JAMES CLAVELL
GAI-JIN Volumul 1
Cititorule această carte este dedicată ţie; indiferent cine ai fi, cu adîncă recunoştinţă fiindcă fără tine, scriitorul din mine n-ar putea exista.
Acţiunea romanului Gai-Jin, cuvînt care înseamnă venetic în japoneză, se desfăşoară în Japonia, in 1862 şi este cel de-al treilea din tetralogia SHOGUNULUI.
Este un roman de ficţiune, nu un roman istoric. Multe evenimente au avut loc aşa cum ne spun istoricii şi cărţile de istorie, ceea ce nu înseamnă neapărat că relatează exact ceea ce s-a întâmplat în realitate. De asemenea, cartea nu se referă la personaje reale, care să fi existat, după cum nu se referă nici la vreo companie reală. Numele regilor, reginelor şi împăraţilor au fost păstrate, la fel ca şi cele ale unor generali şi ale altor persoane sus-puse. Dar in afară de aceste cazuri, mi-am permis să mă joc de-a istoria, fabulind cum. de ce şi când s-au petrecut toate, ce rol au avut unii oameni, pentru a se potrivi cu propria realitate şi, poate, pentru a spune adevărata istorie a ceea ce a fost şi a trecut.
PRINCIPALELE PERSONAJE
MALCOLM STRUAN, 20 de ani, fiul cel mai mare şi moştenitorul lui Culum Struan
CULUM STRUAN. 39 de ani, tai-panul actual al Companiei Struan,
Nobila Casa, fiul lui Dirk Struan ;
DIRK STRUAN, fondatorul companiei
TESS STRUAN, 36 de ani, soţia lui Culum. fiica lui Tyler Brock;
GORDON CHEN. 48 de ani, preailustrul Chen, comprador al
Companiei Struan din Hong Kong, fiu nelegitim al lui Dirk Struan ;
JAMIE MOAY, 39 de ani, director al Companiei Struan din Japonia ;
Dr. RONALD HOAG, 46 de ani, medicul familiei Struan ;
TYLER BROCK, 72 de ani, tai-pan şi fondator al Companiei Brock şi
Fiii ;
Sir MORGAN BROCK, 48 de ani, fiul sau, fratele vitreg al lui Tess ;
NORBERT GREYFORTH, 39 de ani, şeful Companiei Brock in Japonia ;
Sir WILLIAM AYLESBURY, 47 de ani, ministrul ambasador al
Marii Britanii in Japonia ;
Dr. GEORGE BABCOTT, 28 de ani. adjunct al ministrului şi chirurg
PHILLIP TYRER, 20 de ani. diplomat, ucenic interpret de japoneză Amiralul CHARLES KETTERER. 46 de ani, comandantul flotei britanice în Japonia ;
Lt. JOHN MARLOWE, 28 de ani, căpitanul fregatei cu aburi, 21 de tunuri Pear, în momentul de faţă aghiotant al amiralului Ketterer; SETTRY PALLIDAR, 27 de ani, căpitan de dragoni ;
DIMITRI SYBORODIN, negustor american, de origine cazacă ;
EDWARD GORNT, 28 de ani, negustor în Shanghai, din Virginia ;
HEATHERLY SKYE, 41 de ani, singurul avocat din Japonia ; HENRY BONAPARTE SERATARD. 41 de ani, ministrul ambasador al Franţei în Japonia ;
ANDRE PONCIN, 38 de ani, negustor, spion al legaţiei franceze ;
Contele ALEXI SERGHEIEV, 35 de ani, ministrul ambasador al Rusiei ţariste ;
ANGELIQUE RICHAUD, 18 ani, iubita lui Malcolm Struan, fiica lui Guy Richaud comerciant francez în China, copila ambasadorului francez :
Seniorul TORANAGA YOSHI, 26 de ani, descendent al Shogunului Toranaga, membru al Consiliului Bătrânilor, tutore al moştenitorului, shogunul minor;
KOIKO, 26 de ani, Tayu – gheişă cu cel mai înalt rang în ierarhia respectivă, ai-jin (preaiubita) seniorului Yoshi ;
Doamna HISAKO. 29 de ani, soţia seniorului ;
INEJIN, 42 de ani, hangiu, cel mai mare spion al seniorului ; MISAMOTO, 31 de ani, pescar, condamnat de justiţia Japoneză, deghizat în samurai, interpret tainic de engleză americană.
