Cum se naste o revista
Iata o întrebare la care desigur se poate raspunde în mai multe feluri. Eu, om practic, în loc sa raspund prin o formula teoretica, prefer sa arat cum s-a nascut revista noastra AVÂNTUL TINERIMII, Litere, Stiinte, Arte etc.
Într-o zi m-am pomenit cu urmatoarea circulara:
“Domnule,
Un cerc compus de mai multi tineri, dorind a da la lumina o Revista literara, stiintifica si artistica, cunoscându-va ca iubitor al literelor, stiintelor si artelor, va roaga sa luati parte la dezbaterile prealabile, ce se vor face asupra chestiunii înfiintarii acelei publicatiuni periodice.
La ordinea zilei, fixarea titlului si alegerea comitetului de redactiune.
Întrunirea se va tinea la cafeneaua Fialkowsky, sâmbata, 15 ale curentei la 8 ore seara.
Pentru comitetul provizoriu,
N. Ilie Constantinescu de la Turloaia”
Comitetul provizoriu nu gresise. Da, sunt, în adevar, un pasionat iubitor al literelor, stiintelor si artelor, pe care le-am cultivat cu o egala mediocritate, ca sa nu zic si modestie. Dar nu face nimica: asta nu ma poate descuraja. Când cineva începe, fie începutul cât de prost, asta trebuie sa promita. Dupa socoteala gresita a unor pedanti demodati, începuturile, ca sa poata fi considerate ca promitatoare, trebuiesc sa fie stângace numai ca executie; la noi, din norocire, începuturile promit mult chiar când sunt stupide ca intentie; caci, la noi, slabiciunea inteligentii si nulitatea imaginatiei sunt considerate ca starile primitive a spiritului si a talentului, si deci trebuiesc încurajate.
M-am dus la întrunirea unde eram invitat.
Amicul meu, d-l N. Ilie Constantinescu de la Turloaia, m-a recomandat cercului tinerilor: domnii Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Stefanescu, Stefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre Mihaescu, Traian Necsulescu si Raul Popescu.
Eram cu totii 12.
Dupa îndelungate dezbateri, ne-am stabilit asupra titlului – Avântul Tinerimii.
Apoi, am procedat la alegerea comitetului de redactie compus din 12 insi. Au întrunit majoritatea voturilor:
Presedinte: d-l N. Ilie Constantinescu de la Turloaia;
Vicepresedinti, trei: dd. Raul Popescu, pentru partea literara; Traian Necsulescu, pentru partea stiintifica si Dobre Mihaiescu pentru partea artistica;
Secretari, opt: dd.: Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Stefanescu, Stefan Basilescu, Mihai Dobrescu si subscrisul. Am procedat apoi la aranjarea si stabilirea sumarului numarului întâi, sumar pe care l-am comunicat (“cu rugaciune de a se publica împreuna cu câteva cuvinte binevoitoare”) la toate ziarele din Capitala.
“Avântul Tinerimii apare irevocabil la 1 ale curentei cu urmatorul interesant
SUMAR:
PROGRAMUL AVÂNTULUI de N. Ilie Constantinescu de la Turloaia
LA VENEZIA, sonet (poezie) – Raul Popescu
ARTELE LA NOI – Dobre Mihaiescu
O EPILEPTICA (poezie) – Stefan Basilescu
NATURA ÎN ARTA SI ARTA ÎN NATURA – Mihai Dobrescu
ÎN SERAI, pastel (poezie) – George Nicolaescu
CÂTEVA CUVINTE ASUPRA PELAGREI (dupa un studiu statistic al d-lui Dim Sturdza) – Nicolae Georgescu
ÎN SPITAL, sonet (poezie) – Basile Stefanescu
TEATRUL LA CHINEJI (studiu) – Ion
MEDIUL SOCIAL SI VICEVERSA – Marin Dumitrescu
LA MORMÂNTUL UNEI PROSTITUATE (poezie) – Traian Necsulescu
Recensiuni, Note, Bibliografie, Anuntiuri, Premiile noastre etc de Dumitru Marinescu”
Trebuie sa spun drept – toate bucatile din sumar erau absolut originale. Si studiul meu, Teatrul la chineji, îl alcatuisem într-un mod foarte original din citatele gasite într-o dare de seama a unui jurnal francez de provincie, tradusa dupa un jurnal american, asupra unei interesante lucrari a lui Bob Schmecker, publicata la San Francisco si intitulata Chineze (sic) Divertissments (sic) (Petreceri chinezesti).
Am primit multe complimente magulitoare pentru studiul meu.
A trebuit, având afaceri de familie, sa parasesc Bucurestii si sa stau la tara vreo trei luni. Cum m-am întors, am dat fuga la Fialkowsky, sa iau parte la sedintele academiei noastre libere. La Fialkowsky, nimeni. Chelnerul mi-a spus ca de mai multa vreme întrunirile cercului nu se mai tineau. Am alergat la tipografie. Aici am aflat cu mâhnire ca Avântul Tinerimei încetase sa mai apara.
Pacat! tocmai când, satul de atmosfera rurala, ma pregateam sa caut un alt studiu.
Într-o seara, ma-ntâlnesc din întâmplare cu presedintele, N. Ilie Constantinescu de la Turloaia.
– Bine, zic; ce s-a-ntâmplat cu Avântul nostru? de ce nu mai apare?
– S-au risipit toti, monser.
– Raul Popescu?
– E în Târgul Jiului. L-a luat tat’sau, popa – au venit ai lor la putere… e secretar la comitetul permanent.
– Dar ceilalti?
– Dracu stie.
– Á propos… dar poetul Necsulescu?
– Necsulescu? Ce! nu stii?
– Nu.
– A murit!
– Nu mai spune!
Iata ce s-a-ntâmplat cu Avântul Tinerimii. Iata cum se naste o revista. Nu asa greu.