-
0Replies
-
58Views
Threads
-
0Replies
-
191Views
-
0Replies
-
182Views
-
0Replies
-
199Views
-
0Replies
-
177Views
Recent playlists
Recent Discussions
STANDARDE OCUPATIONALE PROFESIONALE
Profesor inv.preuniversitar
Competente specifice:
1.Proiectarea activitatilor educationale ;
2.Coordonarea si monitorizarea procesului de predare-invatare ;
3.Evaluarea activitatilor educationale;
4.Implementarea si utilizarea TIC in activitatile educationale;
5.Cunoasterea,consilierea,incluziunea si asigurarea sanselor egale la educatie pentru toti elevii de varsta scolara ;
6.Organizarea activitatilor educationale si managementul clasei ;
7.Dezvoltare profesionala prin formare continua;
8.Dezvoltare institutionala prin implicare in proiecte si programe educationale
comunitare.
Standarde corespunzatoare competentelor specifice:
1.Proiectarea activitatilor educationale :
1.1. Analizează şi identifică nevoile de invatare ale elevilor clasei ;
1.2. Intocmeste schema orara/orarul clasei in functie de planul cadru al clasei ;
1.3. Realizeaza planificari anuale/semestriale ale continuturilor invatarii corespunzatoare fiecarei discipline de studiu ;
1.4 .Proiecteaza unitatile de invatare evidentiind abordarea integrata /modulara a curriculumului;
1.5. Elaboreaza schite/proiecte de lectii pentru disciplinele de studiu ;
1.6. Proiecteaza curriculumul la decizia scolii (aprofundare,extindere, programe pentru discipline optionale)in vederea stimularii motivatiei invatarii.
1.7. Realizeaza planificarea semestriala a activitatilor extrascolare pentru elevii clasei;
2. Coordonarea si monitorizarea procesului de predare-invatare :
2.1. Asigură comunicarea educaţională;
2.2. Organizează şi coordoneaza activităţile de învăţare pentru elevi:initiaza teme de lucru,adapteaza/accesibilizeaza continutul stiintific, utilizeaza metode active, organizeaza colectivul de elevi in forme variate:individual,frontal,echipa,perechi);
2.3. Cunoaşte şi aplica diverse strategii didactice care sa contribuie la învăţarea activă, la realizarea de catre elevi a obiectivelor de referinta din programa scolara, la dezvoltarea de priceperi, deprinderi, abilităţi si atitudini;
2.4. Creeaza un mediu educational personalizat si functional care sa faciliteze invatarea elevilor;
2.5. Concepe secvenţe de invatare cu activităţi de educatie remediala, destinate unor grupe omogene;
2.6. Utilizeaza diferite tipuri de hardware (echipamente audio-vizuale, softuri educationale,table smart,calculatoare etc.) pentru stimularea participarii elevilor in lectii;
2.7.Furnizeaza feed-back elevilor pentru eficientizarea actului invatarii;
3.Evaluarea activitatilor educationale:
3.1. Elaborează probe de evaluare cu diferite funcţii specifice (diagnoză, progres, certificare, selecţie etc.);
.Selecteaza/proiecteaza/realizeaza instrumente de evaluare adecvate standardelor educationale;
.Aplică probe de evaluare, prelucrează şi interpretează rezultatele obţinute de elevi ,asigura monitorizarea nivelului de dezvoltare /evolutia la invatatura a elevilor;
3.4.Utilizează modalităţi de consemnare şi informare privind rezultatele şcolare ale elevilor,formeaza elevilor deprinderi de autoevaluare;
3.5.Valorifică rezultatele evaluarii pentru stabilirea nevoilor reale de invatare ale elevilor.
