim o uriaşă cantitate de energie. Trebuie căutate sferele superioare ale bioenergeticii: spiritualitatea, ndbleţea sufletească, dragostea pentru a primi suficientă energie, acest mod de înţelegere trebuie să constituie un principiu de conduită 'în viaţă. De îndată ce începem să ne gândim la energie separat, disociind aceasta noţiune de noţiunile de „spiritualitate" şi de „etică", ne condamnăm structurile spirituale la sărăcie, umplând de energie doar corpul fizic. Omul trebuie să ştie că energia pe care el o primeşte prin intermediul unor simţăminte superioare îi vindecă trupul, destinul şi sufletul. Tratarea mecanică a problemei şi orientarea spre energia brută duce la deformări ale structurilor spirituale fine iar consumul sub orice formă duce la degradare. îmi amintesc de un alt caz. Un tânăr a fost învăţat să se încarce cu energie din Cosmos. El exersa de câteva ori pe zi şi. în cele din urmă, a devenit vampirul celui care-1 învăţase. Rezultatul a fost deplorabil: au început deformările structurilor sale spirituale. Mi-a venit ideea să,testez modul în care îşi exercita acest procedeu influenţa asupra omului în urmă cu 2000 de ani. Testul a evidenţiat nişte parametri foarte înalţi. Prin urmare, înainte vreme acest exerciţiu dădea rezultate excepţionale, însă aşa cum nu poţi fi în două locuri în acelaşi timp, tot aşa nu te poţi folosi la infinit de vechile tehnici. Uităm că s-a schimbat nu numai omul, ci şi lumea care-1 înconjoară. Metodele fizice de perfecţionare sunt acum neeficiente. Trebuie să ne orientăm în mod obligatoriu spre îmbogăţirea spirituală. Timpul este o categorie nelineară şi, dacă s-a modificat într-atât viteza tuturor proceselor, înseamnă că trebuie să se modifice şi structura energetică a lumii înconjurătoare. Iar noi ne comportăm de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în lume căutând sprijin în vechile metode şi cunoştinţe. Cu cât descopeream mai multe posibilităţi ale metodei de testare, cu atât înţelegeam cu mai multă claritate complexitatea acesteia. Mi-am dat seama că nu-i chiar atât de simplu, pe cât mi se părea la începutul activităţii, să aduni un grup de oameni şi să-i înveţi cum să lucreze. Metoda este într-atât de strâns legată de moralitate, de etică, de parametri spirituali, încât impune omului nişte privaţiuni uriaşe, pe care doar puţini sunt în stare să le suporte. în contactul cu structurile karmice ale omului, dacă eu prezint tulburări asemănătoare celor pe care trebuie să le elimin la pacientul meu, trebuie mai întâi să le elimin de la mine. De aceea înainte de începerea tratamentului mă verific întotdeauna să văd dacă am dreptul să vindec şi dacă nu, atunci cu ajutorul unei rugăciuni îmi purific şi îmi închid karma. După câteva luni de consultaţii şi tratamente trebuie să efectuez o purificare radicală şi un post sever. Dar nici acest lucru nu e suficient. Pentru a vindeca în mod eficient fără a produce un rău nici sieşi, nici pacienţilor vindecătorul trebuie să acţioneze cu karma blocată, închisă, ceea ce nu are nimeni din numeroasa armată a vindecătorilor de astăzi. Karma nu se poate închide cu ajutorul diplomei, este necesară o permanentă purificare şi fortificare a spiritului, deconectarea de tot ceea ce-1 „trage pe om la pământ". Acest lucru îi este necesar nu numai vindecătorului ci şi oricărui om şi în special în ultimul timp. într-o dimineaţă a fost la mine la consultaţie o femeie iar peste o zi i s-a făcut foarte rău; prezenta simptome de greaţă, dureri de cap. ,— V-aţi supărat pe soţ aseară, în jurul orei şapte? — Da, în cursul zilei el a făcut un accident şi a bqţit maşina. Eu am reacţionat normal în acel moment însă seara i-am spus tot ce mi-a venit la gură. —  în   diagnosticarea   şi   tratamentul   karmic   are   loc   o influenţare foarte puternică şi foarte profundă. Cât timp câmpul nu se stabilizează şi nu intervine echilibrul, omului i se interzice cu desăvârşire să aibă reacţii emoţionale negative. în momentul contactului cu Divinitatea se restabileşte armonia structurilor câmpurilor    şi    orice    emoţie    negativă    produce    puternice contorsiuni. întoarcerea către Dumnezeu nu este o bucată de tort care  trebuie  să-ţi  aducă întotdeauna plăcerea,  ci  un  proces complex şi plin de răspunderi, chiar dacă este necesar. Vreau să povestesc- o întâmplare interesantă care are un raport direct cu situaţia actuală din lume. în mine a sălăşluit întotdeauna o mare atracţie pentru Divin şi, dacă mă îndepărtam de el, apăreau situaţii dificile: de două ori era cât pe ce să mor, povestea cineva. Legătura dintre negarea Divinului şi pedeapsă era atât de evidentă încât ea nu putea ii  explicată printr-un lanţ întreg de concidenţe.  Eram absolut sigur: mă pedepsea Dumnezeu. Ai dreptate, i-am răspuns eu. îţi pot explica în amănunt sistemul   punitiv,   cauza   neplăcerilor   tale,   i-am   propus   eu conlocutorului meu. Cineva spunea că ceasul 1-a inventat omul, dar asta nu înseamnă că el însuşi este vârât în fiecare mecanism de ceasornic. Universul este creat şi controlat de Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că fiecare pedeapsă vine de la Dumnezeu. Există un mecanism uimitor al autoreglării câmpurilor. Ceea ce oamenii atribuie adeseori domeniului misticului, poate fi în fond analizat. Tu ai fost al treilea copil din familie, neplanificat şi nedorit,. de aceea părinţii, tară voia lor ţi-au dat un puternic program de anihilare. încă din copilărie ai avut un fond vital scăzut şi ai fost 'iar     des bolnav. Te-ai născut în aceste condiţii fiindcă în xute te-ai dezis de dragostea pentru copii, aşa că. judecând după bioenergia şi structurile tale karmice, nu ai zile multe de trăit. Te-ar putea salva doar aspiraţia către Divin şi sentimente înalte. Subconştientul tău ştie acest lucru din totdeauna şi te-a îndreptat pe calea cea dreaptă în timp ce conştiinţa urma un alt program. De îndată ce părăseai calea salvatoare, ţi se năruiau structurile destinului şi te apropiai de moarte. De ce n-ai murit? Tu îl părăseai pe Dumnezeu şi spiritualitatea numai la nivelul conştiinţei, de aceea era cât pe ce să fii omorât într-o încăierare, era gata să mori într-un accident rutier. Acest lucru atestă faptul că programele de negare n-au trecut şi în subconştient. Asta înseamnă că structurile destinului n-au fost iremediabil distruse. Dacă mecanismul de negare a Divinităţii s-ar fi instalat, el ar fi trecut şi în subconştient şi ar fi început blocarea destrămării structurilor destinului fie printr-o boală incurabilă, fie printr-un traumatism cu chinuri îngrozitoare. De ce moartea trebuia să fie cumplită? Pentru că chinurile spirituale şi fizice purifică subconştientul. Cum are loc acest lucru? Singurul mijloc de a suporta Chinurile este înălţarea spiritului deasupra acestora, transferarea punctelor de sprijin din trupul care se chinuie asupra sufletului. Acest proces natural are loc în mod automat. Omul care se chinuie devine mai spiritualizat. Investigarea mecanismelor de transmisie a informaţiei câmpurilor îmi dă dreptul să afirm că întreaga omenire se află acum într-o situaţie asemănătoare celei descrise mai sus. Şi faţă de omenire are loc acum conectarea unui mecanism analog. Am cercetat karma omenirii. E drept că intrarea în aceasta este un lucru extrem de periculos. Principala încălcare a legilor pe care o comite omenirea o constituie îndepărtarea de Divin (începută încă în secolul al X-lea) şi alunecarea într-un pragmatism sălbatic. Această încălcare este prezentă în câmpul fiecărui om care trăieşte acum pe pământ. Karma „societăţii socialiste" conţine, pe lângă toate acestea, câteva pachete de programe negative: programul de anihilare a oamenilor (bărbaţi şi femei) din cauza ataşamentului lor puternic faţă de bunurile materiale; programul urii faţă de oameni, inclusla sfârşitul secolului trecut, şi programul de distrugere al tatălui, fratelui şi-fiului, de asemenea din cauza ataşamentului puternic faţă de bunurile materiale. De aceea e şi atât de grea viaţa în ţara noastră. Dacă noi nu vom analiza şi nu vom conştientiza aceste programe şi nu vom reuşi să le eliminăm, vom împărţi la infinit fabricile şi uzinele până când nu vom plăti aceste programe prin chinuri şi suferinţe. Iată calea pe care am străbătut-o de la studierea magiei şi vrăjitoriei prin intermediul medicinei şi eticii până la filosofia lumii contemporane. La baza existenţei Universului stau procesele informaţionale. „La îneput a fost Cuvântul". Ceea ce noi numim Univers, din punctul meu de