Dictionare si manuale de tot felul

Comportamentul este activitatea observabila ce apare în interacţiunea cu mediul.           Conduitele sunt deci „reacţii” complecse, integrate, organizate ierarhic, în funcţie de caracteristicile ansamblului de stimuli.           Metoda (din grecescul methodos -drum, cale de urmat) desemnează o serie de demersuri sau reguli pe care le adoptam în vederea atingeri unui scop.           Prin observaţie înţelegem studierea sistematica şi intenţionata a comportamentului în condiţii naturale, în absenta intervenţiei observatorului (psihologului) şi în scopul unei descrieri detaliate.           Introspecţia (numita şi autoobservaţie) este o forma a observaţiei care are ca obiect propriul comportament, propriile gânduri şi trăiri afective.           O forma distincta a observaţiei este studiul de caz. Acesta consta în investigarea foarte detaliata a unui singur individ sau grup în scopul de a generaliza rezultatele observaţiei la întreaga populaţie.           Experimentul presupune provocarea unui experiment psihic, în condiţii bine determinate, cu scopul verificării unei ipoteze, a unei relaţii cauzale.           Chestionarul este o metoda sau o tehnica folosita adesea în cercetări descriptive sau în diagnosticul psihologic. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit eşantion) îşi exprima opiniile, atitudinile sau părerile despre comportamentele din anumite circumstanţe.           Testele sunt situaţii standardizate în care răspunsurile oamenilor sunt măsurate folosind etaloane specifice populaţiei din care fac parte.           Senzaţiile definesc captarea şi transformarea energiei în mediu în energie nervoasa, recunoscuta ca atare de sistemul nostru nervos.           Percepţia se refera la interpretarea acestei informaţii, la modul în care noi ii acordam un înţeles.           Văzul: reprezentarea unui sistem vizual în creierul nostru nu are nevoie de nici o asemănare fizică cu ceea ce vedem.           Auzul ne informează despre obiectele din jur prin intermediul unor forme de energie numite unde sonore.           Pragul absolut este cea mai mica intensitate a unui stimul care îl face sa fie perceput.           Strâns legata de noţiunea de prag absolut este şi acea de seanibilitate, care numeşte capacitatea unei persoane de a sesiza un stimul la o valoare a pragului cat mai mica. Ea este într-o relaţie invers proporţională cu valoarea pragului absolut.           Zgomotul se refera la intensitatea stimulilor din mediu care nu fac obiectul percepţiei noastre în acel moment.           Pragul diferenţial este cantitatea minima cu care trebuie sa se modifice intensitatea unui stimul pentru ca noi sa percepem o schimbare.           Creşterea sau scăderea sensibilităţii ca urmare a acţiunii repetate a stimulilor sau a modificării condiţiilor de mediu poarta denumirea de adaptare senzoriala.           Constanta perceptuala se refera la perceperea obiectelor ca având forma şi mărime constante indiferent de unghiul din care sunt privite.           Atenţia se refera la concentrarea şi focalizarea efortului mintal, focalizare care este insa selectiva, dirijabila şi distibutiva.           Atenţiei selective – procesul prin care selectam din mediu un singur element, în timp ce le ignoram pe celelalte.           La fel ca în cazul atenţiei selective, când în formaţiile din mediu ajungeau toate în memoria de scurta durata şi abia aici erau atenuate înainte de a fi trimise către mamoria de lunga durata, atenţia distributiva presupune capacitatea de a acorda prioritate alternativ, rapid, când unei sarcini, când celeilalte.           Desi mai exista şi alti factori ce pot în fluenta performanta în sarcinile simultane, ca o regula generala trebuie sa ştim ca doua sarcini diferite, simple, exersate îndelung pot fi executate foarte bine simultan, în timp ce doua sarcini similare, complecse şi noi vor fi efectuate incomplet sau greşit.           