4.Implementarea si utilizarea TIC in activitatile educationale
4.1.Proiectează activitati de predare-invatare-evaluare care necesita utilizarea resurselor TIC;
4.2.Evaluează şi selectează echipamente şi resurselor software specifice TIC pentru a fi utilizate in activitatile de invatare
4.3.Utilizează resursele specifice TIC pentru facilitarea activitatilor de predare-invatare –evaluare;
4.4.Adaptează / optimizează curriculum-ului şcolar prin integrarea TIC în activităţile de învăţare
4.5.Evaluează eficacitatea utilizării resurselor TIC în procesul educaţional
5.Cunoasterea,consilierea,incluziunea si asigurarea sanselor egale la educatie pentru toti elevii de varsta scolara
5.1.Utilizează modele, metode, tehnici adecvate de cunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor;
5.2.Valorifică datele (informaţiile) obţinute prin aplicarea de modele, metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi de intervenţie asupra elevilor;
5.3.Proiecteaza cunoaşterea, consilierea şi abordarea individualizata a elevilor pentru stimularea potentialului/capacitatilor de invatare;
5.4.Evaluează efectele activităţilor de cunoaştere, consiliere, abordare individualizata a elevilor;
5.5.Aplică strategii adecvate de consiliere a familiei, în probleme specifice activităţii şcolare a elevilor;
5.6. Monitorizeaza procesul de incluziune şcolară a elevilor, de relaţionare la nivelul clasei şi al organizaţiei şcolare pentru stimularea proceselor de cooperare/colaborare intre membrii grupului educational;
5.7. Completează fişele de caracterizare psiho-pedagogica şi/ sau participă la completarea fişelor psiho-pedagogice ale elevilor pentru identificarea dispozitiilor individuale native,a proceselor cognitive,a stilului de invatare si a conduitei manifestate in lectii;
6.Organizarea activitatilor educationale si managementul clasei :
Creeaza un climat educational, in concordanta cu nevoile de invatare, cu interesele si abilitatile grupului de elevi;
Asigura accesul la educatie pentru toti elevii,fara discriminare,organizeaza si creeaza un climat social pozitiv care favorizeaza invatarea, motivaţia intrinsecă a învăţării, dorinţa de a realiza sarcinile de lucru propuse si interactiunile in interiorul grupului de elevi;
6.3.Elaboreaza regulamentul clasei / negociaza seturi de norme specifice clasei de elevi;
6.4.Monitorizeaza situaţiile de criză educaţională specifice grupului de elevi,stimuleaza autocontrolul permanent al elevilor;
Stabileste responsabilitati in grupul de elevi si aplică deciziile specifice managementului clasei de elevi
7.Dezvoltare profesionala prin formare continua
7.1.Analizeaza/reflecteaza permanent asupra rezultatelor activităţii sale didactice, argumentand deciziile profesionale pentru îmbunătăţirea practicii curente ,in concordanta cu atributiile specifice postului;
7.2.Proiecteaza un traiect propriu al formarii profesionale si dezvoltarii in cariera didactica;
7.3.Participa periodic la programe/cursuri/activitati specifice de formare continua;
7.4.Utilizează lucrul în echipă,interactionand cu alte cadre didactice / specialişti in educatie pentru a-şi perfectiona propriile practici educaţionale ;
8. Dezvoltare institutionala prin implicare in proiecte si programe educationale
comunitare
8.1. Participă la elaborarea şi implementarea proiectului de dezvoltare instituţională ;
8.2.Asigura calitatea educatiei in concordanta cu standardele proiectate pentru institutia de educatie in care profeseaza;
8.3.Organizeaza/dezvolta programe/activitati extrascolare cu elevii,in parteneriat cu alte institutii de educatie;
8.4.Initiaza modalitati de colaborare/implicare a familiei in activitati /programe/proiecte educationale care sa sprijine dezvoltarea personala a elevilor.
1.Proiectarea activitatilor educationale pentru ciclul primar
Standard
Indicatori de realizare pentru gradul II
Indicatori de realizare pentru gradul I
1.1. Analizează şi identifică nevoile de invatare ale elevilor clasei
Culegerea de date despre elevii clasei, despre mediul lor de provenienta.
Sintetizarea informaţiilor identificate.
Sesizarea problemelor cu care se confrunta elevii si anticiparea solutiilor de rezolvare.
Stabilirea prioritatilor de invatare pentru fiecare elev.
1.2. Intocmeste schema orara/orarul clasei in functie de planul cadru al clasei
Elaborarea schemei orare in concordanta cu oferta curriculara a unitatii de invatamant(curriculum nucleu,aprofundare,extindere).
Corelarea variantei de curriculum cu nivelul de pregatire al elevilor clasei.