vedere, putea apărea prin detaşarea dintr-un început Unic, care a existat dintotdeauna şi pe care noi îl numim Dumnezeu, a două componente: una - materia, cealaltă - câmpul informativ. în fiecare din ele componenta contrarie se găseşte în stare latentă. Condiţia existenţei contrariilor o constituie trecerea lor permanentă dintr-una într-alta. Câmpul tinde să devină materie, iar materia să devină câmp. • Acumularea conexiunilor energetice în materie este o manifestare a procesului trecerii componentei materiale în cea informaţională. Procesul revers poate avea loc sub forma creşterii densităţii materiei, a masei acesteia sau prin apariţia unor organizări mâi complexe. Dacă luăm, de pildă, sistemul solar, constatăm că ţelul existenţei acestuia îl constituie crearea unor elemente tot mai complexe în Soare, crearea unor conexiuni informative complexe pe seama apariţiei unor noi planete, crearea pe planete a unor structuri informative complexe pe baza organicului ca o nouă treaptă a creşterii densităţii informative. Scopul existenţei oricărui sistem solar îl constituie crearea Vieţii în interiorul său. Ceea ce noi numim spirit, se află deasupra câmpului informativ şi a materiei. La atingerea unei anumite densităţi, materia se transformă în informaţie. Unicitatea (starea materiei concentrată cândva într-un punct unic) este Universul. Nivelurile fine ale câmpuluisunt reprezentate de absenţa materiei, timpului şi spaţiului, adică de punct. Punctul tinde să se transforme în infinit, iar infinitul să devină punct. în fiecare punct al câmpului Universului există o informaţie latentă în legătură cu întreg universul. Cu alte cuvinte, punctul este un infinit latent iar infinitul - un punct latent. Există două teorii privind originea stelelor. Conform primei, a lui Kant - Laplace, acestea au apărut ca urmare a condensării materiei interstelare. Cea de-a doua, a academicianului Ambarţumian, susţine că stelele au apărut din „găurile negre''. Instabilitatea comportamentului tinerelor stele, puternici le procese eruptive care au loc într-însele, din punctul de vedere al autorului teoriei, ar atesta existenţa în acestea a protomateriei. In lumina acestei concepţii ce concură cu investigaţiile mele, apariţia unei stele poate fi privită ca un proces dialectic al trecerii informaţiei în materie, ca un rezultat al „fecundării" materiei interstelare de către blocul informaţional, materializat ca substanţă a „găurii negre". Apariţia stelelor este un rezultat al interacţiunii a două începuturi: al Universului treaz şi a celui latent. Procesele care au loc în adâncul stelelor şi în organismul viu sunt identice. Sunt procesele de trecere a energiei în substanţă şi univers. Dezvoltarea Universului este ruptura unităţii la nivel fizic, material şi intensificarea unităţii la nivelul informativ şi al câmpurilor, diferenţierea şi varietatea tot mai mare la nivelul fizic şi unitatea tot mai mare la nivelul câmpurilor. într-o anumită etapă de dezvoltare, între componenţa fizică şi cea informaţională dispar diferenţele şi începe o nouă etapă de dezvoltare. Există o contradicţie. Universul rămâne punct la nivelul fix al câmpului şi în acelaşi timp se extinde, creând o nouă substanţă, un nou timp şi spaţiu. Dezvoltarea urmează principiul pendulei: sensul se schimbă dinspre unitatea informativă spre sectorul fizic. Orice obiect din Univers poate fi considerat proces şi. în acelaşi timp, orice proces este un obiect. în fiecare proces şi obiect au loc mişcări oscilatorii dinspre unitatea informativă spre diferenţierea fizică. Diferenţierea fizică trebuie să corespundă strict unităţii spirituale. Condiţia dezvoltării acestor două fenomene contrarii o reprezintă existenţa unui al treilea elementcare asigură existenţa latentă a unui contrariu în celălalt. Acest rol îl îndeplineşte energia care acţionează ca intermediar, care determină dezvoltarea Universului. Informaţia, energia şi substanţa reprezintă un tot unitar. Această concepţie există de multă vreme, de exemplu în creştinism, noţiunea de Sfântă Treime (Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Fiul, Sfântul Duh). Orice obiect în dezvoltarea sa repetă ciclul dezvoltării Universului. Rămânând absolut unitar la acest nivel al câmpului, el se diferenţiază la nivel fizic. Pentru diferenţierea la nivel fizic este necesar un proces anterior la nivel spiritual care să garanteze o înaltă rezistenţă în cazul disocierii fizice. Este evidentă prioritatea spiritului. în acest mod legea unităţii şi luptei contrariilor arată în felul următor: nimicul existent emană din sine contrariul său pentru ca apoi să se transforme în ceva absolut nou. Acum să trecem la problema originii vieţii. Pe măsura diferenţierii lumii fizice trebuiau să crească tendinţele de ridicare ale unităţii la nivelul câmpurilor, de Fa cele mai fine straturi până la cele mai rudimentare. Gradul de unitate se manifestă la acele nivele la care acesta nu s-a manifestat anterior. O dată cu acumularea diversităţii, gradul de unitate, într-un anumit sector al spaţiului, creşte într-atât de mult încât obiectul se detaşează de Univers. Aducerea lui la nivelul unităţii din jur ar însemna distrugerea lui. Densitatea informaţiei creşte într-atât, încât apare o contradicţie între obiect şi lumea înconjurătoare. Viaţa este o unitate strategică a obiectului cu Universul prin negarea tactică a acestuia. Putem spune că viaţa a apărut în Univers concomitent în întreg corpul său şi reprezintă un organism unitar care îşi continuă diferenţierea într-o permanentă conexiune şi interacţiune a tuturor componentelor sale. Dezvoltarea acestui proces, diversitatea fizică, sunt posibile numai printr-o orientare "către procesele informaţionale primare ale întregului. Substanţa, timpul şi spaţiul reprezintă forma exterioară, informaţia şi spiritul constituie conţinutul. Conţinutul se realizează prin formă iar forma generează conţinutul. La baza vieţii oricărui obiect al Universului stau mişcările oscilatorii, orientarea intermitentă spre procesele informaţionale şi cele fizice. întrucât viaţa omului este o reflectare în miniatură a Universului, procesele trecerii informaţiei în substanţă au loc în viaţă mult mai rapid decât în univers. Un obiect viu se deosebeşte prin gradul de unitate şi prin viteza de trecere a informaţiei în substanţă. Este probabil ca ridicarea gradului de unitate şi al vitezei de migrare reciprocă să constituie raţiunea de a fi a obiectului viu. Cu cât este mai ridicat gradul de unitate internă şi cel al densităţii informaţiei, cu atât mai mult se detaşează organismul de lumea înconjurătoare. Este ceea ce noi numim dezvoltarea conştiinţei şi a personalităţii. Procesul detaşării fizice faţă de mediul înconjurător este posibil doar în condiţiile creşterii simbiozei cu Universul. Procesul simbiozei cu Universul este ceea ce îndeobşte se cheamă cultură. Procesul detaşării reprezintă civilizaţia. Cultura naşte civilizaţia. Civilizaţia la început respinge cultura iar apoi, ca să nu dispară, se întoarce la ea ca un fiu rătăcitor pentru a repeta acest proces la un nivel superior şi cu o amplitudine mai mare. Dacă întoarcerea la cultură se realizează la un nivel necorespunzător, acest lucru duce la distrugerea civilizaţiei. Negarea tendinţei de unitate şi a sentimentelui care o. realizează în Univers, a dragostei adică, duce la dispariţia civilizaţiei. în general se consideră că esenţa legii unităţii şi luptei contrariilor ar constitui-o împăcarea acestora tară o distrugere reciprocă. Principala condiţie a reconcilierii contrariilor o constituie viteza trecerii lor dintr-unul într-altul. Deosebirea esenţială a materiei vii faţă de materia nevie stă în viteza de trecere a contrariilor unul în celălalt. Prin urmare scopul vieţii este intensificarea revelării spiritului în materie pe seama creşterii vitezei acestei tranziţii. Să ne amintim de pendul. La o anumită viteză a oscilaţiei există două stări care se exclud reciproc: rnişcarea pendulului dinspre centru spre stânga şi spre dreapta. Aceste stări contrarii pot coexista tară să se anihileze una pe cealaltă numai pentru că ele sunt decalate în timp. încercarea de a le suplini, de exemplu în decursul unei secunde, la o viteză de oscilaţie de 5 secunde, înseamnă încetarea mişcării, oprirea dezvoltării. Acum să neimaginăm că viteza pendulului s-a mărit până la câteva oscilaţii pe secundă. înseamnă că cele două stări contrarii pot fi interschimbate, tară anihilarea lor reciprocă. Viaţa pe pământ a apărut ca un mijloc de