SHOGUNUL NOBUSADA, 16 ani, al paisprezecelea shogun ;
Prinţesa YAZU, 16 ani, soră vitregă a împăratului Komei : Seniorul
ANJO, 47 de ani, daimyo al provinciei Kii, şeful Consiliului Bătrânilor ;
Seniorul SANJlRO, 46 de ani, daimyo al provinciei Sotsima ;
KATSUMATA, 36 de ani, cel mai de încredere sfetnic al seniorului ;
Seniorul OGAMA, 28 de ani, daimyo al provinciei Choshu; Seniorul
HIRO, 28 de ani, daimyo al provinciei Tosa ; WAKURA, 46 de ani,
Lord şambelan al curţii Imperiale ‘din Kyoto ;
MEIKIN, 44 de ani, marna-san a gheişei Koiko, în Casa Wisteria din Yedo ;
RAIKO. 42 de ani, marna-san a Casei La Trei Crapi, din .Yokohama ;
FUJIKO, curtezană la casa La Trei Crapi, vizitată de Phillip Tyrer ;
NEMI, curtezană, iubita ai-jin a lui Jamie McFay ;
HINODEH, curtezană, iubita ai-jin a lui André Poncin ;
SHISHI (oameni bravi), celule revoluţionare ale samurailor idealişti, xenofobi fanatici, conduşi în taina de
KATSUMATA, 36 de ani, cel mai de încredere sfetnic al seniorului
Sanjiro din Satsuma, numit şi Corbul
HIRAGA, 22 de ani, poreclit şi Uklya, Nakama, Otami. conducător al shishilor din Choshu ;
AKIMOTO, 24 de ani, din Choshu, vărul celui de dinainte:
ORI, 17 ani, din Satsuma ;
SHORIN. 19 ani. din Satsuma ;
SUMOMO, 17 ani, sora lui Shorin, viitoarea soţie a lui Hirugo.
Yokohama
14 septembrie 1862
Tânăra cuprinsa de panica galopa in cea mai mare viteză înapoi, spre coasta, până la care mai avea o jumătate de milă. străbătând potecile înguste dintre mlaştini şi câmpurile de orez. Soarele după-amiezii cobora spre apus. Fata călărea femeieşte, într-o parte, şi, deşi era o adevărată expertă, de astă dată reuşea cu greu să-şi menţină echilibrul în şa. Pălăria îi zburase demult din cap, costumul ei verde de călărie, o adevărată mindrie a croitorilor parizieni, era sfîşiat de mărăcini şi pătat de sânge, iar părul blond roşcat flutura în vînt.
Cravaşa poneiul să alerge mai -repede. Acum vedea cocioabele mărunte ale satului de pescari Yokohama, care se îngrămădeau în jurul gardului înalt şi al canalelor ce înconjurau colonia străinilor şi turnurile celor două mici biserici din interiorul incintei. Se gândea cu recunoştinţă că acolo, în golf, erau o mulţime de negustori englezi, francezi, americani şi ruşi, precum şi o duzină de nave de război, cu aburi şi cu pânze.
Mai repede. Peste podeţele înguste de lemn, peste canale, şanţurile de Irigaţie care brăzdau străzile în cruciş şi-n curmeziş. Poneiul ei era lac de sudoare, avea o rană adâncă pe greabăn şi dădea semne de oboseală. Se poticni puţin, dar fata îl strânse mai tare şi îl conduse ferm pe poteca ce ducea prin sat spre podul de lemn de deasupra canalului circular, făcu un ocol spre poarta centrala, spre casa de garda a samurailor şi spre Casa japoneză a Vămilor.
Samuraii înarmaţi cu cele două săbii ale lor o văzură apropiindu-se şi încercară s-o oprească, dar fata ţişni printre ei şi pătrunse pe strada principală a coloniei, de pe faleză. Unul dintre samurai se repezi după un ofiţer. Fata struni scurt frâul calului şi începu să strige gîfiind :
– Au secours… Aidez moi , ajutor !
Promenada era aproape pustie, cei mai mulţi locuitori îşi făceau siesta, căscau în birourile lor, sau se amuzau în Casa Plăcerii care se afla în afara incintei.
– Ajutooor! strigă ea din nou, iar cei câţiva bărbaţi împrăştiaţi de-a lungul străzii, negustori englezi, soldaţi în permisie şi mai ales marinari, precum şi câţiva servitori chinezi se uitară buimăciţi la ea. – Dumnezeule mare, ia te uită ! Asta e franţuzoaica aia..; – Ce s-a întâmplat ? Cristoase, priveşte la hainele ei!
– Da, ea e, aia mişto, Ţîţă de Angel, care a venit acum câteva săptămâni…
– Aşa e, Angélique… Angélique Beecho sau Reecho, un nume de-ăsta ciudat…
– Dumnezeule, priveşte, e plina de sânge !
Toţi începură să se apropie de ea, cu excepţia chinezilor, care se făcură imediat nevăzuţi. – Charlie, adu-l pe Sir William !
