Ghita – caracterizarea personajului
Ghita este personajul principal al nuvelei si unul dintre cele mai reprezentative personaje realiste din literatura romana, impunandu-se prin complexitate dar si putere de individualizare, ilustrand consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului : setea de inavutire si pierderea cumpatarii, a masurii, evoluand catre o lacomie nestapanita pentru bani.
Om harnic si cinstit, la inceput, bun meserias, bland, cumsecade, trudind pentru fericirea familiei sale Ghita, personaj mobil, devine treptat, tot mai ursuz, pud pe ganduri, trasaturi ce reies prin stilul indirect al naratorului.
Viata exterioara a lui Ghita este subordonata si detasat de viata interioara, din zbuciumul din mintea si sufletul sau. Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita, scot indirect, la iveala, incertitudinea, nesiguranta si indecizia care-l domina; teama si suspiciunea, instalate definitiv in sufletul sau, de cand inra in cardasie cu Lica Samadaul.
Conflictul interior evolueaza, lupta dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Patima pentru bani il dezumanizeaza si Ghita cade prada unui destin previzibil, caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur, de la omul cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si crima, devenind ucigasul sotiei sale, iar impuscarea sa de catre Răuț constituie pedeapsa binemeritata pentru lacomia nestapanita de inavutire.