Memoria este procesul psihic care asigura întipărirea, stocarea şi reactualizarea experientei anterioare.           Gândirea: manipularea reprezentărilor mentale ale informaţiilor.           Conceptele sunt condensări informaţionale, generalizări despre obiecte, fiinţe şi fenomene ce au caracteristici similare.           Noi realizam generalizări pornind de la similarităţile existente intre instanţele intre instanţele (sau exemplarele) diferitelor obiecte şi ignorând diferenţele.           O problema apare atunci când o persoana îşi propune sa atingă un scop sau sa reacţioneze într-o situaţie şi nu are pentru aceasta un răspuns dinainte pregătit.           Euristica se refera la regulile mentale care pot conduce la o soluţie.           Euristica reprezentativităţii este tendinţa de a presupune ca, daca ceva seamănă cu un membru al unei anumite categorii, acel ceva face parte din categoria respectiva, indiferent de datele statistice aflate la îndemână.           Euristica reprezentativităţii este tendinţa de a presupune ca, daca ceva seamănă cu un membru al unei anumite categorii, acel ceva face din categoria respectiva, indiferent de datele statistice aflate la îndemână.           Euristica disponibilităţii este tendinţa de a presupune ca un eveniment sau ca un eveniment sau un lucru este cu atât mai frecvent cu ca il putem evoca mai uşor din memorie.           Motivaţia reprezintă ansamblul factorilor care declanşează activitatea individului, o orientează către anumite scopuri şi o susţine energetic.           Trebuinţă este expresia psihica a necesitaţilor înăscute sau dabandite ale omului.           Nivelul de aspiraţie este definit drep standardul pe care o persoana se aşteaptă şi spera să-l atingă într-o sarcina data.           Procesele afective sunt stări sau trăiri subiective care reflecta relaţiile omului cu lumea înconjurătoare, măsura în care necesităţile luim interne sunt sau nu satisfăcute. Ansamblul proceselor afective (emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni) constituie activitatea.

ABERAŢIE MENTALĂ (IXCOERENŢĂ A GÎNDIR1I), deviaţie de la normal sau denaturare cognitivă, formă a instabilităţii gîndirii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor şi proceselor de gîndire. A.m. exprimă anumite raţionamente greşite, bazate pe iluzii, judecăţi şi interpretări greşite ale unor date şi situaţii ce pot avea loc în limite normale. ABILITATE, însuşire sinonimă cu priceperea, îndemînarea, dexteritatea, dibăcia, iscusinţa, evidenţiind uşurinţa, rapiditatea, calitatea superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităţi, implicînd autoorganizare adecvată sarcinii concrete, adaptare suplă, eficientă. Este semnalată frecvent în cazul acţiunilor musculare, manuale, avînd astfel sensul de metodă, model de lucru sau de comportament aplicabil sarcinilor concrete. Se remarcă şi la sarcini cognitive. A. nu se confundă cu deprinderea, bazîndu-se pe plasticitate neuropsihică, şi nu se reduce la cunoştinţe întrucît reprezintă o condiţie pentru formarea şi utilizarea optimă, în situaţii noi, a deprinderilor şi cunoştinţelor. în engleză termenul skill semnifică atît a. cit şi aptitudinea. ABISAL, în sens ontologic, termen care desemnează dinamica straturilor inconştiente, instinctive, psihoorganice, de adîncime a psihicului, opuse fenomenelor psihice care apar la suprafaţă, fiind uşor accesibile conştiinţei. Psihologia a., în sens epistemologic, termen care desemnează curentele psihanalitice: a) psihanaliza lui S. Freud; b) psihologia individuală a lui A. Adler; c) psihologia analitică a lui C. G. Jung. Uneori acest Iermen se mai aplică şi curentului Dougall.