– Isuse Cristoase, uitaţi-vă la poneiul ei, o să moară dacă mai sângerează în halul ăsta, chemaţi veterinarul, striga un negustor corpolent. Ei, tu, soldatule, dă fuga la general, caută Broscoiul, e tutorele ei, o, pentru Dumnezeu, la ambasadorul francez, mai repede strigă el nerăbdător, arătând cu mina spre o clădire cu un singur etaj pe care flutura drapelul francez. Mai repede ordonă el şi soldatul porni în goană în timp ce el se îndrepta cât putea de repede spre fată (ca toţi negustorii, purta joben, o haină largă, de stofă, peste pantalonii strimţi, ghete în picioare şi transpira abundent in soare). Pentru numele lui Dumnezeu, ce s-a întâmplat, domnişoară Angélique ? strigă el, apucând frâul, înspăimântat la vederea noroiului şi a sângelui care îi acopereau chipul, hainele şi părul. Sunteţi rănită ?
Ajutor… Ajutaţi-mă (în franceză în original),
– Moi, non., nu, nu cred. dar am fost atacaţi. Ne-au atacat japonezii.Fata încerca să-şi recapete suflul şi să-şi stăpânească tremurul corpului, fiind încă sub impresia groazei şi îşi dădu părul de pe faţă. Făcu un semn nerăbdător cu mâna spre interiorul ţinutului, spre vest oarecum, unde, în depărtare, se desena silueta Muntelui Fujii.
– Repede, acolo… au nevoie de ajutor !
Cei aflaţi în apropierea ei repetau îngroziţi celor aflaţi mai departe ceea ce tocmai auziseră, într-un vacarm din ce în ce mai mare în care se puneau o mulţime de întrebări :
– Cine? Cine a fost atacat? Sunt francezi sau englezi?. Atacaţi ? Unde ? Iar ticăloşii ăştia cu două săbii! Unde naiba s-a întâmplat asta…
întrebările se suprapuneau una peste alta, şi fata nu reuşea să răspundă, dar nici n-ar fi putut vorbi coerent, abia respira in timp ce toată lumea o asalta din toate părţile, înghesuind-o. Tot mai mulţi bărbaţi se apropiau in fugă, punându-şi hainele şi pălăriile din mers, mulţi dintre ei erau deja înarmaţi cu pistoale şi muschete, câţiva aveau chiar ultimul model de armă cu repetiţie. Unul dintre aceşti bărbaţi, un Scoţian bărbos, lat In umeri, cobori în fugă treptele unei clădiri impunătoare cu două etaje, pe frontispiciul căreia stătea Scris : Struan A Company Bărbatul îşi croi cu greu drum spre ea.
– Linişte, pentru Dumnezeu! striga el şi în tăcerea care se lăsă brusc, continuă : Repede, spuneţi-ne ce s-a întâmplat! Unde este domnul Struan cel tânăr ?
– O, Jamie, e… eu, eu.,., fata făcu un efort disperat să-şi adune puterile, buimăcită şi dezorientată cum era. O, mon Dieu !
Bărbatul întinse mâna spre ea, o bătu uşurel pe umăr, ca pe un copil, ca s-o facă să se liniştească pentru că, la fel ca toţi ceilalţi bărbaţi din colonie, o adora.
– Liniştiţi-vă, nu mai sunteţi in primejdie, domnişoară Angélique.
Calmaţi-vă. Dar lăsaţi-i loc să respire, pentru Dumnezeu! spuse Jamie McFay, bărbat la treizeci şi nouă de ani, directorul general al Companiei Struan în Japonia. Acum, spuneţi-ne, ce s-a întâmplat ? Fata îşi şterse lacrimile şi îşi dădu părul blond roşcat într-o parte. Aşa Am.;: am fost atacaţi.;, atacaţi de samurai, zise ea cu o voce subţirica cu accent plăcut ; toţi se întinseră ca să audă mai bine. Eram… eram pe… eram pe drumul mare…, fata arătă din nou spre interiorul Insulei. Acolo ! – Pe drumul Tokaido ?
– Da, asta este. Tokaido…
Era vorba de marele drum de coastă pentru călători, aflat cam la o milă şi ceva la vest de colonie şi care unea capitala shogunului, Yedo, cu restul Japoniei. Atât în capitală, cât şi în restul teritoriului japonez, accesul străinilor era interzis.
– Călăream… pe acolo, fata făcu o pauză, apoi cuvintele începură să curgă normal. Domnul Canterbury, Philiip Tyrer, Malcolm, adică domnul Struan şi cu mine călăream pe drum şi dintr-odată a apărut un şir lung de samurai cu steaguri, noi i-am lăsat să treacă şi apoi… apoi doi dintre ei s-au repezit la noi, l-au rănit pe domnul Canterbury, s-au repezit la Malcolm – domnul Struan – care scosese pistolul şi Philiip a ţipat la mine să fug să aduc ajutoare, fata începu din nou să tremure.
Repede, au nevoie de ajutor!
descărcați cartea direct de aici…