Delimitări conceptuale
Caracteristicile comunicării instrumentale:
A. Focalizarea intenţionată şi vădită pe un scop precis
B. Urmărirea atingerii lui prin obţinerea unui efect în comportamentul receptorului
C.Capacitatea emiţătorului de a se modifica, în funcţie de reacţia partenerilor, pentru a-şi atinge obiectivul
CARACTERISTICILE COMUNICĂRII DIDACTICE:
– Dimensiunea explicativă
– Structurarea comunicării didactice conform logicii pedagogice
– Rolul activ al cadrului didactic faţă de conţinuturile ştiinţifice
– Pericolul transferării autorităţii de statut asupra conţinuturilor
– Personalizarea comunicării
– Ritualizarea şi normele nescrise
Elementele comunicării didactice – Emiţătorul – Adică profesorul
Emiţătorul
Caracteristici:
-Posedă informaţie mai bine structurată decât receptorul;
– Presupune o stare de spirit (motivaţie);
– Presupune un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul implicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului).
Bazele puterii sau influenţei profesorului
– Puterea recompensatoare
– Puterea coercitivă
– Puterea referenţială
– Puterea expertului
– Puterea legitimă
Receptorul – adică elevul şi reacţiile sale
– Reacţia expresiei valorice
– Reacţia adaptativă
– Reacţia ego defensivă
– Reacţia cognitivă
Mesajul şi efectele sale
Mesajulpresupune un mozaic de informaţii obiective, judecăţi de valoare care privesc informaţiile (subiectiv) şi judecăţi de valoare şi trăiri personale în afara acestor informaţiietc.
Efectele de întâietate:
– datele prezentate de emiţător la început au mai multă influenţă
– de receptivitate
– uneori informaţiile prezentate la urmă au importanţă mai ridicată
Decodarea – presupune descifrarea sensului mesajului primit…Receptorul trebuie să fie în posesia codului adecvat
Filtrarea mesajelor
– Asezarea pe niveluri – gândurile, sentimentele, tendinţele incompatibile cu setul perceptiv al individului tind să fie continuu rejectate sau ignorate.
– Ajustarea – părţile din mesaj considerate înalt dezirabile receptorului sunt luateîn consideraţie într-o pondere foarte mare.
– Asimilarea – receptorul ataşează mesajului înţelesuri pe care transmiţătorul nu a intenţionat să le transmită.
Feedback-ul – este o informaţie trimisă înapoi la sursă
Feedback-ul evaluativ Pozitiv (motivează) si Negativ (când urmăreşte un rol corector)
Feedback-ul nonevaluativ(accentul este pus pe faptul că nu se fac referiri la propriile noastre idei şi judecăţi înlegătură cu problema în cauză)
Tipuri de feedback nonevaluativ
– Feedback-ul de sondare presupune să cerem persoanei din faţa noastră informaţii adiţionale pentru completarea problemei.
– Feedback-ul de înţelegere presupune să încercăm să distingem adevărata semnificaţie a celor spuse de către cealaltă parte.
– Feedback-ul suportiv presupune că problema pe care cealaltă persoană o consideră importantă şi semnificativă este considerată şi de către ascultător ca fiind importantă şi semnificativă.
– Feedback-ul “mesajul-eu”
Ce nu traiesti la timp nu mai traiesti niciodata
Evaluarea scolara
Evaluarea scolara – actul prin care – referitor la o prestatie orala, scrisa sau practica – se formuleaza o judecata prin prisma unor criterii. Evaluarea si notarea scolara alcatuiesc o modalitate de codare numerica – insotita de aprecieri calitative – a rezultatelor obtinute de elevi, servindu-se de scara de la 1 la 10.
Prin evaluare se intelege masurarea si aprecierea cantitativa a efectelor invatarii scolare.
Evaluarea este aplicabila in doua planuri:
1. cu referire la efectele invatarii – vizeaza relatia profesor-elev: nivelul de pregatire a elevilor si evolutia acestuia in timp, in functie de posibilitatile lor reale de invatare prin raportare a performantelor obtinute de scoala la cele asteptate de societate.
2. cu referire la insusi procesul instructiv-educativ – vizeaza autoestimarea profesorului, factorii de indrumare si control ai invatamantului in vederea asigurarii unei verificari sistematice si integrale a performantelor elevilor, a conceperii si realizarii unui proces instructiv-educativ capabil sa cultive interesul ptr studiu al elevilor.
ETAPE
Procesul de evaluarii presupune mai multe etape:
• definirea obiectivelor procesului de invatamant.
• crearea situatiilor de invatare care sa permita elevilor achizitionarea comportamentelor preconizate prin obiective.
• selectarea metodelor si instrumentelor de evaluare necesare.
• desfasurarea procesului de masurare a cunostintelor achizitionate.
• evaluarea si interpretarea datelor obtinute.
• concluzii si aprecieri diagnostice si prognostice
Acţiunea de evaluare didactică include trei operaţii : MASURAREA, APRECIEREA şi DECIZIA.
Măsurarea presupune aplicarea unor tehnici specifice pentru a cunoaşte efectele acţiunii instructiv- educative şi a obţine date în perspectiva unui scop determinat. Exactitatea măsurii este condiţionată de calitatea instrumentelor de măsură folosite şi de modul cum sunt acestea aplicate.
– presupune o determinare obiectivă prin surprinderea riguroasă a unor achiziţii şi nu implică emiterea unor judecăţi de valoare.
Aprecierea sau evaluarea propriu-zisă constituie procesul de judecată de valoare a rezultatelor constatate, prin compararea acestora cu scopurile urmărite .
– presupune şi semnificaţia unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referinţă axiologic.
Decizia reprezintă operaţia de evaluare care asigură prelungirea aprecierii într-o notă şcolară, caracterizare, hotărâre, recomandare,etc. cu valoare de prognoză pedagogică.
– se realizează în raport cu anumite criterii pedagogice, spre exemplu :
a) potenţialul elevului, valorificat la maximum ;
b) creşterea calitativă a activităţii didactice ;
c) prin anticiparea corect-pozitivă, prin metamorfoza diagnozei în prognoză ;
d) îndrumarea evaluatului prin termeni manageriali.