Dictionar de termeni specifici crizelor - psihologie militara   Col. dr. MIRCEA COSMA Lt. col. BENONI SFÂRLOG Lt. col. ALEXANDRU RIZESCU                 ARGUMENT.           Dicţionarul de termeni specifici crizelor urmăreşte definirea celor mai importante concepte angajate în teoria şi practica gestionarii crizelor.           Sub genericul de „termeni specifici crizelor” sunt grupate trei categorii de concepte cu valoare metodologica însemnată, confirmata de numeroasele situaţii concrete care apar în „situaţiile de criza”: a.) concepte fundamentale de maxima stabilitate epistemica: criza, managementul crizei, gestionarea crizei; b.) oncepte operaţionale variabile în funcţie de condiţiile concrete care apar la nivelul practicii gestionarii crizelor: planificare adaptabila, conceperea operaţiunii, cursul acţiunii, cursul optim, planificarea execuţiei, planuri funcţionale, centre de greutate (gravitate), adecvare, ordin de alerta, ordin de execuţie, evaluarea informaţiilor, procedura, regenerare, timp de reacţie, estimare strategica, operaţiuni speciale etc.; c.) oncepte specifice, preluate din alte domenii de cercetare ştiinţifică -disciplinara, intradisciplinara, transdisciplinara – valorificate din perspectiva socio-umana şi a ştiinţei militare: sistem de informaţii automat, baza de date pentru amplasare, fişier, doctrina, război electronic, planificare, factor de programare, control operaţional, validare etc.           Ordinea prezentării conceptelor respecta rigorile clasice, aplicabile în cazul oricărui dicţionar de specialitate. Definiţiile propuse pot fi înţelese, astfel, în mod independent, în funcţie de conţinutul specific reflectat şi de deschiderile teoretice şi practice implicate. Perspectiva propusa are în vedere evidenţierea nucleului epistemic central al gestionarii crizelor, realizata printr-un efort de scientizare a domeniului, posibil la nivelul unei noi abordări din perspectiva manageriala (conducere globala – optima – strategica, centrarea pe obiective, asigurarea corespondentei: obiective – resurse – evaluare).           Unitatea dicţionarului poate fi regăsita la nivelul liniei de continuitate existente intre dimensiunea teoretica, relativ constanta, a conceptelor fundamentale şi latura aplicativa, socialmente deschisa, a noţiunilor operaţionale angajate în analiza problematicii gestionarii crizelor.           Opţiunea noastră metodologica evidenţiază în mod special dimensiunea fundamentala a conceptelor prezentate. Am urmărit sa realizam consistenta lor epistemica, evaluabila dincolo de variabilitatea fenomenului criza, obiectivat în fapte şi situaţii concrete care sunt pe de o parte incomensurabile, iar pe de alta parte aflate în permanenta schimbare.           Dicţionarul de termeni specifici crizelor defineşte 982 concepte vehiculate, de regula, în domeniul ştiinţei militare şi a ştiinţelor socio-umane, în zona comunităţii cadrelor militare ca şi a altor colectivităţi, angajate în rezolvarea problemelor generate de crize, relevante în plan național, zonal, continental, planetar.           Bibliografia consultata pentru redactarea dicţionarului este grupata pe trei coordonate orientative care oferă cititorului resurse complementare de informare şi documentare necesare în contextul riscurilor actuale la adresa securităţii naţionale şi internaţionale:           * Cursuri, dicţionare, tratate de specialitate.           * Literatura de specialitate (ştiinţa militara, ştiinţe socio-umane, filosofie).           * Legi, regulamente, reviste, ghiduri, culegeri metodologice).           Lucrările incluse în bibliografie subliniază în mod special, contribuţiile teoretice din spaţiul Euro-Atlantic, dar şi pe cele româneşti, sistematizate în analiza domeniului propus. Eventualele omisiuni ca şi cărţile apărute după predarea manuscrisului conferă bibliografiei selecţionate un caracter deschis.           