păstrare a nivelului unităţii ei cu Soarele care a emanat planetele, coborând în acest fel gradul de unitate fizică şi urmărind unitatea informativă pentru compensarea rupturii fizice. Prin urmare, în planul general, separarea nu s-a produs. Orice obiect al Universului tinde să emane din sine ceva opus lui în plan fizic şi să crească unitatea în planul informaţional pentru dezvoltarea sistemului. Mama care naşte un copil şi steaua care naşte planete fac unul şi acelaşi lucru. Emanarea fizică trebuie compensată prin unitatea spirituală. Viaţa pe pământ este o confirmare a procesului realizării unităţii noii planete cu Soarele. Sistemul solar tinde pe de o parte către o maximă diferenţiere fizică iar pe de altă parte către unitatea informaţională. Viaţa care a apărut pe Pământ s-a dezvoltai după aceleaşi legi. La nivel fizic are loc apariţia de noi specii, creşte diversitatea formelor iar la nivelul câmpurilor creşte gradul de unitate. Viaţa pe Pământ nu numai că a apărut ca un organism unitar şi continuă să existe ca un organism unitar, ci este dirijată de un sistem de autoreglare care apare la nivelul informaţional - energetic. Scopul acestui sistem este susţinerea corespondenţei dintre comportamentul părţii şi interesele întregului. Cu cât sunt mai mari posibilităţile energetice ale unei verigi, cu atât mai mult ea trebuie să fie orientată către centru. Dacă legătura cu centrul întârzie şi creşte autonomia verigilor, sistemul poate să piară. De aceea este inevitabilă pedepsirea verigilor care întrerup unitatea sistemului. Comportamentul obiectului trebuie să corespundă structurilor informaţionale ale întregului organism. Dacă însă comportamentul fizic, emoţional şi informativ al obiectului diferă de programul instalat în câmpul informaţional al sistemului, atunci câmpul sistemului reacţionează atacând câmpul obiectului. Are loc deformarea câmpurilor obiectului cu introducerea unor programe de distrugere, adică întoarcerea la starea iniţială. Un asemenea obiect poate fi atât un organismindividual, cât şi un grup care încalcă legile unităţii. Vorbind în termeni medicali - sănătatea spiritului determină sănătatea corpului. Câmpul informaţional este primordial în raport cu corpul şi îi determină soarta acestuia, caracterul şi starea fizică. Prin urmare se poate spune că principala condiţie a sănătăţii fizice o constituie cunoaşterea şi respectarea legilor câmpului informaţional al Universului, a legii întregului, a legilor Spiritului şi ale Dragostei. Acum viteza tuturor proceselor pe Pământ a crescut într-atât, încât reclamă o neîntârziată adaptare fizică. Biogenosfera se schimbă cu rapiditate. întrucât procesele informaţionale în Univers sunt primordiale în raport cu cele fizice, problemele adaptării fizice sunt legate în primul rând de influenţarea structurilor informaţionale, spirituale ale omului. Aşa se explică recrudescenţa magiei, ocultismului, practicilor yoga şi a diferitelor curente religioase. Oamenii salută cu entuziasm apariţia a câte unui nou „mesia" sau „guru" care le promit mântuirea şi un nou adevăr. Toţi aşteaptă soluţii de-a gata uitând de faptul că principala condiţie pentru renaştere este o muncă istovitoare a cărei esenţă îi este cunoscută omenirii din cele mai vechi timpuri; este vorba de tendinţa de a înţelege lumea înconjurătoare, de a cerceta legile ei şi de a avea un comportament corespunzător acestor legi. Nivelul energetic al oamenilor în ultimii ani a crescut enorm. Ceea ce înainte se realiza în decursul mai multor ani, acum poate fi realizat în câteva luni. Posibilităţile omului au crescut aşa cum cresc, de pildă, posibilităţile biciclistului care se aşează în carlinga unui aVion. Dacă însă psihologia lui a rămas tot aceea a unui biciclist, şi nu a unui aviator, acestuia îi va fi greu să fructifice avantajul ce i s-a oferit. Nivelurile psihologice ale omului obişnuit şi ale omului care are acces la influenţarea energetică a obiectelor vii şi nevii trebuie să se deosebească chiar şi mai mult. Cercetările mele arată că se poate pricinui un rău naturii vii şi nevii nu numai prin acţiuni mecanice sau prin forţa emoţională  ci   chiar  şi   printr-un  gând  imprudent.   Urmărileinfluenţei negative cresc în progresie geometrică în cazul unor aptitudini bioenergetice ridicate ale omului. Influenţa informaţional-energetică asupra obiectelor vii şi nevii poate fi foarte periculoasă. Agresivitatea faţă de un om reprezintă un program de distrugere a tuturor rudelor şi copiilor săi. întrucât funcţionează mecanismul autoreglării, infleunţa negativă se reîntoarce împotriva agresorului şi a rudelor acestuia. Pregătirea psihologică a omului rămâne mult în urma posibilităţilor sale energetice, se poate spune că omenirea se- găseşte, de fapt, într-un regim de autodistrugere. Roadele acestui lucru deja ni se arată peste tot. Care-i cauza tragicei neconcordanţe dintre psihologia omului de azi şi realităţile lumii care-1 înconjoară? Psihologia omului contemporan al civilizaţiei occidentale (iar acesteia îi aparţine o mare parte a omenirii) este psihologia pragmatismului. Accentul ei principal cade nu pe acumularea informaţiei ci pe distrugerea acesteia. Prin urmare procesul ineficient, „nerentabil" al conştientizării, al creerii noilor structuri noţionale şi etice este eliminat din lanţul general. Procesului dificil şi de durată al căutărilor i se preferă reţetele de-a gata cu maximum de efect practic. Dacă analizăm calea dezvoltării oricărei religii, vom găsi peste tot următoarele etape de bază: conştientizarea, investigarea lumii în momentul curent, care are loc prin negarea mediului înconjurător, a dependenţei omului faţă de acesta, refuzul cooperării cu acesta; evidenţierea legilor dezvoltării şi crearea unui sistem comportamental în concordanţă cu aceste legi; — aplicarea practică a cunoştinţelor obţinute anterior, înainte acest proces se întindea pe parcursul secolelor şi mileniilor şi de aceea în mod frecvent oamenii nu l-au putut conştientiza şi vedea în întregime, ca orbii din poveste care pipăiau un elefant încercând să-şi imagineze ce ar putea fi. Acum omenirea are şansa să vadă acest proces în toată unitatea sa. în   prezent   în   căutările   spirituale   domină   procesul   de separare. Există orientări doar către prima treaptă - acumulareainformaţiei. Este o cale de evadare din realitate, de negare a civilizaţiei ca atare, de negare a următoarelor două trepte. Această cale o utilizează, de pildă, adepţii lui Krishna. O a doua orientare este îndreptată spre revenirea la principiile eticii, ale comportamentului corect. Sunt două curente religioase diferite. O a treia orientare vizează fructificarea rezultatelor practice, tăcând abstracţie de cunoaştere şi latura etică. Aceasta este magia şi vrăjitoria. O transformare curioasă a înregistrat-o bioenergetica. începui prin elemente ale cunoaşterii şi ale eticii, acest curent, mai ales din momentul în care s-a pus problema onorariilor încasate, s-a degradat rapid şi acum este orientat, în special spre magie şi vrăjitorie. Este cât se poate de normal deoarece are loc o modelare rapidă a tuturor proceselor care permit să vezi „elefantul" în întregime, adică să vezi şi să conştientizezi procesele care au determinat starea de fapt actuală a omenirii şi problemele ce se ridică în faţa ei. Principala condiţie de supravieţuire în momentul de faţă, bazată pe principiile dialectice, o reprezintă unirea a ceea ce înainte era imposibil de unit. Este vorba de renunţarea la cele pământeşti, intrarea în comuniune cu Cosmosul şi obţinerea informaţiei, transformarea ei în legi morale şi aplicarea lor practică la toate nivelurile. „Nu poţi să-i slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamotr", spunea Iisus Hristos. Cu două milenii în urmă aceste două tendinţe contrarii erau ireconciliabile în decursul vieţii unui singur om. Acum lumea s-a schimbat, s-a schimbat şi viteza de oscilaţie a pendulului, fără ca oscilaţiile sale să se anihileze reciproc, adică trecerea substanţei şi informaţiei dintr-una în alta. Prin urmare putem vorbi despre faptul că omul căruia îi este hărăzit să supravieţuiască în următorii câţiva ani, trebuie să fie în acelaşi timp şi sfânt, şi un om obişnuit, şi un om de acţiune. în conştiinţa fiecărui contemporan trebuie să existe două procese contrarii: renunţarea la lume, tendinţa spre Cosmos, sanctitatea şi fructificarea informaţiei obţinute, nişte acţiuni energetice, un ridicat pragmatism. Este vorba, de fapt, de unmod de a gândi care va determina