Gruparea disciplinelor de studiu in orarul zilei in functie de tipul lectiei/implicarea elevilor in activitatea de invatare:activitate directa sau activitate independenta.
Intocmirea orarului saptamanal/zilnic pe criteriile pedagogice care au in vedere curba de efort a elevilor.
1.3. Realizeaza planificari anuale/semestriale ale continuturilor invatarii corespunzatoare fiecarei discipline de studiu din ciclul primar
Parcurgerea ritmica/integrala a continuturilor programelor scolare pentru fiecare disciplina de studiu din planul cadru.
Structurarea continuturilor din programele scolare pe unitati de invatare,asigurarandu-se unitatea disciplinelor de studiu si conexiunile dintre teme/lectii.
Revizuirea planificarii este determinata de ritmul invatarii/ gradul de realizare a procesului de formare a aptitudinilor,priceperilor, deprinderilor si atitudinilor raportate la nivelul standardelor educationale.
Replanificarea continuturilor invatarii care asigura realizarea competentelor cheie pentru elevii ciclului primar.
1.4 .Proiecteaza unitatile de invatare evidentiind abordarea integrata /modulara a curriculumului
Conexiunile interdisciplinare in cadrul ariilor curriculare contribuie la o învăţare semnificativă.
Unitatile de invatare proiectate evidentiaza o abordare holistă asupra evolutiei invatarii elevului şi un mod integrat de implementare a curriculum-ului.
Activitatile de învăţare integrate favorizează explorarea în mod global/ sistemic a mai multor domenii de cunoaştere, sprijinindu-i pe elevi sa identifice conexiuni intre teme.
Succesiunea logica a etapelor de desfăşurare a unitatilor de invatare in structura anului scolar, adaptarea curriculum-ului la particularitatile de varsta /motivatia invatarii elevului.
Personalizarea proiectarii prin inserarea activitatilor de invatare atractive si variate, corelate cu stilurile de învăţare ale elevilor.
Aplicatii practice proiectate pentru a integra cunoştinţele interdisciplinare achiziţionate//deprinderile formate şi a oferi fiecărui elev posibilitatea să descopere legaturile acestora cu viata.
1.5. Elaboreaza schite/proiecte de lectii pentru disciplinele de studiu din ciclul primar
Selectarea competentelor specifice,formularea obiectivelor operationale şi corelarea acestora cu conţinuturile din programă.
Selectarea activităţilor de învăţare şi a aplicaţiilor practice pentru fiecare activitate si corelarea acestora cu competentele de baza ale elevilor din ciclul primar.
Concordanta continutului lectiei cu obiectivele educationale, in functie de cerintele programei si particularitatile ae vârsta ale elevilor.
Rigurozitatea stiintifica a continutului lectiei.
Esentializarea activitatii de predare-invatare prin selectia notiunilor/conceptelor/informatiilor noi.
Actualizarea cunostintelor predate prin includerea elementelor de noutate si asigurarea caracterului aplicativ al acestora.
Legatura intre metodele de invatare,mijloacele de realizare si materialele didactice proiectate pentru lectie.
Anticiparea managementului clasei,a formelor de organizare a colectivului de elevi.
Elaborarea instrumentelor de evaluare pentru aprecierea nivelului de realizare a obiectivelor operationale proiectate.
Autoevaluarea activitatii didactice prin raportare la nivelul de realizare a lectiei.
1.6. Proiecteaza curriculumul la decizia scolii (aprofundare,extindere, programe pentru discipline optionale)in vederea stimularii motivatiei invatarii.
Programa scolara elaborata anual pentru disciplina optionala si avizata de Consiliul de curriculm al scolii/inspector scolar de specialitate.
Fundamentarea programei pentru CDS in functie de nevoile de invatare ale elevilor,parintilor,comunitatii locale si baza materiala a unitatii de invatamant.
1.7. Realizeaza planificarea semestriala a activitatilor extrascolare pentru elevii clasei.
Proiectarea/Realizarea activitaţilor extracurriculare în concordanţă cu dezvoltarea personală a elevului
Proiectarea / Realizarea activităţilor extracurriculare contribuie la dezvoltarea instituţională
2. Coordonarea si monitorizarea procesului de predare-invatare in ciclul primar
Standard
Indicatori de realizare pentru gradul II
Indicatori de realizare pentru gradul I
2.1. Asigură comunicarea educaţională
Selectarea modalitatilor de comunicare educationala in concordanta cu obiectivele proiectate.