Autorii considera ca acest „Dicţionar de termeni specifici crizelor” este folositor studenţilor, cadrelor didactice şi altor specialişti implicaţi în mod direct sau indirect în rezolvarea problemelor din ce în ce mai complexe ale gestionarii geopolitice şi geostrategice a crizelor interne şi internaţionale.             (înapoi la cuprins)           Autorii.           A.           ACCEPTABILITATE – Criteriu de analizare a planului de acţiune. Analizarea şi stabilirea modului în care cursul de acţiune (modul de execuţie) propus merita costul forţei angajate, a materialului şi a timpului implicate şi daca acesta este compatibil cu legea războiului şi poate fi susţinut din punct de vedere militar şi politic.             (înapoi la index)           ACOPERIREA SPAŢIULUI TERESTRU, AERIAN şi MARITIM AL TARII – Ansamblul de acţiuni militare, cu rol de siguranţă strategica, desfăşurate simultan sau succesiv de către marile unităţi ale tuturor categoriilor de forte ale armatei şi de celelalte forte ale sistemului național de apărare pe frontiera de stat şi în adâncimea teritoriului național, cu forte gata de lupta permanent. Aceasta se realizează pe baza unei concepţii unitare, pentru evitarea surprinderii, oprirea şi respingerea agresiunii inamicului, iar în unele cazuri pentru lichidarea capetelor de pod create de acesta la frontiera ori în adâncimea teritoriului național, în scopul asigurării condiţiilor favorabile executării mobilizării şi desfăşurării tuturor forţelor participante la război.           ACTIVITATE DE INFORMARE şi RELAŢII PUBLICE – Proces continuu şi sistematic al conducerii, care urmăreşte sa obţină pentru armata înţelegerea, simpatia şi sprijinul celor cu care are relaţii, vizând realizarea stabilităţii şi menţinerea de către comandanţi a unor raporturi corespunzătoare în interiorul comunităţii militare şi intre aceasta şi diferite sectoare ale societăţii civile.           ACTIONALISMGrup de concepţii sociologice relativ diferite, a căror nota comuna o constituie promovarea principiului acţiunii sociale ca punct de plecare al oricărei cercetări sociologice.           ACŢIUNE ADECVATA – O acţiune a Parlamentului ce permite agenţiilor guvernamentale sa facă plati din trezorerie pentru o anumită perioada de timp şi cu un anumit scop.           ACŢIUNE DE LUPTA – Acţiunea desfăşurată de forţele aflate în conflict, folosind armament şi tehnica adecvate, cu scopul de a nimici, captura sau respinge acţiunile inamicului. Acţiunile de lupta se desfăşoară în mod organizat, folosindu-se forte şi mijloace militare de valoare variabila şi exprima, cel mai fidel, trăsăturile caracteristice confruntării armate.           ACŢIUNE DEMONSTRATIVA – Atac demonstrativ de forte pe un fond de lupta făcut cu scopul inducerii în eroare a inamicului.           ACŢIUNE FLEXIBILA – Concept operaţional ce reflecta capacitatea forţelor armate de a-şi adapta misiunile şi modul de îndeplinire a acestora la o diversitate de scenarii şi situaţii concrete. Totodată, acest concept presupune o anumită abilitate în folosirea fiecărei structuri militare angajate pe module acţionale, specifice misiunii primite din perspectiva scopurilor planificate.           ACŢIUNE MILITARA ASOCIATA LUPTEI – Ansamblul masurilor şi activităţilor prin care structurile militare sunt pregătite sau aduse în starea din care sa poată desfăşura acţiuni militare de lupta sau nonviolente.           ACŢIUNE MILITARA COMBINATA (MULTINAŢIONALA) – Acţiune conceputa, planificata şi desfăşurată în comun de forte militare aparţinând mai multor tari în cadrul unor alianţe sau coaliţii sub o comanda unica şi cu un scop unitar.           