structura fizică şi sufletească ;i omului nou. Astfel sanctitatea, renunţarea, cunoaşterea, fructificarea lor la nivelul gândurilor şi sentimentelor trebuie aplicate în structurile sociale şi tehnice. Cuplarea acestora nu trebuie să fie mecanică deoarece ar însemna ..oprirea pendulei" ci trebuie să fie un proces unic cu o desfăşurare consecventă pe cele trei trepte. Fiecare om trebuie să devină sfânt şi să se preocupe de ridicarea continuă a sanctităţii sale, de cunoaştere a lumii şi de comuniunea cu Universul şi de traducerea acestora în viaţa spirituală şi cea practică. Civilizaţia trebuie hrănită în permanenţă prin cultură. Prioritatea, în sistemul de valori, trebuie acordată sanctităţii şi nu pragmatismului deoarece Cosmosul este primordial iar civilizaţia este secundară. Orice civilizaţie s-a menţinut pe umerii sfinţilor şi nu pe cei ai vrăjitorilor. Conform legendelor, în vechime oamenii ar ti avut un al treilea ochi. Ei aveau acces la informaţii primite pe cale supranaturală indiferent de distanţă şi timp. Mai târziu cel de-al treilea ochi s-a închis. Cauzele sunt necunoscute cu toate că ele sunt, probabil, simple: obţinerea cunoştinţelor primordiale este inadmisibilă fără respectarea normelor eticii. Iar fructificarea cunoştinţelor părea a nu fi legată în mod direct de etică. într-o anumită etapă nivelurile etic şi psihologic au rămas atât de în urmă faţă de posibilităţi, încât acest lucru a început să ameninţe existenţa civilizaţiei, de aceea închiderea celui de-al treilea ochi a constituit salvarea. Din păcate majoritatea şcolilor contemporane de educaţie spirituală şi fizică elimină primele două trepte - cunoaşterea şi moralitatea. Parcurgerea acestor două trepte necesită cheltuirea a 95% din mijloacele şi timpul aferent şi nu dă dintr-o dată nişte rezultate palpabile. Practic multe şcoli merg pe o cale inversă fapt pentru care sfârşesc prin a se degenera. Evoluţia organismelor vii are loc după următoarea schemă: la început are loc un proces foarte îndelungat de acumulare a cunoştinţelor şi numai după aceea fructificarea lor. Pentru a supravieţui în momentul prezent, acumularea informaţiei trebuie corelată cu fructificarea ei, tară ca acestea să se distrugă una pe alta. Cu alte cuvinte, afaceristul, politicianul şi savantul trebuie să devină sfinţi. Problema eticii trebuie să devină capitală pentru aceştia. Deosebit de serios se pune această problemă în domeniul bioenergiei. încercările de utilizare a metodelor magiei sau ale vrăjitoriei în scopuri personale meschine se lovesc de cele mai înalte legi ale Universului. Rezultatul este, de regulă, tragic, deşi nu întotdeauna vizibil deoarece urmările apar încetul cu încetul şi nu întotdeauna omul face legătura între cauză şi efect. Fata care îi face farmece iubitului nici nu bănuieşte faptul că ea distruge psihicul, soarta şi fizicul viitorilor săi copii. Tendinţa care acum s-a cristalizat destul de clar o reprezintă cultivarea aptitudinilor magice şi oculte în scopuri strict personale. Verigile sistemului nu mai acţionează în concordanţă cu interesele întregului sistem ceea ce reprezintă o ameninţare a distrugerii sale totale. Să ne amintim: triburile cu puternice tradiţii in domeniul magiei şi ocultismului şi-au stopat evoluţia până când. în cele din urmă, au dispărut. La baza civilizaţiei actuale stau religiile mondiale, adică nişte sisteme care canalizează toate forţele omului spre formarea şi dezvoltarea structurilor spirituale fine care acţionează în direcţia salvării lumii. înţelegerea unităţii cu toată lumea şi a responsabilităţii pentru destinele oamenilor, pe care le dau religiile, i-a permis omului să simtă comunicarea cu copiii săi. cu părinţii săi şi cu toţi cei dragi lui, să fie conştient de răspunderea pe care o are pentru destinele urmaşilor săi. Avertismente indirecte privind plătirea păcatelor pământeşti de către copii sunt date în Biblie. Anume ruptura structurilor line ale câmpurilor care răspund de comuniunea cu părinţii, copiii, eu omul iubit, duce la boli din cele mai grave, la deformarea destinului şi personalităţii omului. Religiile mondiale au fost preocupate de păstrarea acestor structuri şi de dezvoltarea acestora. Porunca iubirii chiar şi a duşmanilor are un sens profund din punctul de vedere al bioenergeticii. Ea blochează programul de distrugere a unui alt om şi implicit al autodistrugerii la nivelul câmpului din subconştient.   Omul   care   nu   a   făcut   cunoştinţă   cu   legileautoreglării, care nu ştie că ura sa poate deveni motivul unor grave boli ale sale sau ale copiilor săi, a fost bine apărat pe parcursul multor secole prin poruncile religioase de iubire şi binefacere care i-au păstrat sănătatea atât lui cât şi copiilor lui, asigurându-se în fapt dezvoltarea civilizaţiei. Sistemul autoreglării câmpurilor funcţionează automat. De aceea de cultură şi magie putea să se ocupe fără a-şi pricinui vreun rău, fără riscul de a plăti cu sănătatea copiilor săi sau că destrămarea personalităţii sale, numai omul care cunoştea şi respecta legile unităţii, legile Universului, omul cu nişte structuri spirituale superioare bine dezvoltate. La ceilalţi se constată degradarea structurilor etice, psihice şi spirituale. Ei se „înnegreau" şi decădeau. Cum însă înainte vreme acest proces decurgea cu mult mai lent ca acum. mulţi aveau impresia că magicianul „negru" este un fapt normal şi nu patologic. Acum lipsa unui nivel spiritual corespunzător al multor bioenergeticieni care practică influenţa asupra nivelelor complexe duce la degenerarea mai întâi spirituală, apoi şi la cea fizică, atât a acestora, cât şi a rudelor lor. Ştim câteva cazuri în care pentru degradarea spirituală a bioenergeticienilor lipsiţi de moralitate au plătit copiii lor, rudele şi chiar prietenii apropiaţi şi discipolii. întrucât capacitatea energetică a structurilor spirituale este de sute şi chiar de mii de ori mai mare decât a celor fizice, degradarea spirituală se desfăşoară pe o perioadă îndelungată în mod mascat, nesesizabilă la exterior. Când începe decăderea fizică, încercările de tratament sunt blocate de structurile sufleteşti degradate. Prin aceasta se şi explică multiplele cazuri în care medicina nu poate fi de nici un folos. Mulţi naivi consideră că plătind o anumită sumă şi frecventând nişte cursuri, ei vor deveni magi şi vrăjitori. însă în tainele acestei ştiinţe, spre deosebire de altele, pot pătrunde doar foarte puţini, doar oamenii cu o formă suficient de curată, cu nişte structuri spirituale dezvoltate, cu gândire strategică, cu bunătate sufletească şi o uriaşă capacitate do autodiseiplmare. Dacă analizăm tehnicile oculte şi magice, vom obsei ■. ..li in acestea are importanţă nu un annum se; ,'c inc:, ie, ci calităţile individuale ale Maestrului siale discipolului său. Tendinţa multor bioenergeticieni de a obţine accesul la nişte posibilităţi mai ridicate, sărind peste treapta chinuitoare a perfecţionării spirituale, poate avea un sfârşit deplorabil. întrucât soarta omului, caracterul şi starea fizică a trupului este determinată de structurile câmpurilor, o acţiune insuficient de bine gândită în acest domeniu poate aduce prejudicii întregii omeniri. Subconştientul omului a fost întotdeauna foarte bine protejat. Procesul pătrunderii în subconştient a fost lent. cu o exorcizare firească a programelor negative cu ajutorul eticii societăţii şi al sistemelor de apărare religioasă. Psihanaliştii diverselor şcoli psihoterapeutice au început să asalteze subconştientul omului şi, ca urmare, în ultimele decenii, acest proces a căpătat proporţii nemaivăzute. în acest fel are loc un amestec grosolan şi o influentă puternică a structurilor câmpurilor fără o suficientă studiere a rezultatelor îndepărtate ale acestor intervenţii. De regulă, pe cercetători îi interesează mai puţin ce reprezintă subconştientul şi în ce mod reacţionează el la intervenţii. Pentru ei au importanţă doar rezultatele concrete, imediate şi nu înţelegerea profundă a proceselor care determină sănătatea şi destinul omului şi a rudelor sale. Lipsa unei gândiri strategice în domeniul bionergiei. preferinţa pentru procedeele tactice eu le-aş compara cu acţiunile şoferului care foloseşte timpul rezervat asimilării regulilor de circulaţie pentru mărirea puterii motorului. E drept că pare eficient, însă rezultatul este absolut imprevizibil şi riscant. Vreau să mă opresc mai în detaliu asupra modalităţilor de apărare. Necunoaşterea faptului că asupra omului se poate acţiona prin bioenergie mult timp a servit drept un mijloc de. apărare. Oamenii de ştiinţă au cunoscut acest lucru şi au creat şcoli ermetice pentru studierea bioenergiei. Un sistem excelent de apărare l-au constituit doctrinele etico-religioase care propovăduiau binele nu numai în ceea ce priveşte faptele, dar şi în ceea ce priveşte trăirile emoţionale şi chiar gândurile. Oricât ar părea de hilar, un rol uriaş în această apărare 1-a jucat ştiinţa care  respingea  pe  faţă bionergelica,  posibilitatea  influenţării bioenergetice sau informaţionale asupra omului. Existau şi mecanisme de protecţie socială faţă de cei care se ocupau prea activ de magie şi vrăjitorie. Acum toate sistemele de. blocare sunt demolate şi creierul rămâne tară gardă. Asaltarea subconştientului care este răspunzător de procesele fiziologice şi psihologice din organism a fost iniţiată încă în secolul trecut. Acum acest asalt din întâmplător a devenit intenţionat. Medicii psihiatri, bioenergeticienii, vrăjitorii, hipnotiştii intervin grosolan în subconştient orientându-se către efectul exterior. r,-zoi van a adesea nişte probleme practice. Acest lucru se .'