Formularea obiectivelor
Definitia notiunilor: ideal, scop, obiectiv, sarcină didactică
Idealul educaţiei – suma tuturor aspiraţiilor pe termen lung, pe tot parcursul şcolarităţii; profilul de personalitate formulat de societate pentru momentul în care individul va finaliza studiile şi va deveni o parte integrantă a ei (din punct de vedere profesional, social, individual). Fiind astfel formulat, idealul este abstract, aşadar are nevoie să fie împărţit în structuri, în paşi care detaliază modalitatea prin care îl putem atinge: scopurile.
Scopurile educaţiei – intenţii, aspiraţii pe termen mediu, decizii luate pentru atingerea idealului, cel mai adesea prin curricula şcolare. Ele organizează activitatea pe cicluri şcolare/curriculare şi indică resursele şi strategiile optime prin care poate fi atins idealul. Scopurile sunt detaliate prin unităţi şi mai clare, dar şi mai mici: obiectivele
Obiectivele educaţiei – intenţii, aspiraţii pe termen scurt, delimitate în timp, etapele cele mai mici, ce implică modificări la nivelul comportamentului/personalităţii şi rezultate concrete ale lucrului cu elevii/studenţii.
La rândul lor, şi obiectivele au mai multe niveluri de generalitate:
– obiectivele generale – detaliază scopurile în concordanţă cu profilul absolventului
– obiectivele specifice – pe ani şcolari/universitari, pe discipline/grupuri de discipline
– obiective operaţionale (concrete) – pe unităţi de conţinut, pe situaţii sau activităţi de învăţare
Conform clasificării lui Bloom, obiectivele operaţionale sunt:
– cognitive (cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, algoritmi, priceperi etc.)
– psihomotorii (deprinderi, priceperi, tehnici, modele etc.)
– afective (atenţie concentrată, voinţa de a acţiona, manifestarea preferinţelor, argumentarea unei opţiuni etc)
Ce înseamnă un obiectiv operaţional?
Spre deosebire de celelalte obiective, acesta cuprinde exprimarea manifestărilor observabile şi măsurabile, precum şi nivelul de performanţă aşteptat. Se stabilesc obiective operaţionale pentru fiecare întâlnire (activitate practică, curs) cu studenţii.
Ce înseamnă un obiectiv specific?
– reprezintă mai mult decât suma tuturor obiectivelor operaţionale ale disciplinei. – obiectivele specifice descriu procesul parcurs şi urmărit la toţi studenţii care studiază disciplina respectivă. Se notează în fişa disciplinei.
De ce sunt importante obiectivele specifice?
– dirijează activitatea (conţinutul, strategiile de predare, evaluarea, legătura dintre cursuri şi activităţile practice etc.)
– asigură continuitate pe parcursul predării unei discipline (toate activităţile desfăşurate în cadrul disciplinei au aceleaşi finalităţi/scopuri)
– uşurează munca unui cadru didactic prin centrarea pe scopuri şi nu pe sarcini didactice (e mai important DE CE elevul primeşte o anumită sarcină de lucru decât sarcina în sine)
– arată nivelul la care trebuie să ajungă toţi elevii, aşadar conturează cadrul evaluării
– odată ce au fost comunicate studentului, îl angajează în activitatea didactică
– uşurează munca tuturor cadrelor didactice din disciplina respectivă, asigurând ţinte clare pe care toate cadrele didactice trebuie să le urmărească, atât la curs, cât şi la activităţile practice.
Ce fac obiectivele specifice?
– acoperă întreg conţinutul disciplinei şi extrag un minimum de cunoştinţe şi abilităţi pe care elevu trebuie să le dovedească pentru a promova
– urmăresc progresul în învăţare şi formarea unor competenţe
– indică intenţiile de modificare a comportamentului studentului la finalul învăţarii
– arată procesul care trebuie urmărit la studenţi pe parcursul învăţării
Sarcina didactică, deseori confundată cu obiectivul, este doar cantitatea, volumul de cunoştinţe şi capacităţi care urmează să fie asimilat de student conform obiectivelor.
2. Cum se construiesc obiectivele operaţionale?
a) Pentru a construi obiectivele operaţionale, cadrul didactic trebuie să consulte fişa disciplinei (care conţine obiectivele specifice, competenţele etc.)
b)Trebuie să fie clare/specifice, măsurabile (să descrie comportamente observabile, nu procese psihice interne), realizabile, realiste.
