Cursul din 23 aprilie 2018
Ce înseamnă asigurarea calitații ?. Repere
Definiții ale asigurării calității educației:
a) Conform Standardului ISO 9000:2005(3.2.11): Asigurarea calității - Parte a managementului calității centrată pe furnizarea încrederii că cerințele de calitate vor fi îndeplinite;
b) Asigurarea calității cuprinde orice activitate care se ocupă cu evaluarea și îmbunătațirea „meritului” sau valorii unei interventții în domeniul educației și formării profesionale sau conformității acesteia cu anumite standarde (Glosar de termeni, OECD,Paris 2010)
c) „Activitățile care implică planificare,implementare,evaluarea educației și formării,raportare și îmbunătațirea calității - puse în aplicare pentru a se asigura că educația și formarea (referitopr la:conținutul programleor,curriculum,evaluarea și validarea rezultatelor învățării, etc) îndeplinesc cerințele de calitate așteptate de către părțile interesate. (Cedefop"s Glossary on Quality in education and training, 2011.”
Să vedem definiția în actul normativ românesc
„Asigurarea calității educației este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare,planificare și implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate.
Asigurarea calității exprimă capacitatea organizații furnizoare de a oferi programe de educație în conformitate cu standardele anunțate. Aceasta este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.
Analiza procesului de asigurare a calității în învățământul preuniversitar românesc. Context legislativ, perspective, limite
O abordare superficială neconsensualizată este extrem de nocivă și contraproductivă
Diversitatea excesivă a definițiilor pentru acelasi concept genereazăîn mod sigur, bariere de comunicare între mediile respective și mai ales între mediile educaționale și cele de afaceri.
Terminologia Managementului calității utilizată în mediile educaționale din Europa nu este consensualizată la nivel european, fiecare stat fiind liber să adopte terminologia pe care o dorește.
ENQA - care a elaborat referențialul ESG utilizat pentru evaluarea agențiilor de asigurarea a calității în învățământul superior, ar fi trebuit să elaboreze și un atât de necesar și util Glosar al asigurării calității în educație, dar datorită dificultăților de consensualizare la nivel european în toate limbile implicate a abandonat tentativa și nu a recomandat statelor membre ale UE adoptarea terminologiei specifice, deja consensualizate, din standardul ISO 9000, considerând probabil, în mod eronat - evident că standardele familiei ISO 9000 s-ar aplica exclusiv în mediul de afaceri și că procedând astfel s-ar promova democrația și autonomia universitară.
ARACIS a încercat să elaboreze un GLOSAR al asigurării calității educației, în limba română dar datorită dificultăților implicate a abandonat și ea tentativa.
ARACIP nu și-a propus așa ceva întrucât pentru ea contează doar terminologia inclusă în Legea 87/2006 !
De menționat că în spațiul extra-european și pe web circulă mai multe asemenea glosare în limba engleză - destinate educației în general - incluzând termeni și definiții apropiate sau identice cu cele din standardul ISO 9000 (NG Drăgulănescu, R.Chină și alții - Asigurarea calității educației - o abordare proactivă - 2014).
Este (aproape) inexplicabil de ce inițiatorii acestui demers (la nivel european) au prefertat „extragerea conceptului - al asigirării calității - pentru segmentul educație,din conținutul managementului calității.
Este interesat de ce în cursul a numeroase întâlniri la nivelul miniștrilor educației din țările europene au fost acceptate propunerile ENQA de utilizare exclusivă a conceptului „asigurarea calității educației” deși specialiști știu prea bine că acest concept nu poate exista fără primele două compnente (1.Planificarea calității; 2. Controlul calității)
Precum și faptul că Managemntului calității se obține dacă la componenta 3 (Asigurarea calității) se adaugă a patra componentă, Îmbunătățirea calității!
Acest subiect poate genera o capcană de abordări superficiale sau nesemnificative!
