Adverbul – definitie, clasificare, functii sintactice analiza
Partea de vorbire neflexibila care arata imprejurarea in care se petrece actiunea
Poate determina : – un verb = Plec acolo
– un adjectiv = Era aproape buna prajitura
– un alt adverb = Aproape mereu se uita la televizor
– un substantiv = Plecarea de acolo m-a bucurat
– un pronume = Aceia de dincolo m-au suparat
Locutiunea adverbiala – reprezinta grupul de cuvinte care are sens unitar al unui adverb : de aceea, in fel si chip, in vecii vecilor, picior peste picior. cand si cand.
Clasificarea adverbelor
1. dupa forma :
* simple : acasa, acolo, intocmai
* compuse : asta-vara, ieri-noapte
2. dupa inteles ;
* de loc : aici, acolo, inainte, inapoi
* de timp : ieri, azi, maine
* de mod : alene, asa, repede; aici intra si adverbele cantitativ : atat, destul, mult, putin
* predicative : probabil, posibil, imposibil (atunci cand sunt urmate de conjunctia că)
Gradele de comparatie ale adverbului :
1. Pozitiv : Studentul din randul intai scrie frumos
2. Comparativ :
* de superioritate : Ioana canta mai frumos decat tine la pian
* de egalitate : Ion recita la fel de frumos ca un actor
* de inferioritate : El scrie cel mai putin frumos dintre toti
3. Superlativ
* relativ de superioritate : Ana prezinta cel mai frumos o serbare.
* relativ de inferioritate : Studenta canta cel mai putin frumos dintre toti
* absolut : Sorina scrie foarte frumos
Functii sintactice ale adverbului :
* nume predicativ : Este bine sa spui adevarul
* atribut adverbial : Plecarea de acasa l-a iritat
* complement circumstantial de loc : Ma duc acolo maine
* complement circumstantial de timp : Plec maine
* complement circumstantial de mod : Merg alene
* predicat : Pesemne ca a plecat
ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni.
Clasificare
1. După înţeles:
a) de mod: aşa, bine, repede
b) de loc: acolo, departe, jos
c) de timp: mâine, astăzi, cândva
2. După structură:
a) simple: bine, ieri, jos
b) compuse: niciodată, devreme, după-amiază
3. După rol:
a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde, când, cum, cât, încotro
b) relative (utilizate în frază, leagă subordoata de propoziţia regentă): unde, când, cum, cât, încotro
c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva, altundeva, oriunde, oricum
d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde, nicăieri, niciodată, nicicum, nicicând
e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal, când sunt urmate de conjuncţiile că, sau, să): fireşte, desigur, poate, negreşit, posibil, imposibil, normal
4. După provenienţă:
a) propriu-zise (moştenite): sus, nu, mai
b) provenite din alte părţi de vorbire, prin schimbarea valorii gramaticale:
– din substantive care exprimă timpul: noaptea, iarna, lunea
– din adjective: frumos, rapid, puternic
– din pronume relative/interogative: ce, cât
Grade de comparaţie
1. Pozitiv: bine
2. Comparativ:
– de superioritate: mai bine
– de egalitate: la fel de bine
– de inferioritate: mai puţin bine
3. Superlativ:
– relativ: cel mai bine
– absolut: foarte bine
Adverbele pronominale
Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale.
Funcţii sintactice
1. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.
2. Nume predicativ: Cum este copilul?
3. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat.
4. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe.
5. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere.
6. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală
Locuţiunea adverbială
Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care, împreună, îndeplinesc rolul unui adverb.
Locuţiunile adverbiale pot fi formate din:
– substantiv, adjectiv substantivizat, participiu, numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă, de obicei, în grabă, cu de-a sila, pe de rost, din nou, pe negândite
– substantiv, pronume sau adverb, repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi, clipă de clipă, rând pe rând, din ce în ce
– din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea, ici-colo, vrând-nevrând