Comunicare educaţională
Motto
“…dacă nimeni nu mă întreabă ce este timpul, ştiu; dar dacă mă întreabă, nu mai ştiu…”
Sfântul Augustin
Comunicarea – repere privind interacţiunea educaţională – Ce este comunicarea?
Delimitări conceptuale…
A comunica înseamnă “a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune” sau despre oameni, comunităţi sociale etc. – “a fi în legătură, în contact cu”; “a vorbi cu”, “a fi în legătură cu… a duce la..”(DEX, p.179)
Forme ale comunicării umane
• După numărul de parteneri… – Intrapersonală,Interpersonală,În grup mic, Publică
• După statutul interlocutorilor… – Verticală Orizontală
Forme ale comunicării umane
– După codul folosit… – comunicare verbală, paraverbală, nonverbală.
Comunicarea verbală
Caracteristici:
– Informaţia este codificată şi transmisă prin cuvânt şi prin tot ceea ce ţine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfosintactic.
– Este specific umană.
– Forme: orală şi/sau scrisă
– Cea mai studiată formă a comunicării umane.
Constantin Cucoş coord. (1998, p. 226)
Comunicarea paraverbală
Caracteristici:
– Informaţia este codificată şi transmisă prin elemente prozodice şi vocale ce însoţesc cuvântul şi vorbirea în general şi care au semnificaţii comunicative aparte.
– În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii, particularităţile de pronunţie,intensitatea rostirii, ritmul şi debitul vorbirii, intonaţia, pauza
– Nu poate fiinţa, ca formă, decât concomitent cu exprimarea verbală. Din perspectiva conţinutului însă, ele se pot separa radical.
Constantin Cucoş coord. (1998, p. 226)
Comunicarea nonverbală
Caracteristici:
– Informaţia este codificată şi transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor.
– Înlesneşte, facilitează exprimarea verbală.
– Se bazează deopotrivă pe elemente înnăscute dar şi învăţate.
– Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în construirea condiţiilor interacţiunii, în cazul structurării interacţiunii, al influenţării conţinuturilor, de cunoaştere a partenerului.
De reţinut…
– Comportamentele comunicaţionale pot fi cu dominantă verbală, cu dominantă nonverbală sau mixte.
– Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit, în proporţii hotărâtoare, prin CPV şiCNV: 55% nonverbal, 38%paraverbal şi doar 7% verbal
– comunicarea verbala şi comunicarea paraverbala sunt obligatoriu simultane, comunicarea nonverbala poate fi simultană, dar le poate şi anticipa şi succeda
– Într-o comunicare cu dominanţă verbală, cum este cea didactică, CPV(comunicarea paraverbala) şi CNV(comunicarea nonverbala) nubse adaugă verbalului, ci formează un întreg structurat, complex, convergent.
Implicaţii psihopedagogice
– Randamentul comunicării didactice nu se reduce la formularea conţinuturilor verbale – prin orientările lor atitudinale, pozitive, neutre sau negative, profesorulşi elevul potenţează sau frânează comunicarea, sporesc sau anulează efectele conţinuturilor didactice propuse.
– Comunicările paraverbala şi nonverbală pregătesc terenul pentru mesajul verbal.
– O comunicare complexă(V, PV, NV), convergentă, uşurează îndeplinirea unor sarcini diferite.
– Folosirea multicanalităţii în transmiterea şi receptarea mesajului facilitează prelucrarea şi reţinerea unei mari cantităţi de informaţii şi, în acelaşi timp,sporeşte varietatea şi atractivitatea actului de comunicare.
– Combinarea variată şi convergentă a mesajelor verbale, paraverbale şi nonverbale, poate reprezenta, nu de puţine ori, un spor de claritate şi prin aceasta, economie de timp;
– Comunicarea divergentă poate produce confuzii, nesiguranţă şi chiar refuzul conţinuturilor transmise