AnnaE
#0

  Abuzul fizic

 

Nivelul de sănătate fizică al unui copil reprezintă pentru specialiştii implicaţi în acordarea diferitelor forme de asistenţă a copiilor ( medici , asistenţi medicali , îngrijitori , educatori , asistenţi sociali , psihologi ) , principala regulă de apreciere a îngrijirii acordate copilului de către persoanele care au această îndatorire. Un standard central în aprecierea calităţii vieţii copilului este sănătatea fizică . Grija faţa de sănătatea copilului şi depistarea surselor de vătamare fizică sunt criteriile centrale în protecţia copilului .

Copilul este o fiinţă vulnerabilă şi atunci când este rănit , prezintă semen fizice cu diverse grade de gravitate : hematoame , echimoze , fracturi, arsuri , leziuni interne , plăgi , dilacerări . Rănile fizice nu sunt toate accidentale . Se consideră că un copil este abuzat fizic , atunci când adultul care are grijă de el în mod deliberat , îl agresează fizic,îi provoacă leziuni sau îl otrăveşte.  În urma acestui fel de abuz apar traume psihice imediate sau ulterioare , de  care trebuie să ţinem cont în cazul aprecierii gravităţii actului violent .

,,Abuzul fizic este vătămarea produsă neaccidental de persoana în grija căreia se află un copil la un moment dat “ (Pecora et al. ,1992 ) .

În funcţie de vătămarea produsă copilului se stabileste gravitatea abuzului . Uneori printre  metodele ,,educative “ aplicate copiilor de către un părinte ,care-şi exercită dreptul de al pedepsi sunt şi forme grave,periculoase pentru sănătatea copiilor . Când vorbim despre o pedeapsă addministrată copilului este  greu de decis unde apare abuzul grav.Totuşi ,indiferent de metodele educative alese de părinţi ,  putem spune că atunci când sănătate fizică şi psihică a copilului este pusă în pericol începe abuzul . Începând de la această idee putem spune că studiul fenomenului de abuz şi neglijare poate porni de la relevarea prevalenţei unor acţiuni potenţial cauzatoare de abuzuri , din repertoriul  comportamentelor punitive ale părinţilor .

Pedepsele fizice sunt metode educative folosite pentru a cauza minorului durere : bătăi cu mâna sau cu orice obiect , aplicate pe oricare parte a corpului , aşezarea copilului în genunchi , legarea , scuturarea , lovirea lui de un perete sau de vreun obiect , tragerea de urechi sau de păr ,eventual chiar acţiuni periculoase ca arderea sau otrăvirea lui .

Pedepsele minore aplicate în mod obişnuit nu dăunează sănătăţii şi integrităţii corporale a copilului . Totuşi şi în ele există pericol pentru sănătatea sa mentală . Utilizate în mod repetat , impropriu sau în neconcordanţă cu faptele comise , ele pot să conducă la traume psihice , deoarece transmit copilului mesajul violenţei fizice . Mai pot fi considerate abuzive şi în cazurile în care sunt aplicate foarte des copiilor , atunci când nu corespund greşelilor comise de copil sau când acestea sunt folosite pentru a aduce satisfacţie părintelui şi  nu pentru a corecta comportamentul copilului .

Pedepsele grave  sunt considerate abuzuri , acestea sunt definite ca acţiuni comise sau omise intenţionat , care reprezintă un risc major pentru sănătatea şi integritatea corporală a copilului ,chiar la o singură aplicare (arsuri cauzate copilului , înfometarea acestuia , folosirea unor instrumente periculoase –a unui furtun sau cablu a unui cuţit etc.-folosirea curentului electric şi altele care provoacă răni adînci , urme sau înbolnăviri .

Izolarea copilului , în formele sale grave se asociază cu forme de abuz fizic sau/şi sexual ,făcând copilul să se simtă singur pe lume şi lipsit de apărare . Izolarea mai are ca efect inocularea ideii că ce se întâmplă în familie este normal ,că aşa li se întâmplă tuturor copiilor în familie . Încercare copiilor de a depăşi izolarea este considerată trădare de către părintele abuzator şi este pedepsită.Izolarea poate lua forma interdicţiei minorului la activităţi de club , antrenamente sportive sau serbări , iar în anumite cazuri , a retragerii copilului de la grădiniţă sau şcoală . Izolând copilul  îl privezi de experienţele sociale specifice vârstei sale , îl rupi pe acesta de mediul social care îi poate asigura relaţiile sociale necesare dezvoltării competenţelor şi formării identităţii sale .