ACŢIUNE MILITARA ÎNTRUNITĂ – Acţiune conceputa, planificata şi desfăşurată în comun, de doua sau mai multe categorii de forte ale armatei într-o zona de operaţii, în vederea atingerii aceluiaşi scop. (înapoi la index)           ACŢIUNE MILITARA – Ansamblul masurilor şi activităţilor concepute, planificate şi desfăşurate de structurile militare pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, concretizate în forme de lupta armata şi operaţii militare, altele decât războiul, sau alte forme asociate acestora.           ACŢIUNE RAPIDA (CONCEPT OPERAŢIONAL) – Acţiunea militara prin care marile unităţi şi unităţile mobile, cu mare putere de foc şi independenta logistica, executa o riposta rapida, ferma şi decisiva, în orice zona (punct) de interes strategic (operativ).           ACŢIUNE SOCIALA – Activitate umana semnificativa fata de o componenta structurala a societăţii, în sensul ca este determinata sau determina locul, rolul sau funcţia respectivei componente în structura şi funcţionalitatea ansamblului vieţii sociale.           ACŢIUNE UNIFICATA A FORŢELOR ARMATE – Prezintă strategiile, principiile, doctrinele şi funcţiile care conduc activităţile şi performantele Forţelor Armate din SUA, când doua sau mai multe departamente militare sau componente de servicii din cadrul acestora acţionează împreună.           ACŢIUNEA „PORŢI DESCHISE” – Ansamblul de activităţi organizate în unităţile militare o data sau de doua ori pe an, în scopul accentuării transparentei şi deschiderii armatei fata de societate. Are drept scop aprecierea obiectiva a rolului armatei în cadrul statului de drept, pentru cunoaşterea principalelor sale preocupări privind misiunile care ii revin, a condiţiilor de instruire, educare şi de viaţa din unităţile militare, precum şi creşterea încrederii reciproce intre personalul militar şi populaţia civila.           ACŢIUNI DE APĂRARE (MENŢINERE) A ORDINII CONSTITUŢIONALE – Ansamblul masurilor şi acţiunilor întreprinse de către organele şi forţele legale ale statului, destinate menţinerii şi repunerii acestuia în drepturile constituţionale, atunci când autoritatea a fost grav tulburata.           ACŢIUNI PSIHOLOGICE DE PROTECŢIE – Acţiuni organizate şi desfăşurate în scopul menţinerii echilibrului psihic al efectivelor proprii, echilibru absolut necesar îndeplinirii cu succes a misiunilor şi sarcinilor ce le revin.      ACŢIUNI PSIHOLOGICE – ¨ Totalitatea masurilor şi activităţilor destinate sa menţină sau sa modifice percepţiile, atitudinile şi comportamentul unor indivizi sau grupuri umane în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, precum şi de a preveni folosirea eficace a acestui gen de acţiuni de către inamic; ¨ Operaţiuni planificate sa transmită informaţiile şi indicaţiile selectate pentru a le influenta emoţiile, motivaţia, judecata logica şi în ultima instanţă comportamentul unor persoane străine din guverne, organizaţii şi grupuri străine. Scopul operaţiunilor psihologice este de a induce sau întări atitudini şi comportamente care sa fie favorabile obiectivelor iniţiatorului; ¨ Totalitatea acţiunilor şi activităţilor în domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii, acordării sprijinului umanitar, precum şi în cel al menţinerii ordinii constituţionale; ¨Totalitatea masurilor, activităţilor şi programelor destinate sa influenţeze concepţiile, mentalitatea şi comportamentul tintelor (grupurilor de audiente), sa contracareze influenţarea psihologica desfăşurată de adversar şi sa menţină, la un nivel dezirabil, starea psihomorală a forţelor militare şi populaţiei proprii din zona de acţiune. (înapoi la index)

