CURSUL 3
Metodologia cercetării
2.1 Metodologia cercetării ce studiază ?
Ne prezintă strategia de cercetare, modalitatea în care putem să dobândim cunoaşterea.
Ea descrie modalitatea în care se desfăşoară cercetarea ştiinţifică, procedurile ei.
Pentru atingerea obiectivelor cercetării şi realizarea scopurilor, ea ne prezintă paşii ce trebuiesc urmaţi pentru a putea răspunde la întrebările pe care tema în studiu ni le ridică.
Pentru determinarea a noi înţelesuri şi direcţii de cercetare, ea se referă la un ansmblu de tehnici şi metode care s-au dovedit eficiente în verificarea teoriei existente. În filosofie, epistemologia are ca scop cercetarea originii, natura şi limitele cunoaşterii.
Etape ale activităţii de cercetare :
a) Alegerea temei de cercetare
b) Derularea cercetării
c) Redactarea unei lucrări ( referat, articol, raport, lucrare de licenţă, dizertaţie de master, teza de doctorat).
a) Alegerea temei de cercetare
Cu cât tema este mai repede aleasă, apoi a strategiei cercetării, cu atât şansele de reuşită sunt crescute.
Cercetătorul trebuie să fie atras de domeniu, apoi o anumită temă din aceasta să prezinte un interes pentru el. ( Studenţii foarte bine pregătiţi îşi aleg uşor o temă, deoarece au predispoziţii intelectuale, curiozităţi şi dorinţe interioare de a studia mai mult o anumită temă).
Să poată evalua competenţa proprie în acel domeniu. ( Amploarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, cunoaşterea limitelor propriei persoane, o bună documentare, sunt premisele unei evaluări apropriate de adevăr.)
Stabilirea dacă tema aleasă este viabilă, adică dacă are soluţii, dacă cercetătorul are o bază materială care să satisfacă cerinţele impuse de tema cercetării ( laboratoare, substanţe, mecanimesme, bibliografie, computere, etc). Să nu uităm costurile necesare în bani şi timp pentru derularea cercetării. Trebuie ţinut seama de originalitatea temei cât şi de importanţa, utilitatea acesteia fie în plan teoretic, fie aplicativ. (Aici intervin două aspecte : amploarea documentării în domeniu a cercetătorului, coordonarea din partea mentorului). ,, Studentul nu este un recipient care trebuie umplut, ci o făclie care trebuie aprinsă şi menţinută”. ( Laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1958).
De la o temă mai amplă, se focaliză treptat spre tema mai redusă ca mărime pe care vom încerca să o studiem intens. Trebuie descoperite conexiunile dintre tema aleasă de noi şi tema mai amplă din care ea face parte, istoricul temei, ceea ce s-a descoperit şi ceea ce a rămas spre studiu ca problemă deschisă.
Trebuie avut în vedere posibilitatea de acces la documentaţie în cazul studiului ce dorim să-l realizăm, persoanele sau instituţiile care ne pot sprijini. În cazul când există o metodologie a cercetării domeniului ce urmează să-l alegem trebuie să ni-l însuşim şi să-l adaptăm eventual condiţiilor noastre. În caz contrar, este necesar să elaborăm noi strategii pentru a depăşi dificultăţile pe care le presupune.
Este indicat de a realiza sub formă matriceală ( de tip tablou) rezultatele teoretice utilizate, problemele rezolvate, cât şi observaţiile proprii rezutate, problemele care urmează a fi cercetate. Astfel putem evalua fezabilitatea temei alese. Acest studiu preliminar (first draft), este important de a fi realizat ca studiu preliminar.
b) Modalităţi de alegere a temei de cercetare
– Activitate proprie în domeniu în perspectiva temei alese. Este recomandat ca cel ce parcurge un traseu universitar, să-şi aleagă un domeniu de cercetare pentru elaborarea unei teze de doctorat, din cel parcurs. Suntem de părere, că oricare curs scurt realizat într-un domeniu complementar, nu poate suplini pregătirea serioasă obţinută prin parcurgerea unui traseu academic. Există în istoria culturii şi autodidacţi, posesori ai unei inteligenţe peste medie care au avut contribuţii deosebite fără a avea o pregătire universitară în domeniu, dar cazurile sunt foarte rare.
,, Poate că nici eu n-aş fi putut visa cu ochii deschişi dacă o seamă de oameni de mare valoare nu m-ar fi făcut să înţeleg- nu neapărat prin intermediul unor lecţii, ci prin modul în care lucrau şi se realizau – că fără a visa cu ochii deschişi nu există nici imaginaţia ştiinţifică, nici fantezia creatoare, nici intuiţia, inegalabila intuiţie…” ( Henri Coandă, iunie 1971).
Remarcă
Student fiind, am avut şansa în anul 2, la Facultatea de Matematică din Bucureşti, de a avea profesor ( eu şi colegii mei ), la disciplina psihologie, pe conferenţiar universitar Pantelimon Golu. Domnia sa, mi-a relatat într-o pauză, că urma să vadă lumina tiparului pentru prima oară, în limba română, ,, Psihologia consonantistă” a lui Ştefan Odobleja. Am fost bucuros de informaţie ( studiul introductiv fiind la vremea respectivă realizat de : profesor univ. dr.Mihai Drăgănescu, membru corespondent al Academiei Române şi conferenţiar univ. dr. Pantelimon Golu). Din eleganţă şi modestie nu ne-a anunţat la curs de apariţia cărţii.
Cartea am achiziţionat-o şi o păstrez cu drag şi azi ca pe o ,, carte de bibliotecă”. Ce scria Odobleja în anul 1938 : ,, Să visăm mult, să cultivăm idealismul şi iluziile: în asta constă secretul perseverenţelor eroice. Să savurăm în momentele de răgaz , plăcerea imaginată a idealului realizat. În acest scop să căutăm solitudinea, plimbările solitare în sânul naturii, promenade nocturne. < Iluziile unui experimentator constituie o mare parte a forţei sale> ( Pasteur). Înainte de a porni la drum, inima trebuie dotată cu o mare provizie de speranţe şi ambiţii, iar capul trebuie umplut cu iluzii, pentru a rezista în proiectele noastre, deoarece drumul e totdeauna mai lung şi mai greu decât s-a scontat la plecare”. Sesizaţi ce asemănare de idei între cei doi cercetători iluştri. Cu modestie, eu am pubicat un articol, în care susţineam că : ,, minţile luminate gândesc la fel”. Indiferent de accepţiunea idealistă sau materialistă, la un moment dat, viziunile se identifică. Este ideal de a înţelege aceste realităţi, indiferent de zona teologică din care apar valorile.
Lector universitar doctor C.Chiteș