Categoriile de copii care se pot diferenţia după gravitatea abuzului sunt:

-copii supuşi abuzului fizic minor  ( suprafeţe de piele înroşite , leziuni uşoare )

-copii supuşi abuzului fizic major ( cap spart , mâini sau coaste rupte , arsuri etc. )

-copii cu risc , care se adaugă la primele categorii , dar la care nu pot fi confirmate vânătăile . Aceasta se referă la un număr mare de copii în privinţa cărora avem cunoştinţă despre comportamente şi situaţii care indică posibilitatea unor rele tratamente suportate de către minori ( diferite forme de neglijare sau abuz ), dar nu avem certitudinea comiterii lor în present .

-copii exploataţi prin muncă ,acesta este un tip aparte de rele tratamente . Exploatarea face parte din această  categorie deoarece se referă la implicarea copilului în activităţi care depăşesc capacităţile rezistenţei sale fizice . Totodată ea poate afecta echilibrul psihic al copilului , dacă activităţile de muncă sunt contrare preocupărilor specifice  vârstei sale , sunt înjositoare ( cerşitul , de exemplu ) şi împiedică realizarea sa şcolară sau profesională.

Indicatori , semen de suspiciune (după A. Bălan et al.,2002 )

Echimoze , traumatizme osoase repetate sau cu gravitate crescută ,

Părinţii / îngrijitorii  caută ajutor la spitale diferite , pentru a evita identificarea ,

Anamneza medicală nu se potriveşte cu traumatismul ( altă formă / dfispunere , prea multe / grave , amnamneza suferă schimbări cu fiecare repetare ,

Vârsta / dezvoltarea copilului nu se potriveşte cu istoricul / traumatismul.

Tipul de traumatism :

Echimoze pe braţele sugarului , sângerări bucale la copii fără erupţie dentară ,echimoze faciale ,

Leziuni multiple după căderi de gravitate medie ,

Leziuni grave ale capului la sugari şi copii mici ,

Fracturi la copii mici ,

Fracturi costale , hemoragie subdurală şi hemoragii retiniene ,

Arsuri de ţigară , mai ales dacă sunt multiple.

Prezenţa altor semen de abuz şi neglijare :

Aspect fizic neglijent ,

Aspect necorespunzător al îmbrăcăminţii.

Comportament neobijnuit  al părinţilor / îngrijitorilor .

Nu apelează la medic pentru ajutor ,

Refuză tratamentul adecvat sau internarea în spital ,

Atitudine de apărare exagerată ,de exemplu agresarea nejustificată a celor care pun întrebări .

Comportament neobişnuit la copil :

Anxietate exagerată ,

Hiper vigilenţă ,

Inadecvat prietenos ,

Prea liniştit / prea activ.

 

,,Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile , care pot apărea de la lovituri , trântiri ,ciupiri , dar şi arsurile , făcute cu ţigara , fierul de călcat sau alte aparate casnice . Nu întotdeauna durerea produsă de bătaie este însoţită de esmne vizibile şi uneori vătămări cu consecinţe medicale grave nu se văd . Dramatic e că de multe ori nu este văzută nici suferinţa psihică-spaima  , neajutorarea , nesiguranţa , disperarea copilului .Vătămarea corporală de cele mai multe ori trece , rămâne însă spaima , trăirile associate bătăilor repetate , care sunt persistente şi sapă adânc . Mai ales atunci când copilul este lăsat să se adapteze şi să facă faţă situaţiei singur acestor experienţe care vin din partea persoanelor care au responsabilitatea creşterii , îngrijirii şi protecţiei lui .( K.  Killen ,1997).

Exemplu de caz:

Greta , de 6 luni ,a fost adusă de mama ei în serviciul de urgenţă al spitalului de copii cu o fractură a mâini drepte . Mama susţine că a căzut de pe scaun , întru-n moment de neatenţie , deoarece se ocupa de ceilalţi copii ai ei . Medicul de gardă , în urma controlului efectuat , observă că fetiţa are şi alte fracturi mai vechi la ambele mâini şi picioare .

 BIBLIOGRAFIE :

Prof. dr. Roth , asist. Drd. I. Antal , lect. Dr. C. Baicu , Asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului ;anul 2007 ;

Pecora et al. ,1992 ;

Bălan et al.,2002 ;

K.  Killen ,1997