■•uc-tu^i':-. o ..oiidui unei iciaie necunoaşteri a ceea ce reprezintă acest subconştient, care sunt legile care îl guvernează. Cercetările pe care le-am întreprins demonstrează ca subconştientul şi biocâmpul sunt unul şi acelaşi lucru şi orice influenţare a structurilor biocâmpului reprezintă o influenţare a subconştientului asupra tuturor sistemelor de autoreglare fiziologică şi psihică. Pe cercetătorii - practicieni îi interesează doar profunzimea pătrunderii în subconştient şi în procesele autoreglării. Iar pentru o mai mare putere a acţiunii se poate folosi chiar o anumită aparatură. Bioenergetica a fost transformată în ştiinţa influenţării practice a omului. Nimeni nu se gândeşte însă la faptul că, vindecând trupul, noi putem prejudicia sufletul, că boala este o apărare, un blocaj al unui comportament incorect şi al neînţelegerii lumii înconjurătoare şi că bioenergeticianul trebuie, mai înainte de toate, să găsească motivele bolii, să-1 ajute pe bolnav să înţeleagă şi să evite pe viitor greşelile comise. Orientarea mioapă a bioenergeticii doar spre parametri fizici nu-i altceva decât lichidarea treptelor cunoaşterii şi eticii în favoarea rezultatelor de moment. Omul care consideră că îl vor salva pastilele sau procedeele vrăjitoreşti este deja bolnav. Principalul mod de apărare împotriva bolilor îl constituie respectarea înaltelor legi ale eticii. Când natura a urmat calea protecţiei fizice, de pildă, mărirea gravităţii dinozaurilor sau dotarea ţestoaselor cu carapace, evoluţia lor s-a oprit. Au supravieţuit cei mai puţin protejaţi fizic şi mai bine protejaţi spiritual, cei care erau pregătiţi să-şi modifice structura psihică, comportamentul, în concordanţă cu procesele care aveau loc pe Pământ. Etica, în trecut un lux şi o necesitate în prezent, este singura condiţie de supravieţuire în viitor. Oamenii care se gândesc numai la sănătatea fizică, într-un viitor apropiat pot avea soarta dinozaurilor.    

Treptele către divinitate de Lazarev   INTRODUCERE   în 1997, când am terminat de scris cea de-a patra carte, eram convins că procesul descrierii valorilor umane a ajuns la final. Cu cât mă orientez mai bine în tot ceea ce se cheamă fericire umană, cu atât îmi este mai uşor să identific valorile pe care am început să le divinizez, de care am început să depind, ca, în fine, să înlătur această dependenţă. Clasificarea era pe deplin încheiată. Aşadar, gata cu cramponările. De acum înainte pot asigura atât propria-mi sănătate cât şi pe cea a copiilor mei. Cu alte cuvinte, puteam pune punct cercetărilor mele în domeniul karmei. Oricine putea fi vindecat. Era suficient să se cerceteze cât mai amănunţit ce îl împiedică să scape de relaţia de dependenţă şi să se stabilească modalitatea optimă de acţiune care să-1 ajute să-şi schimbe caracterul. Aşadar, am terminat cu partea teoretică, rămânea doar cea practică. Simţeam că interesul meu faţă de acest subiect începe să scadă. în primul rând , totul era deja limpede, în al doilea rând, nu bănuisem niciodată că procesul de gândire poate provoca dezgust şi chiar suferinţă fizică. Eram dornic să simt, să revin din nou la pictură. Ceva mai târziu intenţionam să mă ocup de problema îmbătrânirii. în toţi aceşti ani a trebuit să lucrez neîntrerupt la propria mea armonizare, de aceea caracterul şi starea fizică mi s-au schimbat mult. Totuşi n-am constatat o revigorare, o întinerire a organismului. Lucrurile au evoluat mai curând în direcţia opusă. Cu cât mă concentram mai mult asupra procesului mental, asupra înţelegerii şi a generalizării, cu atât resimţeam mai dureros orice stres şi cu atât mai activ se desfăşurau procesele de îmbătrânire. Am hotărât să mă retrag din activitatea de cercetător şi vindecător, pentru a mă ocupa îndeaproape de propria-mi persoană, deoarece, până atunci, nu dispusesem de timpul necesar pentru aceasta. întregul lanţ al valorilor umane fusese redus la câteva verigi. Valorile materiale alcătuiau prima verigă; în ceea ce le priveşte, totul este clar. Apoi urmau straturile ce ţin de valorile spirituale. Toate valorile spirituale se împărţeau în două ramuri. De o parte se situau relaţiile interumane. Dependenţa de ele dădea naştere geloziei. De cealaltă parte se aflau aptitudinile şi intelectul. Dependenţa de ele genera trufia. Să zicem că descopăr la pacient o puternică dependenţă de planul spiritual, mai exact, de acea zonă care ţine de relaţii. Atunci îi explic că, pentru a înlătura această dependenţă, nu i se cere decât să-şi găsească un alt punct de sprijin. Psihologia modernă îi reco­mandă individului să-şi lărgească sfera de interese. în acest fel, eşecul suferit într-un anumit domeniu provoacă mai puţine traume, individul putându-şi îndrepta interesul spre alte zone. Totuşi această schemă funcţionează doar la un nivel superficial, cum este cazul conflictelor, supărărilor, trădărilor. Când însă se ajunge la şocuri puternice, cum ar fi, de exemplu, moartea persoanei iubite, aceiaşi psihologi şi psihoterapeuţi se arată a fi ei înşişi depăşiţi de situaţie. Şi doar întoarcerea la Dumnezeu îi scoate din impasul fără nici o speranţă. Cu cât este mai puternică în noi necesitatea iubirii Divine, cu atât mai mică ne este dependenţa de iubirea umană şi distrugerea sau zdruncinarea acesteia nu se mai transformă pentru noi într-o tragedie. în viziunea mea, omul are în total două funcţii de bază: perpetuarea speciei şi autoconservarea. Ele se înscriu în tema relaţiilor. Pe de altă parte, necesitatea individului de a se dezvolta, de a-şi lărgi posibilităţile şi de a stăpâni lumea înconjurătoare ne trimite la tema aptitudinilor şi a intelectului. Toate acestea sunt absolut necesare vieţii. Atunci însă când devin un scop în sine, ele dau naştere dependenţei, apoi agresivităţii, ca, în final, totul să se dezintegreze şi să se prăbuşească. Aşadar, valorile umane alcătuiesc un ansamblu al materialului şi spiritualului. îmi propusesem să obţin o eliberare cât mai rapidă de valorile materiale şi spirituale. Cu cât mă concentram mai mult asupra acestui obiectiv, cu atât mai mult se accelera scurgerea timpului şi, la o anumită etapă a acestei accelerări, am obser­vat cum dependenţa de valoarea „X" se converteşte în depen­denţa de valoarea „Y". Spre exemplu, omul aparent obsedat de bani, pragmatic şi materialist este, în realitate, motivat de un teribil idealism lăuntric, iar intensificarea ulterioară a depen­denţei de aspectele spirituale i-ar putea fi fatală. Apoi am constatat că individul care şi-a învins gelozia îşi deplasează, în subconştient, punctul de sprijin pe aptitudini şi intelect, şi nicidecum pe iubirea de Dumnezeu, astfel încât în locul geloziei iese la suprafaţă trufia. La un moment dat am realizat că, pe lângă aceste trepte şi straturi ale umanului, mai există şi altele, mult mai ample şi mai profunde, pentru ca, în cele din urmă, să descopăr acest nou filon reprezentat de categoria idealurilor, spiritualităţii, nobleţii. Ele alcătuiau un strat mult mai subtil şi mai amplu, care se situa la baza relaţiilor şi a aptitudinilor. Dependenţa de acest strat provoca, de obicei, fie o dependenţă de relaţii, fie una de aptitudini. însă, atunci când dependenţa era deosebit de puternică, gelozia şi trufia izbuc­neau simultan. Această nouă temă a spiritualităţii, nobleţii, idealurilor şi speranţelor era, în acelaşi timp, şi tema con­tactului cu viitorul. Cu cât este mai ridicat nivelul spiritual