Specific :
1. Obiectivul este clar şi bine definit?
2. Este clar ce se cere unui elev ?
3. Poate fi înţeles de toţi elevii ?
Măsurabil :
1. Cum va şti un student că obiectivul a fost atins?
2. Ce dovezi sunt necesare pentru a confirma atingerea obiectivului?
3. S-au stabilit clar criteriile pentru evaluare?
Realizabil :
1. Este la nivelul capacităţii elevului? Prea uşor/prea dificil ?
2. Există resurse suficiente ca să se realizeze?
3. Poate fi realizat? Este provocator, dar şi realizabil?
Realist :
1. Este posibil ca un student să realizeze obiectivul într-un interval de timp determinat?
Timp :
1. Există un termen limită? Este un termen realist?
2. Este raţional să se facă acum?
3. Când îşi va atinge elevul obiectivele?
c) Toate obiectivele încep cu un verb – aceasta deoarece scopul principal al obiectivelor scrise este de a observa activitatea/performanţa ca o dovadă a învăţării.
d) Se axează pe activitatea elevului/studentului, şi nu pe cea a profesorului !
e) Sunt vizate 3 domenii :
– cunoştinţe (cognitiv, domeniul minţii)
– (cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, algoritmi, priceperi)
– practică (psihomotor, domeniul activităţilor manuale)
– (deprinderi, priceperi, tehnici, modele, etc)
– atitudini (afectiv)
– (voinţa de a acţiona, manifestarea preferinţelor, argumentarea unei opţiuni etc)
Pentru domeniul cognitiv, iată acţiunile în funcţie de nivelul de înţelegere dorit:
Pentru domeniul psihomotor, se folosesc verbe care vizează abilităţi, dexterităţi: Exemplu: a asculta, a diagnostica, a internaliza, a palpa, a empatiza, a integra, a măsura, a percuta, a masa etc.
Pentru domeniul afectiv, se folosesc verbe care vizează atitudini: Exemplu: a realiza, a reflecta etc.
Formularea unui obiectiv operaţional cuprinde:
– cine va produce comportamentul dorit („elevul”)
– ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins („să explice”)
– care va fi produsul acestui comportament, performanţa („factorii de risc pentru HTA”)
– în ce condiţii trebuie să aibă loc comportamentul („clasificându-i în funcţie de gradul de control asupra lor”)
– după ce criterii apreciem valoarea („cel puţin 3 factori pentru fiecare categorie”).
Exemplu: La finalul activităţii, elevul va fi capabil: – să explice factorii de risc pentru HTA în funcţie de gradul de control pe care îl avem asupra lor, menţionând cel puţin 3 factori din fiecare categorie.
3. Recomandări pentru construirea obiectivelor operaţionale:
– evitaţi folosirea unor verbe vagi (a şti, A cunoaşte, a înţelege /cu adevărat, a învăţa, a aprecia, a explica semnificaţia a, a crede, a avea încredere în, a se bucura de, a simţi).
– focalizaţi obiectivele pe student, nu pe cadrul didactic şi pe intenţiile lui.
– extrageţi un minimum de cunoştinţe din tema predată în întâlnirea respectivă, luând în calcul obiectivele specifice (cele stabilite pentru tot semestrul).
– evitaţi formularea obiectivelor sub formă de listă de probleme
– evitaţi să rezumaţi obiectivul doar la sarcina didactică sau să îl confundaţi cu aceasta.
Sarcina didactică vă ajută să atingeţi obiectivul.
– realizaţi obiectivele operaţionale pentru toate întâlnirile cu studenţii (cursuri şi activităţi practice) la începutul semestrului, împreună cu toate cadrele didactice din disciplina respectivă. Astfel nu vor exista confuzii nici din partea colegilor dumneavoastră, nici din partea studenţilor privind cerinţele de la examenul final.
– la finalul orei (5 minute) este indicat să evaluaţi gradul în care obiectivele stabilite au fost realizate. În acest fel, evitaţi “golurile” din formarea studenţilor.
– este de dorit să aveţi un caiet/dosar al discplinei care să conţină fişe pentru toate cursurile şi activităţile practice cu: obiectivele operaţionale, materialele didactice folosite, cuprinsul cursului/activităţii practice, metodele didactice folosite, modalitatea de evaluare obiectivelor.