Viewing Single Post
AnnaE
#0

Teoria personalitătii a lui Carl Gustav Jung

C.G.Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce priveste natura libido-ului. El consideră că libidoul nu este o energie eminamente sexuală, ci o energie vitală nediferentiată.

Jung utiliza termenul de libido în două sensuri ca energie vitala difuză si ca energie psihică care alimentează activitatea psihică (pe baza acestei energii sunt posibile activităti psihice cum ar fi perceptia, gândirea, procese afective etc).

Cantitatea de energie psihică dedicată unei activităti este denumită de Jung valoare. Opusul energiei psihice este energia fizică pe care o utilizează organismul pentru desfăsurarea activitătii fiziologice. Energia fizică poate fi transformată în energie psihică si invers, corpul poate afecta mintea si viceversa (vezi bolile psihosomatice). Jung pune la baza activitătii psihice trei principii pe baza cărora are loc functionarea energiei psihice:

1) Principiul contrariilor = fiecare stare afectivă, gând, dorintă îsi are opusul său. Fără această polaritate nu este posibilă procesualitatea vietii psihice. Principiul contrariilor este considerat de Jung forta motrică a comportamentului; cu cât conflictul între diverse aspecte polare ale vietii psihice e mai mare, cu atât se degajează mai multă energie psihică.

2) Principiul echivalentei  = este de fapt principiul conservării energiei din fizică, aplicat la domeniul vietii psihice. Postulează faptul că energia psihică nu se pierde, ci doar se transformă sau se deplasează de la o zonă psihică la alta. De exemplu: dacă interesul nostru pentru un domeniu slăbeste la un moment dat energia psihică rămasă va fi investită în alt domeniu. Energia psihică utilizată în stare de veghe pentru activităti constiente, este dirijată spre activităti de vis când subiectul se află în somn.

Termenul de echivalentă înseamnă că noul domeniu spre care s-a îndreptat energia psihică este echivalentă ca valoare pentru subiect. Dacă lucrurile nu stau asa, excesul de energie psihică rămasă se îndreaptă spre activităti de natură inconstientă.

3) Principiul entropiei = in fizică se referă la egalizarea nivelului energetic între două sau mai multe sisteme energetice. Jung arată că pe plan psihic se manifestă o tendintă de echilibrare în sfera personalitătii. Astfel, de pildă, dacă două dorinte sau credinte diferă mult sub aspectul valorii sau intensitătii, energia psihică va tinde să migreze de la zona mai puternică spre cea mai slabă. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalitătii ar trebui să existe un cuantum egal de energie psihică, dar în viata reală, această situaĠie nu este niciodată atinsă.

Jung arată, că energia psihică, prin intermediul celor trei principii, asigură dinamismul personalitătii umane.

Sistemul personalitătii

Personalitatea sau psihicul este alcătuit din mai multe subsisteme separate care nu interactionează unele cu altele.

a) Ego-ul reprezintă partea constientă a psihicului, responsabilă de procese cum ar fi perceptia, gândirea, sentimentele, memoria, constienta de sine ; este responsabil pentru procesele desfăsurate în starea de veghe;

– are o functie selectivă admitând la nivelul constientei doar o anumită parte a stimulilor la care este supus subiectul;

– asigură subiectului sentimentul continuitătii, coerentei, idealitătii si stabilitătii în modul în care acesta percepe lumea exterioară. Jung consideră că energia psihică (libido) poate să fie îndreptată spre exterior (rezultă tipul extravert) sau spre interior (rezultă tipul introvert).

Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra – intro), dar una dintre ele devine dominantă, guvernând modul de comportare al subiectului. Atitudinea opusă (non-dominantă), nu dispare, ci devine o parte a inconstientului personal, de unde este capabilă să influenteze comportamentul subiectului. Jung descrie, pe lângă introversie si extraversie, si asa numitele functii psihice care sunt modalităti 10 diferite prin care subiectul se raportează atât la lumea externă cât si la cea internă. Acestea sunt: gândirea si sentimentul (afectivitate) care alcătuiesc functia rationalăúi sensibilitatea si intuitia care alcătuiesc functia iratională. Prin intermediul functiei rationale este evaluată realitatea, se organizează si se categorizează experientele.