Utilizarea tehnicilor de comunicare in functie de individualitatile distincte ale elevilor
Modul in care rezolva blocajele/barierele de comunicare
Evidentierea modelelor de comunicare educationala pentru accesibilizarea cunostintelor elevilor.
2.2. Organizează şi coordoneaza activităţile de învăţare pentru elevi:initiaza teme de lucru,adapteaza/accesibilizeaza continutul stiintific, utilizeaza metode active, organizeaza colectivul de elevi in forme variate:individual,frontal,echipa,perechi).
Initierea temelor de lucru, verificarea si valorificarea lor in predare/contexte noi.
Volumul si diferentierea temelor raportate la nivelul de pregatire al elevilor.
Selectarea cunoştinţelor/conceptelor/notiunilor care pot fi accesate de elev, raportate la specificul funcţiilor sale psihice,în special cele ale gândirii , atenţiei, limbajului, memoriei etc.
Diversificarea continuturilor invatarii din programele scolare prin implicarea tuturor elevilor in activităţi individuale, compensatorii, remediale.
Continut stiintific selectat si metode didactice utilizate pentru stimularea interesului/motivatiei invatarii elevilor
Metode de invatare/tehnici de munca individuala selectate pentru formarea competentelor de baza
Activitati practice/jocuri didactice de grup bazate pe principiul”learning by doing”(a invata facand!)
Activitati in echipa pentru realizarea de proiecte care presupun cunostinte din mai multe domenii si efectuarea unor lucrari practice.
2.3. Cunoaşte şi aplica diverse strategii didactice care sa contribuie la învăţarea activă, la realizarea de catre elevi a obiectivelor de referinta din programa scolara, la dezvoltarea de priceperi, deprinderi, abilităţi si atitudini;
Utilizarea strategiilor didactice care solicita implicarea tuturor elevilor organizati in forme variate de activitate
Selectarea strategiilor didactice focalizate pe interacţiune (prin cooperare,studiul de caz,brainstormingul,problematizarea,etc).
Utilizarea strategiilor care vizează activizarea elevului în achiziţionarea cunoştinţelor
( experimentul, învăţarea asistată pe calculator,etc)
Exersarea strategiilor centrate pe deprinderi transferabile(Portofolii, Joc de rol, Discuţii în diadă, Prezentări de postere,etc)
C. Organizarea învăţării
C.2. Subdomeniu: Mediul de învăţare
Standard
Indicatori
C.2.1. Cadrul didactic înţelege impactul puternic al mediului asupra învăţării şi dezvoltării copiilor şi le asigură un mediu în care fiecare copil să se dezvolte şi să înveţe în conformitate cu nevoile, interesele şi abilităţile sale.
43. Creează un mediu fizic atractiv şi plăcut, care îi ajută pe copii să se simtă în securitate şi confortabil.
44. Organizarea mediului corespunde necesităţilor diferitor grupuri de vârstă şi ale fiecărui copil în parte, precum şi necesităţilor dictate de conţinuturile studiate.
45. Spaţiul fizic pregătit de educator facilitează managementul grupei de copii şi îi permite utilizarea diverselor forme de lucru: individual, perechi, grup mic, grup mare
46. Mediul este bine organizat şi promovează învăţarea activă şi independentă.
47. Selectează materiale legate de toate ariile curriculare şi domeniile de dezvoltare astfel încît să stimuleze explorarea, experimentarea, descoperirea şi învăţarea conceptuală.
C.2.2. Cadrul didactic creează un mediu fizic personalizat şi prietenos ce conferă identitate grupului de copii.
48. Mediul creat de educator promovează la copii confort psihologic şi o atitudine pozitivă faţă de învăţare.
49. Creează un mediu de învăţare personalizat şi prietenos copiilor, promovînd sensul de apartenenţă.
50. Mediul creat de educator invită părinţii ca parteneri la colaborare şi contribuie la spiritul de comunitate.
C.2.3. Cadrul didactic creează un climat social care promovează învăţarea.