Mediile de afaceri - subiectul este clar și „inchis”
Diferențe majore față de definiția dată de ISO 9000:2005 - Definiția din actul normativ românesc vorbește de „conformitate”
Comparația cu definiția dată de CEDEFOP:
Definiția dată de CEDEFOP a „răsturnat” ordinea firească și a cumulat toate cele patru părți ale managementului calității sub denumirea de „asigurarea calității”
ASQ: Asigurarea calității - ansamblu de activități planificate și sistematice implementate în cadrul unui sistem al calității prin care se poate demonstra că o organzație poate genera încrederea partenerilor săi în faptul că un produs/serviciu furnizat de ea va îndeplini cerințele aplicabile privind calitatea”.
ASQ: Controlul calității - „ansamblu de tehnici aplicate și activități realizate pentru a satisface cerințele privind calitatea”.
Aspecte privind:
- evaluarea periodică
- standardul de „referință”
- certificatul de calitate marca ARACIP
Standardul de referință
„Standarul de referință reprezintă descrierea cerințelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activități de către o organizație furnizoare de educație, pe baza bunelor practici exitente la nivel național,european sau mondial.” (confoem OUG nr.75/2005)
Calificative acordate la evaluarea pe standardul de referință:
- Satisfăcător (îndeplinirea standardului de acreditare);
- Bine : acreditare + 1 descriptor îndeplinit
- Foarte bine : acreditare + toți descriptorii din standardul de referință;
- Excelență : acreditare + standardul de referință + descriptori inventați de școală.
Exemplu (studiu de caz)
Domeniul A/criteriul
a) structuri instituționale, administrative și manageriale/indicatorul performanță: !.3 Existența și funcționarea sistemului de comunicare internă și externă.
”Furnizorul de educație comunică sistematic cu părinții și cu ceilalți beneficiari din comunitate”
Ce spune descriptorul în cazul standardului de acreditare (același criteriu/subdomeniu etc)?
„Funcționarea eficientă a sistemului de comunicare formală externă cu părinții, angajatorii și cu alte instituții și grupuri semnificative de interes”.
Care ar fi diferentța dintre cei doi descriptori? Unde este saltul calitativ de al doilea descriptor la primul?
De altfel ne punem următoarea întrebare, simplă: În cazul descriptorului al doilea (standardul de acreditare), „comunicare eficientă”, nu implică, automat, o comunicare sistematică”?
Asigurarea calității educației - nu este un subiect simplu
Acest subiect poate genera o capcană de abordări superficiale sau nesemnificative!
Mediile de afaceri - subiectul este clar și „inchis”
Abordarea în mediile educaționale. O diversitate excevivă - fără definiții consensualizate.
Fără o consensualizare a acestora la nivel european și chiar internațional!
Asigurarea calității - un numitor comun
Ansamblul de acțiuni și tehnici prin care o organizație generează încrederea partenerilor ei de interese în faptul că produsul/serviciul furnizat de ea îndeplinește și va îndeplini toate cerințele aplicabile ale acestora.
În consecință Asigurarea calității educației nu se abordează într-un mod simplist și mai ales NEPROFESIONIST!
Se observă că în definițiile formulate prin actul normativ, cerințele clientului lipsesc din „ecuație”.
a) Planificarea calității - reflectă capacitatea unei organizații de a-și stabili/planifica obiectivele și politicile referitoare la calitate. Implicit,trebuie stabilite resursele și procesele care vor fi implicate în atingerea acestor obiective. Planificarea calității se realizează în corelație cu trei factori fundamentali : ce anume doresc clienții; cerințele/specificațiile produselor/serviciilor (standarde); capabilitatea organizației de a realiza primii doi factori.
b) Controlul calității - reprezintă ansamblul acțiunilor dewsfășurate de organizație în managementul proceselor din interior pentru a ri să realizeze cei trei factori menționați anterior;
c) Asigurarea calității - reprezintă capabilitatea organizației de a furniza încredere părților interesate că cei trei factori menționați anterior pot fi realizați;
d) Îmbunătățirea calității - reprezintă ansamblul acțiunilor desfășurate de organizatie cu scopul îmbunătățirii capacității.