A: (litera) avertisment ca trebuie sa iei o noua iniţiativă, ca te afli în fata unui alt început, sau trebuie sa iei totul de la capăt. ABDOMEN: (dureros) nereguli sau probleme interne, profunde în viaţa ta, ce se cer descoperite; (dezgolit) lipsuri materiale, deschidere la orice propunere, (umflat sau foarte mare) acumulare exagerata de bunuri sau relaţii, lăcomie, exagerare, snobism; imaginaţie bogata; minciuni. ABUR: lucruri confuze, neclare, nesigure, nelămuriri pe plan profesional sau intelectual; (rece) încercarea de a te concentra profund într-o problema; (fierbinte) te simţi extenuat, suprasolicitat, nemaifăcând fata la aglomeraţia de informaţii sau evenimente pe care le deţii sau provoci. AC: certuri, critici, cinism, remarci ostile, ironii, umor neînţeles de alţii; ceva nu merge bine; nelinişte; (găsind) griji inutile cu privire la lucruri banale; extenuare; senzaţia ca nu mai faci fata evenimentelor; minuţiozitate, atenţie sporita la detalii, trebuie sa priveşti lucrurile în amănunt, fara sa te apleci numai asupra aspectului de ansamblu; munca de detaliu şi precizie; (punând ata în ac) pregătiri pentru noi planuri sau proiecte. ACADEA: vorbe dulci, de împăcare; linguşeala; relaţii cu un bărbat cu chelie. ACATIST: dorinţe şi planuri multiple, multe cunoştinţe noi; ti se cere să-ţi întorci gândul către religie sau către origini (casa, familie, regiune de baştină). ACCELERAŢIE: (apăsând pe pedala la un vehicul) vei atinge obiectivele pe care ti leai pus în plan cu ajutor din afara, nu numai prin eforturi proprii; (pedala este blocata) nu dezvolta un obicei care sar putea transforma mai târziu în viciu; abtinete de la unele lucruri ce ar putea deveni periculoase; nevoia de a încetini putin ritmul pentru a nu exagera; exces de zel ce ar putea duce la extenuare sau suprasolicitare; senzaţia ca lucrurile stau pe loc şi dorinţa de a face ceva concret pentru a înainta mai repede. ACCEPT: condiţii favorabile, perspectiva unor avantaje; (ti se propune ceva şi accepţi cu greu) înţelegere, acord, colaborare, cu lanse de succes; îndoieli, suspiciuni, incertitudine, nehotărâre; ai nevoie de o perioada de gândire într-o chestiune importanta; se cere multa chibzuinţă; (accepţi imediat) siguranţa, încredere, iniţiativă, curaj, speranţe mari. ACCIDENT: turnura proasta a evenimentelor, surprize neplăcute, vesti proaste, zbucium sufletesc, teama de eşec, pesimism, neîncredere în viitor; gânduri negative; piedici în evoluţia unor proiecte; blocaj în comunicare; relaţii defectuoase cu cei din jur; neînţelegeri, cponflicte, lipsa de armonie în plan relaţional; dispute; (martor sau implicat într-un accident de orice fel) avertisment; prudenta sporita în relaţie cu ceilalţi; (de maşină) blocaje în comunicare; neînţelegeri; conflicte în domenii financiare, probleme legate de bani şi proprietăţi; (de avion) neînţelegeri pe plan profesional, dispute aprinse, contradicţii cu colegii de serviciu sau cu şefii; (pe mare) mari probleme pe plan emoţional, zbucium sufletesc, neînţelegeri în cuplu sau în relaţiile cu cei dragi. ACOPERI: (ceva) încercare de a ascunde ceva; eschivare, teama de răspundere, egoism; (pe cineva) grija, compasiune, înţelegere, mila, instinct matern/patern dezvoltat, nevoie de implicare emoţională. ACOPERIŞ: senzaţie de siguranţă, ocrotire, mulţumire, protecţie în fata problemelor materiale; confort; încredere, ajutor dat de cineva la nevoie; (stricat, spart, dărăpănat) nesiguranţa, instabilitate, insecuritate, probleme în sânul familiei. ACORDEON: emoţii puternice, melancolie, romantism, amintiri puternice, sentimentalism. ACROBAT: (pe sârma sau la trapez) situaţie riscanta, hazardanta, se cere curaj şi înfruntarea pericolului de unul singur, într-o situaţie incerta, dar cu posibilitatea de a primi sprijin la nevoie; nesiguranţa, teama de a greşi; (cazând) ai nevoie de autocontrol sau de o alternativa de rezerva, care sa te scoată din impas în cazul unui posibil eşec.