Bubico – momente si schite de I.L.Caragiale rezumat pe scurt
Opera „Bubico” se distinge foarte ușor ca aparținând lui I.L.Caragiale, prin umorul specific,ea fiind o schiță magistral realizată, care reliefează mai multe realități specifice epocii umorului. După cum știm, schița este o specie a genului epic, caracterizată prin numărul redus de personaje,limitarea acțiunii la un episod din viața unuia sau mai multora dintre ele și prin simplitatea intrigii. În afara personajului canin,schița are trei personaje: autorul, mamița lui Bubico si conductorul. Episodul vizat (o călătorie cu trenul) prezintă interacțiunea dintre autor (considerat punct de ancorare în realitate) și o doamnă din lumea bună,a cărei lume cu tendințe ireale ne este înfățișată.
În lumea cucoanei,cățeii mănâncă bomboane și participă la intrigi amoroase și dueluri pentru „domnițe”, sunt grozavi de deștepți si simțitori. Fabulațiile cucoanei ne arată lipsa ei de preocupări serioase,încercările ei de a-și imple golul din viață prin „amorurile cățeilor”.
Un rol nu prea „curat” îl joacă și eroul nostru care „pedepsește” cam aspru aiurările cucoanei și „agresiunile” lui Bubico.
Așa cum ne-a obisșnuit Caragiale aduce în fața cititorului diferența între aparență și esență,carențele în educație ale celor din așa zisa înaltă societate,printr-un episod de o savoare deosebită. Bubico, de altfel, cățel simpatic, este proprietatea unei dame lipsite de maniere si de bunul simț, care nu ezită să se dea în spectacol. Ca ironie,scriitorul pune în discuție pasiunea doamenlor din înalta societate pentru câinii de rasă.