Recent Posts
Posts
L-aţi vazut cumva pe Zdreanţa, Cel cu ochii de faianţa? E un caine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sa-l tot împiedice, Ferfeniţele-i atarna Şi pe ochi, pe nara carna, Şi se-ncurcaşi descurca, Parca-i scos din calţi pe furca. Are însa o ureche De pungaş fara pareche. Da tarcoale la coteţ, Ciufulit şi-aşa laieţ, Aşteptand un ceas şi doua O gaina sa se oua, Care canta cotcodace, Proaspat oul cand şi-l face. De cand e-n gospodarie Multe a-nvaţat şi ştie, Şi, pe branci, taraş, grapiş, Se strecoara pe furiş. Pune laba, ia cu botul Şi-nghite oul cu totul. — „Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. — „L-a mancat!” „Stai niţel, ca te dezvaţ Fara maturaşi baţ. Te învaţa mama minte.” Şi i-a dat un ou fierbinte. Dar de cum l-a îmbucat, Zdreanţa l-a şi lepadat Şi-a-njurat cu un latrat. Cand se uita la gaina, Cu culcuşul lui, vecina, Zice Zdreanţa-n gandul lui „S-a facut a dracului!”
Stupul lor de pe valcea Sta pazit într-o broboada De trei plopi înnalţi, de nea, Pe o blana de zapada. Prisacarul le-a uitat, Şi-a cazut şi peste ele Iarna, grea ca un plocat, Cu chenar de peruzele. Înlauntru însa-n stup Lucratoarele sunt treze Şi facand un singur trup Nu-nceteaza sa lucreze. Ca niciuna n-a muncit Pentru sine, ci-mpreuna Pentru stupul împlinit Cu felii de miere buna.
Decum s-a ivit lumina. A ieşit din stup albina, Sa mai vada, izma-creaţa A-nflorit de dimineaţa? Se-ngrijeşte gospodina De-nfloreşte şi sulfina, Caci plutise val de ceaţa, Asta-noapte, pe verdeaţa. A gasit toata gradina Înflorita, şi verbina, Şi s-a-ntors, dupa povaţa, Cu o proba de dulceaţa.
S-a întors cercetatoarea Sa le spuie la surori Ca-i deschisa toata floarea Şi campia, de cu zori. Şi-au plecat aproape toate La cules, cu mii şi mii, Lasand vorba la nepoate Sa-ngrijeasca de copii. Caci muscoii şi bondarii Şi-alte neamuri de padure, Pe şoptite, ca talharii, Umblau mierea sa le-o fure. Însa paza-n stupi e buna, Ca tarziu, dupa apus, Colo jos, subt stupi, la luna, Ei zaceau cu burta-n sus.
Într-o zi, prin asfinţit, Şoaricele a-ndraznit Sa se creada în putere A prada stupul de miere. El intrase pe furiş, Strecurat pe urdiniş, Se gandea ca o albina-i Slaba, micaşi puţina, Pe cand el, hoţşi borfaş, Langa ea-i un uriaş. Nu ştiuse ca nerodul Va da ochii cu norodul Şi-şi pusese-n cap minciuna Ca da-n stup de cate una. Roiul, cum de l-a zarit C-a intrat, l-a copleşit. Socoteala sa-i mai ceara Nu! L-au îmbracat cu ceara, De la bot pana la coada Tabarate mii, gramada, Şi l-au strans cu meşteşug, Încuiat ca-ntr-un coşciug. Nu ajunge, vream sa zic, Sa fii mare cu cel mic, Ca puterea se aduna Din toţi micii împreuna.