Caldura mare
Termometrul spune la umbra 33o Celsius… Subt arsita soarelui, se opreste o birje, în strada Pacientei, la numarul 11 bis, catre orele trei dupa-amiaz’. Un domn se da jos din trasura si cu pas molesit se apropie de usa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Suna o data… nimic; de doua, de trei… iar nimic; se razima în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridica… În sfârsit, un fecior vine sa deschida.
În tot ce urmeaza persoanele toate pastreaza un calm imperturbabil, egal si plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasa?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit sa spui, daca l-o cauta cineva, c-a plecat la tara.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F.: Nu pot, domnule.
D.: De ce?
F.: E încuiata odaia.
D.: Bate-i, sa deschida.
F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D.: Care va sa zica, a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Amice, esti… idiot!
F.: Ba nu, domnule.
D.: Zici ca nu-i acasa.
F.: Ba-i acasa, domnule.
D.: Apoi, nu zisesi c-a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Atunci e acasa.
F.: Ba nu, da’ n-a plecat la tara, a iesit asa.
D.: Unde?
F.: În oras.
D.: Unde!?
F.: În Bucuresti.
D.: Atunci sa-i spui c-am venit eu.
F.: Cum va cheama pe dv.?
D.: Ce-ti pasa?
F.: Ca sa-i spui.
D.: Ce sa-i spui? de unde stii ce sa-i spui, daca nu ti-am spus ce sa-i spui? Stai, întâi sa-ti spui; nu te repezi… Sa-i spui când s-o-ntoarce ca l-a cautat…
F.: Cine?
D.: Eu.
F.: Numele dv.?
D.: Destul atâta! ma cunoaste dumnealui… suntem prieteni…
F.: Bine, domnule.
D.: Ai înteles?
F.: Am înteles.
D.: A!… Spune-i ca sa ne-ntâlnim negresit.
F.: Unde?
D.: Stie dumnealui… Da’ sa vie neaparat.
F.: Când?
D.: Când o putea.
F.: Prea bine.
D.: Ai înteles?
F.: Am înteles.
D.: A!… si daca vede pe amicul nostru…
F.: Care amic?
D.: Stie dumnealui!… sa-i spuie ca nu s-a putut reusi cu afacerea stiuta nimic, fiinca am vorbit cu persoana… Nu uita!
F.: Se poate sa uit?
D.: …si zice ca acuma e prea târziu, daca n-a venit la vreme; caci daca venea macar cu câteva zile înainte, alta vorba!… poate ca s-ar fi putut… Tine minte!
F.: Tiu, domnule…
D.: … deoarece nu plecase înca matusa persoanei care s-a dus pentru ca sa dea arvuna tutorelui minorilor, si el nu aflase înca, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca si terminata, daca mai avea rabdare pâna luni seara, când trebuie neaparat sa se-ntoarca avocatul, fiinca s-a dus cu o hotarnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le stie dumnealui… Asa sa-i spui.
F.: Bine, domnule.
Domnul pleaca… Feciorul da sa-nchiza… Domnul se-ntoarce.
D.: A!… stii ce? nu-i spune nimic, fiinca poate nu tii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseara sa-i spui… La câte vine d. Costica seara la masa?
F.: Care d. Costica?
D.: Stapânu-tau.
F.: Care stapân, domnule?
D.: Al tau… d. Costica.
F.: Pe stapânu-meu nu-l cheama d. Costica; e propitar…
D.: Ei! si daca-i propitar?
F.: Îl cheama d. Popescu.
D.: Si mai cum?
F.: Cum, mai cum ?
D.: Fireste… Popescu, propitar… bine… si mai cum?
F.: Nu pot sa stiu.
D.: Nu-l cheama Costica Popescu?
F.: Nu.
D.: Nu se poate.
F.: Ba da, domnule.
D.: Apoi vezi?
F.: Ce sa vaz?
D.: Îl cheama Costica?
F.: Ba, Mitica.
D.: Mitica?… peste poate!… Ce strada e aici?
F.: Numarul 11 bis…
D.: Nu e vorba de 11 bis.
F.: A zis domnul ca nu vrea sa puie 13, ca e fatal.
D.: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de strada. Ce strada e asta?
F.: Strada Pacientii…
D.: Strada Pacientii?… imposibil!
F.: Nu, domnule, e strada Pacientii.
D.: Atunci, nu e asta.
F.: Ba-i asta.
F.: Nu.
F.: Ba da.
D.: Eu caut din contra strada Sapientii, 11 bis, strada Sapientii, d. Costica Popescu.
F.: Asa?
D.: Asa.
F.: Atunci, nu e aici.
D.: Foarte bine.
Domnul pleaca si merge la birje. Birjarul doarme pe capra. Caii dorm la oiste.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod… este mustiriu, mo roc…
D.: Care mustiriu?
B.: Nu stii la mine, mo roc…
D.: De unde l-ai luat?
B.: Ghe acolo, mo roc.
D.: Apoi, nu sunt eu?
B.: Ie! la domnu este, mo roc.
Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se desteapta si pornesc. Domnul se ridica-n picioare, la ceafa birjarului.
D.: Asculta-ma; stii dumneata unde e strada Pacientii?
B.: Ala nu stii, mo roc.
O baba trece. Domnul opreste birja.
Domnul: Ma rog, jupâneasa, stii dumneata unde e strada Pacientii?
Baba: Asta e, maiculita.
D.: Ei, as!… Teribil de ramolita!… Mâna-nainte, birjar !
Birja porneste. Domnul face semn sa opreasca la o bacanioara în colt, unde pe prag motaie la umbra un baiat cu sortul verde.
Domnul: Tânarule, ce strada e asta?
Baiatul: Strada Pacientii…
D.: Esti un prost!… înainte, birjar!
Birja merge înca o bucata buna… Un sergent de strada sta pe o banca la poarta unei curti mari. S-a descaltat de cizme, sa-si mai racoreasca picioarele. Domnul face semn; birja opreste.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonati!
D.: Ma rog, nu stii dumneata unde e strada Pacientii?
S.: Chiar asta e.
D.: Imposibil.
S.: Da, domnule, asta e.
D.: …la d. Popescu, numarul 11 bis…
S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stânga, niste case galbene-n curte, cu marchiza…
D.: A !… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!