al individului, cu cât este mai nobil şi mai elevat, cu cât mai mult visează, cu atât mai mari îi sunt posibilităţile de a stăpâni viitorul care i se dezvăluie. Trecutul este material, pe când viitorul este spiritual. Cu cât mai mult viitor este cuprins în sufletul nostru, cu atât mai pline ne sunt prezentul şi trecutul. La un individ, aptitudinile şi intelectul se manifestă cu atât mai activ, cu cât el este mai nobil şi mai spiritualizat. Se poate întâmpla ca aceste calităţi să se manifeste abia la nepoţii lui. Aceeaşi corelaţie există şi între gradul de spiritualizare şi relaţii, acestea devenind mai variate şi mai armonioase. Tot ce avem ne vine din viitor şi se materializează în prezent, de aceea gradul spiritualizării noastre interioare dă măsura posibi­lităţilor noastre în prezent. Cu cât mai multă spiritualizare şi nobleţe sălăşluieşte în sufletul omului, cu atât mai mare va fi tezaurul, nu numai spiritual, ci şi material, aflat în posesia urmaşilor lui. Astfel, chiar şi în cazul în care copiii şi nepoţii încetează a mai fi spirituali şi nobili, rezervele lor interioare le vor permite, o perioadă oarecare, să continue o viaţă spirituală. Atunci de ce se întâmplă de atâtea ori ca urmaşii să renunţe la spiritualitate şi nobleţe? Fiindcă divinizarea viitorului dă naştere dependenţei de el, fapt ce duce la pierderea acestui viitor. Dar, cu un viitor închis, pe om îl paşte primejdia unei boli incurabile sau moartea. Aşadar, cu cât este mai elevată spiritualitatea, cu atât mai puternică este tentaţia de a i se închina şi de a depinde de ea. Primele simptome ale dependenţei se manifestă prin apariţia unui sentiment de frică pentru propriul viitor şi pentru viitorul persoanelor apropiate, proiectele şi visurile devin o adevărată obsesie. Apoi neacceptarea dureroasă a fluctuaţiilor viitorului, când proiectele şi speranţele nu se realizează, iar tabloul imaginar al lumii nu se suprapune cu realitatea, scoate la iveală incapacitatea de a accepta prăbuşirea idealurilor şi destrămarea planurilor şi a speranţelor. Trădarea şi nedreptatea venite din partea semenilor şi a societăţii sunt un indiciu al puternicei dependenţe de viitor. Drept urmare, este grav afec­tată sănătatea, iar destinul poate eşua complet. De fiecare dată când examinam persoane bolnave de cancer sau afectate de sterilitate, constatam invariabil că dependenţa lor de idealuri şi de viitor depăşea de mai multe ori pragul fatal. Aşadar, planul material ţine de trecut, cel spiritual - de viitor, iar între ele vom aşeza, de o parte, relaţiile umane şi, de cealaltă parte, aptitudinile şi intelectul. E important să retrăim, episod cu episod, întreaga viaţă, acceptând umilirea tuturor acestor valori ca pe o modalitate de purificare. Trebuie să ne eliberăm de regretele pentru trecut şi de temerile pentru viitor. îl cunoaştem pe Dumnezeu prin sentimentul de iubire, care nu depinde de nimic. în acelaşi timp, orice formă de agresivitate faţă de iubire ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne cufundă, şi mai mult, în cele umane. De aceea, primul lucru care se cere făcut, atunci când ne analizăm retrospectiv viaţa, este să înlăturăm orice manifestare de agresivitate la adresa iubirii, care se putea exprima printr-un refuz al vieţii, prin nemul­ţumire de sine şi de propria soartă, prin blamarea semenilor şi supărări legate de ei. Această schemă, concepută pentru a-i ajuta pe oameni, funcţiona ireproşabil, astfel încât acele neno­rociri şi tragedii, care se abăteau asupra lor, acele situaţii complicate, pe care specialiştii se căzneau să le soluţioneze ani în şir, îşi găseau rezolvarea, uşor şi firesc, în doar câteva ore. Iată, spre exemplu, cazul unei paciente, care îmi povestea: -  Văd cum fiului meu i se întâmplă lucruri teribile şi nu sunt în stare să fac nimic ca să-1 ajut. A avut o iubită, dar, cu puţin timp în urmă, s-a despărţit de ea. A suportat foarte greu această ruptură. în  momentul de faţă, toate proiectele şi speranţele legate de serviciu, de afaceri şi de viaţa personală i s-au dus de râpă. A pierdut absolut orice control asupra situ­ aţiei. Mai mult chiar, fiul meu este maestru în arte marţiale şi iată că, în ultimele luni, a fost atacat de câteva ori în plină stradă, dar n-a fost în stare nici măcar să se apere cum trebuie, de parcă era legat, nu alta. El simte că a ajuns într-un punct mort şi s-a apucat de băutură. Lunecă tot mai mult în prăpastie, iar eu sunt incapabilă să-1 ajut cu ceva. îmi sunt suficiente doar câteva secunde pentru a vedea în plan subtil întreaga situaţie. —        Vă stă în puteri să-i schimbaţi în numai câteva ore destinul, îi spun doamnei. Toate necazurile enumerate de dumneavoastră pot dispărea ca un fum. Vi se cere însă să lucraţi serios cu propriul dumneavoastră suflet. Fiul dumneavoastră s-a ataşat de idealuri. închiderea viitorului depăşeşte la el de 5 ori pragul fatal. în mare măsură aceasta este consecinţa propriei dumnea­voastră atitudini faţă de viaţă, căci nu v-aţi lăsat călăuzită de iubirea Divină, ci de idealuri, spiritualitate şi nobleţe. îi dispreţuiaţi pe oamenii săraci cu duhul, adică pe cei lipsiţi de aptitudini şi pe cei nerozi, pe indivizii fără scrupule şi pe cei necinstiţi. Iar atunci când vă erau călcate în picioare idealurile, când eraţi trădată sau victimă a unei atitudini nedrepte, simţeaţi dorinţa de a vă pune capăt vieţii. Pentru a le asigura viitorilor copii o cantitate cât mai mare de iubire Divină, este necesar ca, înainte de concepere, femeia să se detaşeze de toate cele umane. Dar, cu cât mai puternică este ataşarea de valorile umane, cu atât mai dureroasă este această ruptură. Detaşarea se poate produce prin intermediul unor nedreptăţi venite din partea oamenilor sau, dacă nu suntem în stare să le acceptăm, prin intermediul bolilor, nenorocirilor ori chiar al morţii. Dacă nu ne dăm seama că jignirea venită din partea altei persoane este, de fapt, o favoare oferită de Dumnezeu, problemele urmează să fie transferate deja copiilor noştri, care vor fi supuşi tratamentului prin boli şi nenorociri. Aşadar, retrăiţi-vă de la capăt întreaga viaţă şi pătrundeţi-vă de sentimentul că cele mai sfinte valori spirituale nu înseamnă nimic în comparaţie cu iubirea faţă de Dumnezeu. Acceptaţi orice umilire sau nedreptate ca pe o şansă de a vă salva copilul, ca pe o posibilitate de a realiza o schimbare lăuntrică prin îndepărtarea de uman şi prin aspiraţia către Divin. Şi trebuie să vă rugaţi nu numai pentru fiu, ci şi pentru nepoţi. în plan subtil văd o pată întunecată lipită de fiul dumneavoastră. Este viitorul lui copil. Dar, pentru ca sorţii să-i fie favorabili, sufletul lui trebuie să se purifice. în acest moment, purificarea se realizează prin umilirea idealurilor şi a spiritualităţii la tatăl lui. Dacă veţi reuşi să acceptaţi de bunăvoie purificarea retroactivă a sufletului pentru ca, transformându-vă dumnea­voastră înşivă, să obţineţi armonizarea lăuntrică a fiului şi a nepoţilor, procedura de purificare forţată va deveni inutilă. Cu cât mai puţin depinde sufletul nostru de valorile umane, cu atât mai puţin necesară îi este purificarea dată sub formă de necazuri şi nenorociri. Iar când părinţii reuşesc să-şi schimbe realmente atitudinea faţă de trecut şi prezent, ei pot asista la o transformare nu mai puţin reală a prezentului şi a viitorului, atât în propria lor soartă, cât şi în cea a urmaşilor. Nu mă mai mir deloc când, în doar câteva ore, firea şi soarta copilului se schimbă. îmi amintesc cum o avertizasem în repetate rânduri pe o cunoştinţă de-a mea că fiul ei cel mai mare poate muri. Ea a început să se roage, să lucreze la desăvârşirea propriei persoane, însă nimic nu se schimba. Ştii, îmi spunea ea, am încercat să-1 familiarizez cumva cu toate astea. Dar, imediat ce-i puneam caseta video cu conferinţele tale, el o ştergea din cameră, ţipând în gura mare, iar când încercam să-i citesc cărţile tale, el refuza în ruptul capului să asculte. Nu vreau să fii supărată pe mine mai târziu, i-am zis, dar fiul tău are tot mai puţine şanse să supravieţuiască. Iar la întrebarea mută din ochii ei am răspuns: —  Ori începi realmente să te schimbi şi-ţi convingi pro­ priul suflet că Divinul este mai important decât umanul şi că orice fericire umană nu este decât o modalitate de a acumula iubire pentru Dumnezeu, ori copilul tău se va îmbolnăvi şi va muri, şi asta în timpul cel mai apropiat. Un timp oarecare, ea n-a schiţat nici o mişcare, apoi a zis: — Bine, am să încerc. Seara, ea m-a sunat, dar la început nu a