AnnaE
#0

Comunicarea a fost definita ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri.

Esenţiale pentru actul comunicării sunt:

 1) relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri,

 2) schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaţii,

 3) modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajati.

 

Elementele  comunicării didactice sunt:

  • emiterea mesajului didactic de către profesor sau de o altă sursă de informaţie, de la o anumită distanţă;
  • canalul prin care se transmite mesajul;
  • receptarea mesajului de către elevi;
  • stocarea şi prelucrarea lui în scopul luării deciziilor (formularea răspunsurilor de către elev, a corectărilor sau a completărilor de către profesor).

 

TIPURI DE COMUNICARE :

 

Dupa nivelul interactiunii:

  • intraindividuala
  • interpersonala
  • de grup
  • de masa
  • publica sau mediatica.

 

 

Dupa   tipul de cod utilizat

  • verbala   (orala     si scrisa)
  • paraverbala
  • nonverbala.

 

 

Dupa canalul utilizat

  • directa (nemijlocita)
  • mediata (când se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).

 

Comunicare nonverbală; se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale( corpul uman, spaţiul sau teritoriul, imaginea)

 

Comunicarea verbală (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea interumana. Limbajul, constituie expresia şi realizarea conduitelor verbale.

In cadrul comunicarii verbale distingem:

– comunicarea orala

– comunicarea scrisa

 

Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea fetei, gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra în clasa  si se aseaza la catedra sau se lipeste de tabla si ramâne acolo toata ora, îsi diminueaza mult din forta discursului. Limbajul nonverbal  are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.

Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind toate domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci când formarea de convingeri nu este posibila, se apeleaza la  persuadare, prin care întelegem influentarea persoanei mai mult decât prin formare de convingeri, prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de exemplu atunci cât apelam la flatare pentru a convinge mai usor. Persuasiunea însoteste convingerea atingând atât ratiunea cât si sentimentele.

PARTICULARITATI

Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale comunicării interumane:

  • se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi, având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbalk, paraverbală şi vizuală, dar mai ales forma combinată;
  • mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic de către profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevăzute în programele şcolare;
  • stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică a profesorului şi de structura lui psihică;
  • mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativă şi este transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora şi nivelului de cunoştinţe pentni a fi înţeles de elevi;

– comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutonil unor retroac¬ţiuni (feed-back şi feed-farward), înlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.

 In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai multe FUNCTII:

  • funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educativ;
  • funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei la elevi;
  • funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi afirmare a grupurilor şcolare;
  • funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare – învăţare;
  • funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.

 

REGULILE comunicarii didactice eficientesunt:

– sa asculti, adica sa tii cont de parerea  si interesele celorlalti;

– sa observi adica sa te intereseze ceea ce se întâmpla în cadrul situatiei de comunicare si sa întelegi starea receptorilor;

– sa analizezi si sa cunosti  situatia receptorilor;

– sa te exprimi adica sa-ti expui punctele de vedere si sentimentele vis-a-vis de obiectul comunicarii;

– sa controlezi adica sa urmaresti calitatea si eficienta comunicarii.

 

Competenta comunicationala pentru profesor presupune achizitii de cunostinte si abilitati din mai multe domenii:

– cunoasterea influentei  contextului comunicational asupra continutului   si formei comunicarii, precum  si adaptarea comportamentului de comunicare la acesta;

– cunoasterea regulilor comunicationale si a impactului comunicarii paraverbale si nonverbale în cadrul comunicarii didactice;

– cunoasterea psihologiei umane si  scolare, abilitate de relationare cu elevii;

– cunoasterea  culturii interlocutorilor, deoarece limbajul nonverbal difera de la o cultura la alta, iar ceea ce este considerat eficient în comunicare pentru o cultura  poate fi ineficient pentru o alta.