51. Încurajează atitudini reciproce grijulii şi respectuoase între copii, pentru a oferi încredere şi siguranţă în exprimarea liberă a acestora.
52. Oferă multiple situaţii în care toţi copiii să fie auziţi şi apreciaţi.
53. Facilitează stabilirea unor relaţii de prietenie între copii care încurajează învăţarea reciprocă.
54. Demonstrează înţelegerea cauzelor diverse ale comportamentelor nedorite, abordînd strategii adecvate de soluţionare şi prevenire a conflictelor dintre copii.
Este procesul prin care sunt definite, evaluate acceptate sau respinse variantele alternative de soluționare a unei probleme aflate pe agendă.
Aceest proces (de alegere) are câteva caracteristici importante:
1. Nu trebuie să presupunem că această formulare este rezultatul unui singur actor
2. Formularea acestora poate începe chiar dacă problema nu este foarte bine definită (poate începe chiar dacă nu este foarte bine definită)
3. Formularea nu aparține neapărat unei anume instituții
4. În timp ce producem formulări și reformulări de politici, este posibil ca vreuna sa nu dobândească sprijin suficient
5. În anumite situații sunt consultați și cei care pierd, ca urmare a aplicării unor politici.
6. Aceste probleme se pot împărți în 3 grupe:
Criterii
Politici educaționale și legislație școlară – Curs 4
Actorii principali ai politicilor educaționale sunt reprezentați de persoanele și instituțiile implicate în procesul de realizare.
acestea pot fi:
– instituții cu persoane de decizie
– profesori, elevi, studenți, părinți, sindicate, grupuri etnice(de presiune asupra autorităților), parlament, asociații, ONG-uri, experți, resă și nu în ultimul rând, politicieni.
Se observă în ultima perioadă că actorii colectivi capătă un rol predominant, organizați pe baza unor programe, coduri, interese, afirmații ideologice.
Constatăm existența a doi actori și anume :
1. actori oficiali (direcți)
2. actori neoficiali (indirecți)
Procesul politicilor educaționale
Procesul de elaborare a politcilor educaționale se caracterizează prin faptul ca reprezintă, pe de o parte, un proces analitic, iar pe de altă parte un proces politic.
Din punct de vedere analitic cheia procesului de formare a politicilor educaționale constă în:
1. definirea corectă a problemei (descopăr ce probleme avem)
2. identificarea și analiza unui set de soluții adecvate9caut soluții adecvate și-mi stabilesc un set de măsuri)
3. selectarea alternativei care rezolvă cel mai bine problema (am trei sau mai multe soluții)) și caut pe cea mai bună, având în vedere toți factorii implicați: oameni, posibilități și abia apoi aleg soluția cea mai bună.
Din punct de vedere al procesului de formulare a politicilor educaționale, accentul este pus pe managementul conflictelor și dezacordurilor în procesul de luare a deciziei, urmărindu-se interesul propriu al grupului politic, care controlează acest proces.
Consistența politicilor educaționale trebuie să îndeplinească urmatoarele caracteristici:
1. O politică publică educațională este formată dintr-un ansamblu de măsuri concrete care dau substanță politicii publice (măsuri respective)
2. O politică educațională se bazează pe decizii ca forme de alocare a resurselor a căror natură este mai mult sau mai puțin autoritară și care coerciția este mereu prezentă, adică este vorba de decizii. Aceste decizii vizează resursele materiale și umane, dar politicile educaționale serioase prevăd și coerciția (nu se poate mai puțin și nu se poate mai mult).
Exemplu: fondurile pe care le folosim sunt importante, acestea însemnând că dacă ai consumat foarte puțin, calitatea este jos.
3. O politică publică se înscrie într-un cadru general de acțiune, ceea ce permite distincția între o politică publică educațională și simple măsuri izolate (deciziile publice pe care le prevede, diferă de deciziile dintr-o unitate de învățământ).
4. O politică educațională are scopuri și obiective precizate stabilite în funcție de valori,norme și interese (aici ne gândim la nivelul de valoare la care vrem să ajungem).