Cele două functii: gândirea si sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evaluează experientele în termenii plăcut-neplăcut în timp ce gândirea evaluează experientele în termenii adevărat sau fals. Sensibilitatea si intuitia alcătuiesc functia iratională. Aceasta nu evaluează experientele, ci pur si simplu stă la baza trăirii lor.

Jung ne arata că fiecare individ are în sine toate cele patru functii, una din perechi fiind dominantă, celelalte fiind ascunse în inconstientul personal.

Tipuri psihologice 

1. Extravert   gânditor, trăieste în concordantă cu un sistem de reguli rigide, tinde să-si reprime sentimentele si emotiile, are tendinta de a fi obiectiv si dogmatic în gânduri si opinii.

2. Extravert sentimental, isi reprimă logica si este implicat emotional. Se comportă în acord cu un sistem de valori, traditii si norme învătate. Este deosebit de sensibil la expectatiile si la opiniile celorlalti.

3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire si plăcere; caută mereu noi experiente si senzatii; este puternic orientat spre realitate si foarte adaptabil la persoane si situatii noi.

4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politică, pentru că detine o mare abilitate de a profita de pe urma situatiilor. Este atras de idei noi, este creativ si-i poate inspira pe altii, determinându-i să actioneze.

5. Introvert gânditor: nu se întelege cu ceilalti, are dificultăti de a-si comunica ideile, este rece si lipsit de consideratie pentru ceilalti.

6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât si exprimarea deschisă a stărilor afective. Pare misterios si inaccesibil pentru ceilalti; este linistit, modest, copilăros si acordă putină atentie sentimentelor si gândurilor celorlalti.

7. Introvert sensibil: închis în sine, irational, detasat de viata de zi cu zi. Priveste majoritatea aspectelor vietii cu bunăvointă úi amuzament. Este sensibil la frumos, se concentrează asupra senzatiilor si îsi reprimă intuitia.

8. Introvert intuitiv se concentrează atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact redus cu realitatea. Este visător si chiar vizionar. Este greu de înteles pentru ceilalti care îl consideră ciudat si excentric. Tipurile pure sunt rare.

Jung este de părere că ego-ul (nivelul constient) are o importantă secundară în determinarea comportamentului uman, comparativ cu nivelele inconstiente (aici este de acord cu Freud).

b) Inconstientul personal

– reprezintă un nivel mai superficial al inconstientului

– seamănă cu conceptul de preconstient la Freud;

-cuprinde conĠinuturi care au fost cândva în constiintă, dar au fost uitate sau reprimate pentru că au fost fie neimportante, fie stresante;

– există o permanentă circulatie în ambele sensuri între ego si inconstientul personal;

– experientele aflate în inconstientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de complexe.

Un complex reprezintă o structură alcătuită din emotii, amintiri, dorinte, centrate în jurul unei teme majore.

Exemplu: complexul de putere – persoana poate încerca să devină puternică, să se identifice sau să se afilieze la grupuri care reprezintă puterea. De pildă, poate face sport de performantă.

Complexul sau complexele dirijează comportamentul subiectului. Odată complexul format, acesta nu se mai află sub control conútient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul constiintei. Subiectul care posedă un complex nu este constient de influenta directoare a acestuia, desi ceilalti oameni pot observa orientarea sa determinantă într-o directie sau alta.

Jung este de părere că desi majoritatea complexelor sunt nocive si produc tulburări nevrotice, totusi unele dintre ele pot avea si un efect benefic asupra personalitătii, cum ar fi, de pildă, complexul perfectionismului sau nevoia de realizare.

