Simbolismul
Istoricul şi reprezentanţii în literatura universală
a) Simbolismul este o reacţie:
– ideologică împotriva pozitivismului şi raţionalismului burghez, o aderare la filosofia lui Bergson, preluând idei din Fichte, Schelling, Schopenhauer;
– socială împotriva valului reacţiunii după înăbuşirea Comunei din Paris;
– estetică împotriva parnasianismului şi o reluare în profunzime a romantismului.
b) Numele curentului a fost dat de Jean Moréas, care publică, în revista Le Figaro, un articol manifest Le symbolisme. În acelaşi timp, Stéphane Mallarmé realizează o grupare simbolistă, iar Rene Ghil — o şcoală simbolist-instrumentalistă. Paul Verlaine realizează un grup al decadenţilor, din care fac parte Arthur Rimbaud, Tristan Corbičre, Jules Laforgue.
c) Unitatea curentului simbolist este dată de atitudinea antiparnasiană, de conceptul de poezie pură, de ideologia idealistă.
Simbolismul românesc
a) Etapele:
– estetică şi teoretică: Alexandru Macedonski — Literatorul – 1880-1892.
– experimentală: Ovid Densusianu — Viaţa nouă – 1892-1908.
– de realizări – 1908-1916.
– de declin – după primul război mondial. b) Particularităţi:
– o reacţie împotriva epigonismului eminescian.
– o reacţie împotriva semănătorismului şi tradiţionalismului.
– asimilează obiectivarea lirismului de la parnasieni.
c) Reprezentanţi: Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ştefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, N. Davidescu, Emil Isac, Elena Farago, I.M. Raşcu.
Teoretizări
a) Alexandru Macedonski, în articolul Poezia viitorului – 1892, susţine
ideile:
– poezia este formă şi muzică.
– originea ei este misterul universal.
– poezia are o logică proprie.
– „Domeniul poeziei este departe de a fi al cugetării. El este al imaginaţiunii.“
b) Alexandru Macedonski, în articolul Despre poemă, susţine următoarele idei:
– poezia să deştepte cugetarea, să nu fie ea însăşi cugetare.
– poezia să fie „însăşi inima omului“.
– poezia să cuprindă stări spirituale limită.
– poezia să pledeze pentru sinteza lirică.
c) Ovid Densusianu, în articolul Rătăciri literare, militează:
– împotriva epigonismului eminescian şi a semănătorismului. – pentru progresul în artă şi principiul libertăţii.
d) Ovid Densusianu, în articolul Poezia oraşelor, susţine:
– pentru o artă înaltă, care să reflecte viaţa în totalitatea ei.
– specificul naţional este şi în viaţa oraşelor, nu numai la ţară.
Trăsăturile programului estetic
a) Personaje-simbol în împrejurări simbolice:
– Thalassa – din romanul cu acelaşi nume de Alexandru Macedonski – este construit pe conceptul de corespondenţă dintre microcosmos şi macrocosmos – izolat pe o insulă.
– japonezul – din Rondelul apei din grădina japonezului – sugerează poetul şi poezia, fiindcă grădinarul — japonezul creează, prin felul cum aşază pietrele, o nouă armonie a universului, ca şi poetul.
– emirul – din Noaptea de decemvrie – sugerează eul poetic, drumul spre conştiinţa de sine.
b) Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de
corespondenţă:
– Alexandru Macedonski Thalassa, Rondelul rozei ce-nfloreşte.
– Dimitrie Anghel În grădină.
– Ion Minulescu Romanţa celor trei corăbii.
c) Cosmicizarea – proiecţia cosmică a eroilor: – Ion Minulescu Romanţa celor trei corăbii. – Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie.
d) Conceptul de poezie pură – poezia – o floare a spiritului:
– Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte.
– Dimitrie Anghel Paharul fermecat.
e) Cultivarea intuiţiei şi sugestiei prin simbol:
– Henri Bergson aduce filosofia intuiţiei – Adevărul nu poate fi cunoscut, dar poate fi intuit şi exprimat prin simbol. – Cunoaşterea umană este relativă, fiindcă simţurile ne dau o percepere relativă a universului.
– Dimitrie Anghel În grădină.
– Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte.
– George Bacovia Plumb, Lacustră.
f) Gândirea analogică în locul celei logice:
– poezia este o exprimare a misterului, de aici o exprimare ambiguă.
– simbolul — un centru de sugestie, care concentrează cunoaşterea.
– analogia este o metaforă în devenire.
George Bacovia Note de primăvară.
Alexandru Macedonski Rondelul rozei ce-nfloreşte.
g) Sinestezia simţurilor:
– între culori, sunete, gusturi, mirosuri există o corespondenţă subtilă arhetipală.
Mircea Demetriade Sonuri şi culori.
h) Procedee simboliste:
– cultivarea simbolului ca centru de sugestie.
– sinestezia simţurilor ca procedeu poetic.
– utilizarea laitmotivului pentru a sugera ideea poetică.
i) Specii specifice simbolismului:
– rondelul – Alexandru Macedonski Poema rondelurilor.
– poemul – Alexandru Macedonski Noaptea de decemvrie.
– romanul – Alexandru Macedonski Thalassa.
– pastelul – George Bacovia Decor.
– idila – George Bacovia Note de primăvară.
– meditaţia – George Bacovia Plumb, Lacustră.