Pentru a fi eficace, comunicarii didactice i se cer anumite CARACTERISTICI:

  1. Ale profesorului:

–  claritatea mesajelor

– precizia acestora

– utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor

– utilizarea unui limbaj adecvat ( corect din p.d.v stiintific)

– structurarea logică a mesajelor transmise;

– prezentarea interesantă a conţinutului instruirii;

– asigurarea unui climat adecvat comunicării

  1. Ale elevilor:

– să aibă capacitate de concentrare (pentru a putea recepta şi inţelege  mesajul profesorului);

– să posede cunoştinţele anterioare necesare învăţării ce urmează;

– să fie motivaţi pentru a învăţa ( in general şi la un anumit obiect

studiu, în particular);

– să cunoască limbajele utilizate (de profesor sau de calculator, cazul instruirii asistate de acesta

În comunicarea didactica profesorul trebuie sa-i faca pe elevi sa simta ca are o vocatie în aceasta directie, ca este un  partener de încredere, care doreste un dialog autentic. Competenta de comunicare se va manifesta    si prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciati profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici sa se simt a judecati, nici manipulati, nici sfatuiti, ci cei care le ofera sentimentul de siguranta si libertatea comunicarii.

 

BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA

 

Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau doar perturbata de o serie deFACTORI care se interpun între semnificatia intentionata si cea perceputa  putând  fi  legati  de  oricare  dintre  componentele  comunicarii (emitator, mesaj, canal, receptor), sau de interactiunea lor.

Dintre acestia cei mai importanti sunt :

 

  1. Efectele de statut– uneori statutul prea înalt al emitatorului în raport cu receptorul pot cauza rastalmaciri ale mesajului de catre acesta din urma.
  2. Probleme  semantice –  specialistii  au  tendinta  sa foloseasca un jargon profesional, crezând ca  si ceilalti îl pot întelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendinta de a se exprima într-un mod mai sofisticat, greu de înteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scazut.
  3. Distorsiuni perceptive– când receptorul are o imagine despre sine nerealista si este lipsit de deschidere în comunicare, neputându-i întelege pe ceilalti în mod adecvat.
  4. 4. Diferente culturale– persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si simboluri diferite.
  5. Alegerea gresita a canalelor sau a momentelor– trebuie alese canalele corecte pentru fiecare informatie si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales – o situatie urgenta nu are sorti sa fie îndeplinita daca este ceruta la sfâritul orelor de program sau la sfârsitul saptamânii.
  6. Lungimea excesiva a canalelor– o retea organizationala complicata duce la o comunicare lenta.

 

FACTORI FIZICI PERTURBATORI  –  iluminatul  necorespunzator,  zgomote parazite,  temperaturi  excesiv  de  coborâte/ridicate,  ticuri,  elemente  ce distrag atentia – telefon, cafea, ceai etc.

 

BARIERE UMANE in cadrul unei comunicari eficiente sunt :

– fizice: deficiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durata intîlnirii, etc.

– semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte.

– determinate de factori interni: implicare pozitiva (ex: Imi place Ion, deci il ascult);  implicare negativa (ex: Mirela m-a bîrfit acum 1 an, deci interpretez tot ce spune ca fiind împotriva mea).

– frica

– diferentele de perceptie

– concluzii grabite

– lipsa de cunoastere

– lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emitatorului).

– emotii (emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii).

– blocajul psihic

– tracul

 

Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaţiei se pot produce atunci când:

  • emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic transmis;
  • acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
  • emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede;
  • nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creează motivaţii pentru a trezi interesul pentru comunicare;
  • emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală, nonverbală, vizuală etc.);
  • mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat;
  • mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract şi nu trezeşte interes, producând plictiseală;
  • comunicarea este numai unidirecţională, producând pasivitate;
  • elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice;
  • eficienţa comunicării este blocată si de fondul stresant creat de emiţător (plictiseală, oboseală, nerăbdare, teama de a nu greşi în expunere etc.);
  • elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.

 

 

 

Intre obstacolele ce apar mai frecvent în comunicarea didactică, menţionăm:

– supraîncărcarea (determinată de criza de timp, dar şi de dorinţa unor profesori de a nu omite lucruri importante);

– utilizarea unui limbaj încifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor;    – dozarea neuniformă, în timp, a materialului de predat;

– starea de oboseală a elevilor /studenţilor sau indispoziţia profesorului; – climatul tensionat sau zgomotos.

 

Pentru perfectionarea comunicării didactice, este necesară cunoaşterea respectarea unor reguli de către profesori, între care menţionăm:

– vorbirea corectă, deschisă şi directă (care previne sau reduce  distorsiunea mesajelor);

– încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaşte în ce măsură mesajele transmise au fost corect recepţionate şi înţelese);

– ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje;

– folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de  mesaje (de regulă, orală şi vizuală, concomitent);

–  repetarea mesajelor mai complexe