In viziunea lui Jung, complexul îsi are originile în experientele din copilărie, în cele ancestrale, dar si în cele ale vietii de adult.

c) Inconstientul colectiv (inconstientul transpersonal)

– reprezintă nivelul cel mai profund si mai greu accesibil al inconstientului;

–  tine de experientele acumulate de specia umană;

– este depozitul experientelor ancestrale;

– sunt mostenite în mod indirect, sub formă latentă (ex. avem în noi în mod potenĠial teama de sarpe).

Pentru ca predispozitiile să devină realităti, sunt necesare anumite experiente individuale. Jung consideră că există anumite experiente bazale care sunt specifice fiecărei generatii. Astfel, de pildă, oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu figuri materne, au trăit experinta nasterii si a mortii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu reprezentanti ai fortelor negative (vezi fig. lui Satan).

Aceste experinte universale vor marca modul de a percepe si reactiona la datele realitătii. Jung face constatarea că pacientii săi evocau în cursul analizei aceleasi tipuri de fantasme sau simboluri care puteau fi întâlnite si în culturile primitive.

Arhetipurile Aceste experiente ancestrale stocate la nivelul inconstientului colectiv sunt exprimate sub formă de imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri. Acestea nu reprezintă amintiri bine structurate ci doar niste predispozitii care au nevoie de experiente actuale pentru a se defini si structura. Ele se manifestă în visele si fantasmele oamenilor.

Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura copilului, Dumnezeu, moartea, puterea, Bătrânul întelept. Există unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate si influentează viata psihică în mod mai sistematic. Acestea sunt: persona, anima si animus, umbra, self-ul.

a) Persona =  termenul se referă la masca purtată de actor si reprezintă masca, aspectul social pe care îl afisează subiectul, încercând să pară altceva decât este în realitate. Este necesară pentru că oamenii sunt nevoiti să joace diverse roluri sociale pentru a face fată cerintelor profesionale si pentru a interactiona cu ceilalti. Desi este un aspect util omului, persona include si aspecte negative pentru că persona nu reflectă natura sa reală.

Când ego-ul tinde să se confunde cu persona, rezultatul este inflatia personei (subiectul ajunge să-i mintă pe ceilalti sau să se mintă pe sine).

b) Anima – animus = Jung recunoaste caracterul bisexual al psihismului uman. Pe plan biologic, este cunoscut faptul că un subiect apartinând unui sex, secretă si hormoni corespunzători sexului opus, nu numai sexului propriu. Pe plan psihologic, fiecare individ contine si caracteristici atitudinale si temperamentale ale sexului opus.

Astfel, psihicul femeii contine aspecte masculine (arhetipul animus), iar cel al bărbatului, aspecte feminine (anima). Aceste arhetipuri contribuie la o mai bună adaptare a speciei pentru că ajută pe individ să înteleagă mai bine caracteristice celuilalt sex si directionează comportamentul de raportare la sexul opus.

c) Umbra =  este arhetipul cu rădăcini profunde în abisurile psihismului uman, care cuprinde instinctele animalice de bază. Ceea ce societatea consideră rău si imoral, Tine de acest arhetip. Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dacă oamenii doresc să trăiască în armonie unii cu altii. Impulsurile primitive trebuiesc reprimate, depăsite sau trebuie luptat împotriva lor, pentru că altfel individul va fi penalizat.

Jung sesizează însăsi un paradox: umbra contine nu numai ceea ce este rău în om, ci si sursa vitalitătii, spontaneitătii si creativitătii umane. Astfel, dacă tendintele umbrei sunt total reprimate, personalitatea devine cenusie si lipsită de viată.

Ego-ul are rolul de a dirija foitele umbrei reprimând instinctele animalice, dar, totodată, lăsând acestora un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativitătii si spontaneitătii.

d) Self-ul  = reprezintă aspectul de unitate, totalitate si integralitate a personalitătii sau măcar aspiratia spre unitate. Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul magic.