5. O politică publică are un public, de aceea se numeste așa, adică, indivizi și grupuri, a căror situație este afectată de deciziile luate de politica publică în cauză.
Reținem:
Procesul politicilor publice educaționale cuprinde trei faze:
1. Elaborarea politicilor publice
2. Implementarea deciziilor
3. Evaluare și monitorizare
Fiecare dintre aceste faze se desfășoară la rândul ei în etape specifice. Fragmentarea procesului pe etape facilitează identificarea cauzelor unui eventual eșec sau blocaj al politicilor sau devieri de la obiective.
Politica și educația – Curs 2 (1 martie – 8 martie)
Politica și educația reprezintă un domeniu public. Domeniul politicii este în esență anticipativ, este o proiecție în viitor cu scopul de a determina, a ameliora, a ajuta, acrea realități conforme (potrivite) cu o anume voință sau cu valorile actualizate sau operante la un moment dat.
Educația este prin excelență un proiect. Politica e legată în mod nemijlocit de putere legitim recunoscută (adică, prin lege). Și educația este legată de putere pentru că a venit cu politica lui și au schimbat mereu și se exprimă prin legi,decrete,regulamente, programe, instrucțiuni, strategii.
Contribuția la constituirea disciplinei „Politici educaționale”. Spiritul politicilor educaționale din Antichitate până-n Epoca Modernă, a fost jalonat de personalități ale filozofiei politice (este acceptat și „filosofie” și „filozofie”).
Platon (427 – 347 î.Hr.), în lucrarea „San Republica” unde se află texte clasice ale filozofiei educației, acesta explică legătura dintre strategia politică și educația.
Dintre lucrările sale, 43 de cărți și 13 scrisori, lucrările intitulate „Politeea” și „Legile”, tratează cel mai mult problema educației. În „Politeea”, Platon schițează nu atât un stat ideal cât un profil uman, ideal realizabil numai într-un stat ideal. Profilul uman se realizează în acest stat prin selecții repetate, concepte pe criterii aptitudinale și pe educație.
După Platon, polisul = o formă de organizare statală, oraș-stat, trebuie condus numai de oameni superiori, educați, de aceea, Platon consideră că democrația este periculoasă pentru că permite accederea la guvernare a oamenilor ignorați, de regulă săraci, needucați și invidioși pe cei înstăriți.
Acești oameni(săraci) nu vor putea folosi puterea politică pentru binele comun și vor deveni victime ale demagogilor.
Democrația, după Platon, influențează oamenii politici, speculează ignoranța și nevoia lor de îmbogățire și promovează anarhia.
Aristotel (384 – 322 î.Hr.) a eleborat o tipologie a regimurilor politice care constă în tiranie, oligarhie (dorința unui grup restrâns), democrație, monarhie, aristrocrație.
Aristotel consideră democrația ca un regim politic, indezirabil (nu este dorit), pentru că încurajează corupția dar recunoaște superioritatea democrației față de alte forme de guvernare (tirania, oligarhia).
După Aristotel, cea mai bună formă de guvernare care combină guvernarea de tip democratic pentru că echilibrează puterea între grupuri ce se supraveghează reciproc și nu acționează în detrimentul binelui comun.
Situația cea mai bună ar fi dacă populația ar avea o stare moderată de bunăstare. Aristotel militează pentru educarea maselor ca premisă pentru o bună guvernare.
Comenius (1592-1670) a fundamentat teoretic principiul educației universale la care se raportează astăzi toate politicile educației.
Filozofia educației elaborată de Comenius a pledat pentru educație pentru toti indiferent de gen, clasă socială sau rasă. Educația universală promovată de Comenius vizează conținuturile educației.
Cel mai influent pedagog al începutului erei moderne a teoretizat necesitatea abordarii tuturor domeniilor cunoașterii în perioada educației generale care trebuie oferită tuturor unor societăți.
Acestora să li se asigure egalitatea de șanse prin educația generale (o bază, o temelie).
El recunoaște funcția politică profundă a curriculumului ca pârghie a puterii prin care se distribuie sarcinile indivizilor în viață.
Comenius vede în educație, procesul fundamental de împlinire individuală, în primul rând ca o dezvoltare a educației.