Consecințe:
Procesul de asigurare a calității în educație, în actuala abordare,specific românească, obligă școlile să-și mențină cerințele referitoare la calitate, la nivelul standardului de acreditare fără să le încurajeze, în vreun fel,să-și orienteze aceste cerințem, în primul rând spre client sau/și la nivelul standardului de nivel optim,spre exemplu,sau spre un standard de performanță recunoscut (ISO 9001) sau a unui model de excelență (Modelul EFQM).
După mai bine de 10 ani de aplicarecesul de asigurare a calității educației/în educație, ar fi trebuit să-și atingă scopul esențial, acela de a genra încredere către toate părțile interesate,că majoritatea școlilor din sistem funcționează la nivelul standardelor prestabilite pentru evaluarea instituțională a acestora.
Acțiuni „dedicate” QA (intreprinse de organizație)
- Întreprinde un demers planificat de implementare în fucționarea organizației a unui SMC (sistem de management al calității care acoperă și secvența de asigurare a calității);
- Certifică sistemul de management al calității după un model relevant (ISO 9001 spre exemplu)
- Acordă o importanță covărșitoare autoevaluării;
- Aplică tehnici de benchmarketing;
- Aplică tehnici de corporate governance (guvernanță corporatistă);
- Implementează acțiuni corective/de îmbunătățire stabilite sistemic în planul strategic al organizației.
Benchmarketing - o tehnică și un proces prin care o organizație își evaluează propriile performanțe, comparativ cu cele ale celor mai bune organizații similare din categoria/cla, pentru a stabili modalitățile prin care aceste organizații au atins niveluri superioare de performanță și pentru a utiliza aceste informații în scopul îmbunătățirii propriilor sale performanțe. Sun analizate mai ales politicile strategiile,operațiunile și procesele (sursa: http//asq.org/glossary/b.html)
Corporate governance (guvernanță corporatistă) - reprezintă cadrul de norme și practici prin care un consiliu de administrație asigură responsabilitate,corectdine,precum și transparența într-o companie de relații cu toate părțile interesate (finanțatori,clienți,management,angajați,guvern,comunitate).
Cadrul de guvernare corporatistă este format din :
1) Norme explicite și implicite privind contractele între companie și părțile interesate de distribuire a responsabilităților a dreptului și recompense;
2) Procedurile pentru reconcilierea unor contracții referitoare la interesele părților interesate în conformitate cu resursele alocate de aceștia privilegii și roluri;
3) Proceduri pentru buna supraveghere și de control și de informare a fluxurilor pentru a servi ca un sistem de control.
(Sursa:ttp//www.businessdictionary.com/definition/corporate-governance.html)
1. Organizația este capabilă să-și proiecteze,planifice,realizeze și să evalue propriile produse;
2. Organizația cunoaște foarte bine standardele la care se raportează atunci când își proiectează produsele educaționale.
Aplicație:
Să presupunem că o școală este acreditată. Rezultă că aceasta va genera încredere părților interesate în faptul că școala îndeplinește cerințele referitoare la calitate formulate/stabilite prin standardul respectiv,adică la nivelul minim al calității.
Acreditarea tuturor școlilor din sistem va genera încredere către societate în faptul că sistemul funcționează la nivelul cerințelor referitoare la calitate formulate prin standardul de acreditare,realizându-se ceea ce am numit asigurarea calității în educație, dar la nivel minim al calității.
Asigurarea calității în educație : realități, perspective
În cei 10 ani de „asigurarea calității în educație/a educației” au fost evaluate multe școli și costurile acestor evaluări reprezintă sume considerabile.