putut scoate nici un cuvânt, vocea îi era gâtuită de lacrimi. Am crezut că s-a întâmplat cine ştie ce nenorocire. Ştii, spunea ea plângând, cu o jumătate de oră în urmă, fiul meu s-a apropiat de mine cu cartea ta în mână şi m-a rugat să-i citesc din ea. Atunci de ce plângi? - m-am mirat eu. Fiindcă mă simt fericită. Aşadar, cercetările mele au început să se contureze. Cu toate acestea, multe dintre afecţiunile grave se vindecau ane­voie. Sincer să fiu, nu înţelegeam de ce. O explicaţie accep­tabilă în cazul pacienţilor grav bolnavi ar putea fi următoarea: în vieţile precedente, amploarea agresivităţii faţă de iubire şi amploarea nesocotirii legilor supreme a atins cote uriaşe. De aceea schimbările de caracter se produceau foarte lent. O a doua cauză o constituia, după cât se pare, faptul că, pe lângă nivelul idealurilor şi al spiritualităţii, mai existau şi altele, mult mai profunde şi mai ample. Mai târziu, după ce am analizat în repetate rânduri zeci şi sute de variante posibile, am ajuns la concluzia că după idealuri urmează nivelul voinţei, iar după acesta cel al vieţii însăşi. Aşadar, lanţul valorilor umane se prezenta în felul următor. La început veneau valorile materiale, după ele - relaţiile şi aptitudinile, apoi - spiritualitatea, nobleţea, idealurile, iar ceva mai încolo - voinţa, destinul şi viaţa. Dacă mă eliberez de ataşarea de viaţă, atunci, ca într-o reacţie în lanţ, mi se diminuează şi dependenţa de celelalte valori: de voinţă, de idealuri etc. Prin urmare, rugăciunea poate fi formulată astfel: — Doamne, întreaga mea viaţă şi orice fericire umană este o modalitate de a acumula iubire pentru Tine. Detaşarea periodică de toate bucuriile vieţii diminuează, de asemenea, dependenţa de cele umane şi conferă rugăciunii o mai mare greutate. Deci pot fi calculaţi parametrii ataşării de fiecare valoare în parte, dar cele mai importante rămân viaţa, soarta, voinţa. De ele depind toate celelalte valori. Am înţeles că diagnosticul care mi-a fost stabilit în 1991 şi pregătirea pentru moarte nu au fost întâmplătoare. în noiembrie 91 m-am întâlnit cu viitorul redactor şi editor al primei mele cărţi, pe care am finalizat-o în iunie 1993. Era necesar ca textul să fie pur, întrucât în carte se vorbea despre Divin, iar informaţia pe care o ofeream era de mare forţă şi gravitate. Astfel încât trăirea experienţei de plecare din viaţă, despărţirea de tot ce mi-a fost drag şi, în ultimă instanţă, de viaţa însăşi mi-au permis să-mi pun în ordine şi să-mi purific sufletul. Aşadar, ciclul valorilor umane a fost descris, iar sistemul putea fi considerat finalizat. în concluzie, cauzele oricărei afecţiuni puteau fi înlăturate, dacă se obţinea eliberarea de întregul lanţ al dependenţelor de valorile umane. Iubirea umană poate avea diferite grade de amploare. Ceea ce ni se cere este să învăţăm să ne păstrăm iubirea de Dumnezeu mai cu seamă atunci când se produce o destabilizare, nu la primele niveluri ale iubirii umane ci la următoarele, mult mai ample. Pornind de la sistem, nu mi-a rămas decât să-mi pun într-o ordine perfectă sufletul. Ca să fiu sincer, nu încercam senti­mentul satisfacţiei depline. Totuşi şedinţele mele cu pacienţii continuau să-mi furnizeze, cu fiecare caz mai complicat, noi date pentru meditaţie, precum şi posibilitatea de a merge mai departe cu cercetările. Apropo, prietenii m-au întrebat odată: Dar sufletul omului poate fi divinizat? Sincer vorbind, nu ştiu, le-am răspuns. Totuşi, dacă e să judecăm logic, cea mai mare parte din sufletul nostru, mai exact, cea care nu dăinuie veşnic, se află în spaţiu şi timp, deci poate deveni obiect de divinizare. Sistemul meu însă nu conţinea noţiunea în cauză, astfel încât nu-mi rămânea decât să ridic din umeri. Mai remarcam în cercetările mele şi prezenţa unui alt aspect ciudat. El era legat de viitor. în mod inexplicabil, para­metrul viitorului se arăta a fi instabil. în principiu, dacă a fost deja înlăturată dependenţa de viaţă, destin fericit şi voinţă, cu atât mai mult n-ar fi trebuit să existe cramponări de viitor (adică de principii, visuri, idealuri) şi de celelalte verigi (relaţii sau aptitudini), fără a mai vorbi de valorile materiale. Cu toate acestea, mă confruntam periodic cu cazuri problematice, când toţi parametrii pacientului erau normali, cu excepţia para­metrului viitorului. Aşadar, mai exista şi altceva în legătură cu tema viitorului, ceva ce o alimenta într-ascuns. Dacă nu voi fi în stare să înţeleg de unde provine destabilizarea acestui parametru, înseamnă că nu voi reuşi să văd nici alte cauze profunde care pot sta la originea afecţiunii şi, în cazuri grave, mă pot dovedi neputincios. Eram conştient de acest lucru, dar, oricât am încercat să sondez terenul, n-am reuşit să găsesc vreo explicaţie pentru aceste situaţii. Şi, ca să fiu sincer, ajunsesem deja la capătul puterilor. Căci toate variaţiile pe care le văd în deformarea structurilor de câmp nu înseamnă, în sine, nimic. Importantă este sintetizarea informaţiei şi arti­cularea ei într-un sistem coerent. Acest lucru cere foarte multă energie subtilă. In cazul dat, popularitatea mea şi sporirea bunăstării materiale mă expuneau unui pericol din ce în ce mai mare. Nu bănuisem înainte câtă energie îţi răpesc cumpă­răturile, treburile gospodăriei etc. Toate acestea necesită un control permanent al situaţiei. Nu mai lucrasem niciodată până atunci într-un asemenea regim. Era, evident, o suprasolicitare. De fapt, chiar şi cărţile, fiecare în parte, au fost scrise cu intenţia de a îndrepta situaţii de acest gen. Prima carte a apărut ca o conştientizare a faptului că felul în care trăim şi atitudinea noastră unii faţă de alţii sunt absolut greşite. Căci nimeni nu ştia cu exactitate care este sensul vieţii, care este originea bolilor, în ce fel comportamentul părinţilor se răsfrânge asupra sănătăţii şi a destinului copiilor. Acum acest subiect a devenit o modă şi au apărut o mulţime de autori care îl abordează. Pe atunci însă era vorba de ceva nou, de o descoperire. Când am terminat de scris prima carte, am realizat brusc că sursa principală a bolii trebuie căutată altundeva decât în divinizarea laturii materiale a vieţii. O cauză mult mai serioasă o putea constitui tendinţa de a face din familie şi din relaţiile cu persoanele apropiate, pe de o parte, şi din aptitudini şi intelect, pe de altă parte, scopul şi sensul vieţii. Aşadar, în prima carte scrisesem că sursa principală a bolilor este închinarea la cele pământeşti, materiale. Dar s-a dovedit că problema de căpătâi a lumii moderne o constituie, de fapt, divinizarea laturii spirituale a vieţii. Şi, fiindcă prima mea carte (precum, de altfel, şi următoarele) s-a bazat pe pro­priile mele cercetări şi pe concluzii confirmate de nenumărate ori în practică, efectul ei asupra cititorilor s-a dovedit a fi foarte puternic. Acţiunea cea mai importantă a fost însă impulsul desprinderii de cele materiale. Iar prin cea de-a doua carte am încercat să echilibrez mecanismul învingerii valorilor umane. în alte circumstanţe aş fi scris fiecare carte în 5-7 ani. Eram însă conştient de faptul că o informaţie neechilibrată putea fi periculoasă, şi acest lucru mă îndemna să-mi continuu căutările febrile. După terminarea celei de-a doua cărţi intenţionam să fac o pauză de câţiva ani. Dar, la un moment dat, am realizat că mai exista şi un alt aspect, foarte important, care permitea explicarea multor probleme. Era vorba de divinizarea iubirii pentru o altă persoană. Capacitatea de a păstra iubirea de Dumnezeu şi de a nu căuta vinovaţi, atunci când este umilit cel mai înalt nivel al fericirii umane - iubirea umană - reprezintă capacitatea de a ignora atracţia umanului. Şi iată-mă lucrând deja cu pacienţi care mi-au citit toate cele trei cărţi. Constat însă la aceştia un lucru ciudat: deşi restul parametrilor au fost stabilizaţi la cote normale, depen­denţa de aspectele spirituale superioare şi de conştiinţă depă­şeşte cu mult pragul critic, ceea ce duce frecvent la apariţia sterilităţii şi a bolilor canceroase. Aşadar, informaţia s-a dovedit a fi incompletă şi, în anumite puncte esenţiale, sis­temul meu nu le putea veni în ajutor suferinzilor. Atunci s-a conturat subiectul pentru cea de-a patra carte. De obicei, înainte de a mă aşeza să scriu o carte şi după finalizarea ei mă confrunt cu necazuri de proporţii. Cu cât mai preţioasă este informaţia pe care vreau s-o ofer, cu atât mai puternice sunt zdruncinările la care sunt supus, pentru a se putea obţine o armonizare interioară a