J.J.Rousseau (28 iunie 1712 – d. 2 iulie 1778)
A pledat pentru avantajele politicii educaționale de reîntoarcere la natură, de izolare socială a copilului, ca soluție de apărare, atunci când societatea e coruptă sau periculoasă pentru ființa umană inocentă (copilul)
În romanul „Emile” scrisă în 1862, J.J.Rousseau își desfășoară teoria sa politică despre educație, în timp ce în lucrarea „Contactul social”, își exprimă filosofia politică a societății.
Un aspect care poate fi criticat din teoria lui Rousseau este discriminarea de gen, astfel el susține că bărbatului îi este hărăzită o politică educațională care sa-l împlinească în toate fațetele umanului; iar pentru femeie Sophie, educația este limitată la cele două funcții ale sale : soție și mamă.
Marxismul prin reprezentanții săi Marx și Engels a influențat mai multe aspecte, a generat și stimulat analiza psihologică a educației în țările occidentale,
A determinat analiza unor curricumuluri din perspectiva reproducerii cunoașterii, legimitate de clasele dominante
A incitat cercetarea modalităților prin care curriculumul poate limita diferențierea socială. La noi în țară, curriculumul reprezintă planul de învățământ și programele școlare.
Deși în lucrarile celor doi marxiști nu se abordează coerent acțiunea politică în educație, în țările socialiste, unde filosofia marzistă a infleunțat politica educațională, s-au elaborat sistematizării tezelor marxiste despre educație.
Politici educaționale și legislație școlară – Curs 1
Ce sunt politici publice ?
Ce sunt politici educaționale ?
politici educaționale
Concept :
Politica sau termenul de politică are mai multe accepțiuni.
1. Implicarea în conducerea statului sau a cetății (un grup mai mic de oameni).
2. Arta de a guverna oamenii care trăiesc în societate (cei care sunt în conducere, manifestă o artă în modul de a conduce – astfel a apărut managementul care acum ocupă poziția de știință).
Politica într-o accepțiune mai restânsă înseamna ansamblul de intenții sau decizii ce funcționează într-un cadru instituțional delimitat prin competențe profesionale specifice (exemplu: politica educației,politica sănătății, politica relațiilor internaționale, a administrației..) funcționează într-un cadru funcțional de aceea se numesc politici.
Despre conceptul de politică, C. Petrovici de la Iași, confirmă că politica demonstrează atât scopurile pe care deținătorii puterii și le fixează, cât și modul concret organizat în care acțiunile sunt întreprinse pentru atingerea acestor scopuri.
Trecerea de la un termen la altul nu e ușoară și de multe ori depinde de context. De aceea Girod în 1981 definește politica educațională astfel : „Ansamblul coerent de decizii și de mijloace prin care o putere și în mod special o putere guvernamentală asigură pe parcursul unei perioade, compatibilitatea între opțiunile educaționale fundamentale și contrângerile caracteristice câmpului social în care acestea se aplică”.
Autorul vede o legătură între politicile educaționale și modul în care le faci.
Politica, în limbajul comun, are multe conotații, ea cuprinde aproape toate relațiile determinate direct sau intermediat de guvern sau de alte organisme de conducere, institute de nivel național sau internațional.
Politologia desemnează știința politică.
Termenul de politilogie s-a folosit prima dată în Germania în 1954. ramurle științei politice sunt:
1. Teoria politică
2. Sociologia politică
3. Administrația politică sau politici publice
4. Relațiile internaționale
Politica educației
– este obiectul de studiu al disciplinei care presupune:
a) abordarea modalităților în care distribuția puterii și luarea deciziei, afectează rezultatele educației
Educația reprezintă un scop strategic al tuturor noțiunilor iar politica educației reflectă orientarea evoluției societății în ansamblu (societatea evoluează cu ajutorul educației).
Politica educațională se întreprinde prin decizii: obiectivitate în documentele oficiale și anume: legi, hotărâtor de guvern, regulament al Ministerului Învătământului.
Politica educațională se reflectă în planurile de învățământ sau în programele educaționale, concepute și aplicate global sau sectorial, inclusiv la nivelul de politici ale universităților, școlii, clasei;
– se poate face și la nivelul universității (pentru că acestea sunt autonome își face fiecare politica ei educațională).