După multe mii de școli evaluate,raportări,constatări etc., nu există inițiative din partea „sistemului educațional” pentru realizarea unor studii practice privind, în primul rând,costurile a ceea ce reprezintă „noncalitatea”
Termeni utilizați literatura de specialitate
ISO 9000:2015:
1. Managementul calității - activități coordonate pentru a orienta și a controla o organizație (3.3.3.) în ceea ce privește calitatea (3.6.2.)14
2. (3.3.6) Asigurarea calității - parte a managementului calității (3.3.4) concentrată e furnizarea încrederii că cerințele (3.6.5) referitoare la calitate vor fi îndeplinite.
3. (3.3.7) Controlul calității - parte a managementului calității (3.3.4),concentrată pe îndeplinirea cerințelor (3.6.5) referitoare la calitate.
OUG nr.75/2005:
1. Managementul calității - Nu există o definiție a acestui concept în actul normativ!
2. Asigurarea calității - Este realizată printr-un ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale de elaborare,planificare și implementare de programe de studiu,prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educație satisface standardele de calitate.
Asigurarea calitatății exprimă capacitatea unei organizații furnizoare de a oferi programe de educație, în conformitate cu standardele enuntate. Ea este astfel promovată încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.
3. Controlul calității educației : „în instituțiile de învățământ preșcolar,primar,gimnazial,profesional,liceal și postliceal presupune activități și tehnici cu caracter operațional,aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standerdelor prestabilite”.
Analize,confuzii,consencințe:
În timp ce standardul terminologic ISO 9000 „centrează” definiția acestui concept pe capabilitatea organizatiei de-a furniza încredere (către clienți) privind faptul că „cerințele referitoare la cal sunt îndeplinite” (NA: înseamnă că organizația și-a stabilit în prealabil anumite cerințe identificate în așteptarile clienților,referitoare la calitate,pe care le-a făcut publice și, prin acțiuni adecvate,furnizează încredere că ceea ce a declarat și îndeplinește),actul normativ românesc translatează această definiție spre „standardele de calitate” - deci, referențial extern organizației”
Ceea ce conduce la concluzia că organizația școlară ar trebui să-și stabilească politicile/cerințele referitoare la calitate doar baza cerințele standardului și mai puțin/deloc față de așteptările cleinților.
Al doilea exemplu,conceptul „controlul calității”. Standardul ISO 9000 ne spune că acest proces este „parte a managementului calității concentrată pe îndeplinirea cerințelor referitoare la calitate”.
Traducem această definiție astfel : Acțiuni intercorelate ale organizației astfel încât rezultatelor lor să conducă la îndeplinirea cerințelor stabilite/declarate privind calitatea.
Prin urmare,dacă asigurarea calității va cuprinde (externe) orientate spre client,care au ca scop să furnizeze încredere acestuia că ceea ce organizația a declarat referitor la calitate a realizat,controlul calității va cuprinde acțiuni/procese (interne) centrate pe îndeplinirea cerințelor referitoare la calitate..
Managementul calității este un demers alcătuit din 4 părți esențiale:
1. Planificarea calității
2. Controlul calității
3. Asigurarea calității
4. Îmbunătățirea calității
Cele 4 etape se succed în ordinea menționată,aceasta fiind ordinea firească în care poate fi abordat managemantul calității.
Din păcate și de prea multe ori,în vorbirea curentă a unor persoane insuficient instruite,termenii „asigurarea calității” și „controlul calitații” sunt utilizați în mod nediferențiat și au aceeași semnificație - ansamblul acțiunilor efectuate pentru a asigura calitatea unui produs, serviciu sau proces”
Diversitatea clienților de la o școală la alta conduce la formularea cerințelor referitoare la calitate în mod diferențiat și personalizat pentru fiecare școală.
Prin urmare,este necesar ca la nivelul fiecărui școli să se realizeze ceea ce numim asigurarea calității educației,adică organizația să furnizeze încredere în faptul că ea îndeplinește cerințele referitoare la calitate.
În funcție de mai mulți factori (resursele școlii,comunitate, nivelul cerințelor clienților etc),aceasta poate fi la nivel minim (acreditare) sau la un nivel stabilit de școală.