Self-ul reprezintă punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natură constientă si inconstientă; un obiect spre care aspiră fiinta umană, dar care este imposibil de atins. Self-ul este forta motivatională care împinge personalitatea spre progres si nu iese la iveală până când celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin.

Actualizarea deplină a self-ului implică orientarea spre viitor, scopuri, obiective, precum si o cunoastere si o perceptie corectă a eu -lui propriu.

Dezvoltarea personalitătii

Jung priveste dezvoltarea personalitătii ca fiind orientată spre viitor

(auto-actualizare). Persoana prezentă este determinată, atât de ceea ce individul doreste să devină, cât si de trecutul acestuia. Sistemul psihic este atât teleologic (orientat spre viitor) cât si cauzal (determinat de trecut). Jung invocă două principii opuse care stau la baza dezvoltării personalitătii: progresia (progresul) si regresia.

In cursul regresiei, libido-ul se retrage din fata stimulilor externi si se îndreaptă spre zonele inconstiente ale psihismului. Regresia nu înseamnă în mod necesar stoparea progresului, ci dimpotrivă poate ajuta pentru că, această cufundare în experientele inconstiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare si actualizare a unor disponibilităti creative.

(Pentru Jung visele reprezintă o regresie la planul inconstient). Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evolutiei personalitătii este cel al sincronicitătii, principiu care se referă la anumite evenimente ce se petrec simultan. Prin intermediul acestui principiu Jung explică fenomene cum ar fi clarviziunea .

El este de părere că în univers exista o fortă care se află în spatele cauzalitătii. Această fortă este capabilă să se manifeste simultan în psihismul unui individ si în afara sa. Astfel se explică, după opinia lui, fenomenele paranormale. Spre deosebire de Freud, Jung era de părere că evolutia personalitătii nu se opreste niciodată (Freud acordă o atentie exagerată primilor 5 ani de viată).

– consideră că primii ani de viată nu sunt hotărâtori pentru formare personalitătii. Ego-ul se formează atunci când copilul devine capabil să facă distinctia între sine si ceilalti, iar constienta se formează când subiectul începe să spună Eu. Abia la pubertate psihicul îsi conturează forma si continutul, acest moment constituind naúterea psihică. Intre 35 si 40 de ani au loc în viata psihică schimbări majore.

Această perioadă a fost o perioadă de criză pentru Jung. La această vârstă problemele de viata au fost în mare parte rezolvate. Acum multi pacienti trăiesc o criză de identitate pe care Jung o consideră universală (specifică tuturor oamenilor). El arata că energia psihicaă ce fusese investita în rezolvarea problemelor de viată rămâne fără obiect.

Această energie ar trebui reinvestită în alte aspecte ale existentei, respectiv în lumea interioară. In a doua parte a vietii, atitudinea trebuie să se restructureze de la extraversie la introversie.

Persoana trebuie să se ocupe acum de aspecte religioase, filosofice si intuitive ale vietii. Acum trebuie să se atingă un echilibru între diversele fatete ale personalitătii si să înceapă procesul de auto-realizare. Persoanele capabile să atingă acest echilibru integrând armonios aspectele constiente cu cele inconstiente pot atinge starea de sănătate psihică numită de Jung individuare. Tendinta spre individuare este înnăscută si specifică fiintei umane, dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura relatiilor părinte-copil; educatie).

Odată ce structurile psihice au atins nivelul de individuare, urmează o alta etapă denumită transcendentă: implică depăsirea polaritătilor si opozitiilor de la nivelul psihicului si atingerea unei unităti la nivelul vietii psihice. Individuarea si transcendenta pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (călătorie nereusită, probleme la serviciu).

Ultimul stadiu al evolutiei fiintei umane este vârsta înaintată, Jung subliniază asemănările dintre acest stadiu si copilărie prin aceea că psihicul este dominat de procese de natură inconstientă.