Stefan Gheorghidiu – caracterizarea personajului
Protagonistul Stefan Gheorghidiu, indentificandu-se cu autorul Camil Petrescu, in totalitate, este un personaj in totalitate narator, deoarece relateaza la persoana I si analizeaza cu luciditate evenimentele si starile interioare prin care trece acest personaj, dominat de incertitudine.
Stefan Gheorghidiu traieste drama intelectualului lucid analitic si reflexiv. El traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic si cea a timpului psihologic, drama iubirii.
Toate faptele reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Gheorghidiu analizeaza cu luciditate alta experienta subiectiva a iubirii cat si cea obiectiva, traita a razboiului.
Student la filosofie, intelectual lucid, Stefan traieste in lumea cartilor si nu se poate adapta lumii afacerilor.
Prima experienta de cunoastere, iubirea, e traita fictional sub semnul incertitudinii, faptele, gesturile, privirile si cuvintele Elei se reflecta in constiinta eroului care sufera la modul sublim drama erotica.
Fire pasionala, puternic reflexiva si hipersensibila, aduna progresiv semne ale nelinistii, ale indoielii, pe care le analizeaza minutios.
Initial el a crezut ca traieste marea iubire, iubirea lui fiind nascuta din admiratie si duiosie dar mai ales din orgoliu. Tot din orgoliu, Stefan incearca sa o modeleze pe Ela dupa propriul tipar de idealitate, ceea ce favorizeaza esecul.
Primirea mostenirii genereaza criza matrimoniala. Ela cedeaza tentatiilor mondene spre deosebire de Stefan care refuza sa adopte comportamentul superficial al celorlalti.
Gelozia, indoiala personajului, inregistreaza si alte etape ale destramarii cuplului : ruptura, impacarea temporara pana la izbucnirea razboiului.
Demistificat – razboiul e tragic si absurd, inseamna, arsita, frig, foamete si mai ales frica, descris intr-o viziune realista, in numele autenticitatii si al adevarului.
Drama razboiului estompeaza treptat drama neimplinirii erotice si astfel intoarcerea in lumea careia ii apartine scoate la iveala o indiferenta totala fata de femeia care nu a fost capabila sa se ridice la randul de ideal al sau si pe care o priveste doar ca pe un tablou, dovedind hotarare in decizia de a o parasi definitiv.
Gestul lui Stefan, poate fi considerat nobil, cand a luat hotararea de a-i lasa Elei totul, toate lucrurile de care se simtea atasata dar si trecutul lor impreuna si de care el nu mai avea nevoie.
Portretul personajului este conturat in special prin caracterizare indirecta, prin prezentarea subiectiva a faptelor, vorbelor, atitudinilor sale.
Principalele modalitati de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu,monologul interior, introspectia si retrospectia, autoanaliza, memoria voluntara si involuntara, contureaza o imagine completa asupra unei constiinte unice a unui personaj memorabil, un intelectual superior, care apartine unei lumi mediocre.
Originalitatea scrierii deriva in principal din complexitatea analizei psihologice a unei constiinte unice.