cărţii. Căci, aidoma unui prunc, cartea poartă în sine informaţia despre autor. Aşa cum părinţii răspund şi ispăşesc pentru copiii lor, atunci când nu reuşesc să le educe corect simţurile, tot aşa şi eu dau socoteală pentru fiecare carte scrisă. Fiindcă după terminarea celei de-a patra cărţi n-am fost supus unor purificări însemnate, am înţeles că acum, de bine, de rău, lucrurile au intrat pe un făgaş normal. Deci mă puteam odihni şi mă puteam ocupa şi de altceva. Cu toate acestea, mai ofeream, din când în când, consultaţii, lucrul cu pacienţii rămânând sursa mea principală de informaţii. In plus, ţineam să mă conving pe viu de eficienţa noilor descoperiri. înaintând încet şi chinuitor, confruntând datele şi diagnos­ticând, am ajuns la concluzia că tema viitorului, a principiilor şi idealurilor are dedesubt un alt strat amplu, care este mult mai subtil. El ne trimite la noţiunile de moralitate, iubire umană, la concepţia religioasă şi, în mod paradoxal, la pro­cesele de îmbătrânire. în cele din urmă, am ajuns să înţeleg că acest strat reprezintă de fapt sufletul omului. N-am să povestesc aici pe larg despre felul cum am ajuns la acest nivel. Pe acest subiect s-ar putea scrie o întreagă carte. Mă voi limita doar la o descriere aproximativă şi sumară a drumului parcurs. Mi-am dat seama că în cărţile scrise până acum am redus toate valorile umane la două aspecte: material şi spiritual. Mai exista însă şi un al treilea concept: valorile sufletului. Am constatat că toate valorile umane se reduc, în ultimă instanţă, la însăşi noţiunea de om, adică la trup, spirit şi suflet. Astfel, divinizarea persoanei iubite creează o depen­denţă de suflet, spirit şi trup, care, la rândul ei, determină cramponarea de toate celelalte valori umane. De aceea, per­soana iubită nu trebuie percepută ca o sursă de fericire. Se cuvine să vedem în ea un aliat, care ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu şi să acumulăm iubire Divină. Cu cât mai puternică este dependenţa de fiinţa iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Prin urmare, cu cât mai iertători şi mai toleranţi suntem cu persoana iubită, cu atât mai puţin ataşaţi vom fi de idealuri şi moralitate, de aptitudini şi relaţii, precum şi de valorile materiale. Aveam de-a face cu o informaţie nouă şi n-o puteam dezvălui decât după ce aplicarea ei practică şi efectele benefice asupra pacienţilor i-ar fi demonstrat veridicitatea. Aşadar, trebuia să-mi revin şi să-mi continuu cercetările. Iată câteva cazuri reprezentative pentru felul în care lucram cu noua informaţie. M-am întâlnit la Moscova cu o cunoştinţă care mi-a povestit o întâmplare ciudată: — Mă întorceam cu maşina de la vilă. Pe şosea nici ţipenie de om, aşa încât am început să accelerez. Deodată, ca din senin, văd cum zboară în parbriz un pietroi zdravăn, direct spre capul meu. Doar printr-un miracol am reuşit să virez puţin la dreapta. Geamul a fost făcut zob, dar eu am reuşit să scap teafăr. Poţi să-mi explici ce-a fost asta? Timp de câteva secunde stau cu ochii închişi, reconstituind întreaga situaţie, apoi îi zic: — Ai o amantă tânără de care eşti îndrăgostit. Te simţi însă complexat din cauza diferenţei de vârstă. Dar, cu cât mai multe griji îţi faci, cu atât mai intens şi mai rapid se derulează programul de autodistrugere. în prima fază, programul este blocat în regiunea capului. La tine însă el s-a declanşat cu o viteză atât de mare, încât, în loc de rinită alergică sau migrene, te-ai ales cu pericolul unui traumatism cranian grav. El mă priveşte uluit. Este absolut adevărat tot ce spui. Dar de ce a fost nevoie de o avertizare atât de dură, cât pe-aci să mă trimită pe lumea cealaltă? Fiindcă în câmpul vostru apare un copil comun. Mo­ mentan, n-aş putea să-ţi spun dacă el va veni pe lume acum sau în următoarea viaţă, dar în clipa de faţă are loc formarea lui la nivelul câmpului. Iar un comportament greşit, mai cu seamă pe plan emoţional, este periculos pentru el. El tot nu-şi poate stăpâni mirarea: Nu pot să înţeleg, cum de-ai reuşit să-ţi dai seama şi să vezi toate lucrurile astea? Nimic mistic la mijloc, i-am răspuns, programul de autodistrugere se apropie la tine de 500 de unităţi. El apare în iegătură cu o femeie, dar alta decât soţia ta. în plus, eşti mereu ţinta propriului dispreţ şi asta se leagă de tema sufletului, la care am ajuns nu demult, mai precis, de acea parte a ei care ţine de bătrâneţe, lată toată mistica! Şi cum să mă comport de acum încolo? Când e vorba de dragoste, uită de vârsta ei şi de felul cum arată ea. Vreau să zic că trebuie, desigur, să te îngrijeşti şi de propriul tău exterior, dar să te laşi stăpânit de tot felul de complexe, că eşti sărac, sau urât, sau bătrân, este inadmisibil. Alt caz l-am avut cu o pacientă din Israel. Ştiţi, soţul meu se poartă uneori ca un posedat, de parcă intră un demon în el. îl pot ajuta cu ceva? Sigur că da, i-am zis eu. Aţi încercat vreodată senti­ mente de dispreţ şi de dezaprobare faţă de evreii ortodocşi? Ea şi-a mişcat abia perceptibil umărul: Nu, niciodată. Ridic din umeri: Vă mai întreb o dată: a existat sau nu vreo nemulţumire? Femeia cade pe gânduri.   Cum să vă spun, o atitudine critică a existat întotdeauna, mi-a răspuns ea, cât despre soţul meu, el nu este credincios. în viaţa anterioară, soţul dumneavoastră a fost credin­ cios ortodox, am început să-i explic eu, religia i-a permis să atingă un nivel moral şi spiritual înalt, iar dumneavoastră aţi început să divinizaţi, la el şi la dumneavoastră, manifestările superioare ale sufletului uman. în ce măsură divinizăm ceva la persoana iubită, în aceeaşi măsură ea urmează să piardă lucrul respectiv. Ce este un om sărac la pungă ştim cu toţii. Sărac la trup zicem că este infirmul sau cel cu o constituţie astenică. Sărac cu duhul este individul limitat, prost şi incapabil. Sărac la suflet este ticălosul, nemernicul sau ucigaşul, sau cel ce refuză să creadă în  Dumnezeu,  sau,  cum îi  zicem  noi, posedatul de diavol. Cu cât mai mult vă închinaţi sufletului uman, cu atât mai mult şi-I pierde soţul dumneavoastră. Dezvoltarea sufletului nostru este, într-o măsură foarte mare, condiţionată de preceptele şi de concepţia despre lume date de religie. De aceea blamarea oricărei religii sau a practicanţilor unui cult religios intensifică ataşarea de suflet, ce ne atrage, nouă şi apropiaţilor noştri, tot felul de nenorociri. Prin urmare, de la dumneavoastră se cere să vă revedeţi de la capăt întreaga viaţă, înlăturând toate pretenţiile lăuntrice pe care le-aţi avut faţă de vreo religie. Rugaţi-vă să vi se ierte intoleranţa faţă de cei ce v-au jignit sentimentele religioase. Nu se cuvine să facem din respectarea preceptelor religioase un scop în viaţă. Ca şi toate celelalte lucruri, ele ne sunt date ca mijloace de acumulare a iubirii de Dumnezeu. Nu este întâmplător că Moise a spart tăbliţele din piatră pe care fuseseră săpate cele zece porunci. Dacă veţi reuşi să învingeţi tendinţa de a diviniza tot ce ţine de religie, precum şi manifestările superioare ale propriului suflet, dacă veţi reuşi să vă sustrageţi dependenţei de aceste valori, soţul dumneavoastră îşi va recăpăta din nou sufletul. îmi amintesc de un alt caz curios. O femeie tânără a venit la mine cu o singură problemă: Nu mai vreau nimic, a zis ea, parcă mi-au dispărut toate sentimentele. M-am abrutizat complet, pe toată linia. Sentimentele sunt legate de suflet, i-am zis, dacă aveţi senzaţia că vă pierdeţi sufletul, atunci, probabil, v-aţi cram­ ponat rău de tot de el. Iar cauza este următoarea: n-aţi încetat niciodată să blamaţi societatea şi statul. De ce atunci n-am fost afectată de vreo boală? De ce trebuie să sufăr în felul acesta? —  Dacă v-aţi fi supărat pe cineva de o manieră dură, neîmpăcată, orientată cu precizie, atunci şi programul de auto­distrugere s-ar fi întors ţintind cu precizie. Gelozia v-ar fi provocat o congestie cerebrală sau probleme cu pancreasul, izbucnirea de ură v-ar fi afectat vederea, supărarea îndelung rumegată - inima şi plămânii, obişnuinţa de a critica şi de a dezaproba de pe poziţiile logicii - ficatul. Supărarea dumnea­voastră însă a fost îndreptată împotriva unor grupuri mari de oameni şi chiar împotriva lumii întregi. De aceea, programul de autodistrugere s-a extins pe o scară uriaşă, blocându-vă, încetul cu încetul, nu numai trupul şi spiritul, ci şi sufletul. Dacă doriţi să trăiţi din nou bucuria sentimentelor, eliberaţi-vă retroactiv de orice resentiment faţă de lume în general, faţă de stat şi faţă de grupuri de oameni.