Definitia jocului si identificarea referentialului acestora
Jocul prin definitia sau prin definitiile sale se imparte in mai multe categorii si repere, pe mai multe etape de varsta, avand ca scop comun integrarea copilului, dezvoltarea psihomotrica, dezvoltarea intelectuala, dezvoltarea psihica a acestuia.
Jocul inca din primul an de viata se organizeaza si se integreaza in activitatea si comportamentul de tip ludic, fiind impartit in mai multe categorii :
– jocul simplu, de manipulare a obiectelor
– jocuri mai compleze, de aranjare a obiectelor cu care interactioneaza;
– jocuri verbal-intelectuale, adica de a imita zgomotele sau sunetele celor din preajma lui;
– jocuri care antreneaza structuri psihologice compleze si sunt organizate de adult cu ajutorul jucariilor.
Jocul la varsta de 3-4 este miscare si il folosim ca o necesitate biologica a copilului, ca o necesitate de largire a mediului de joc, ca o necesitate de a relationa dar si implica alti participanti la joc, prin joc copilul descopera alte sensuri si utilitati ale obiectelor sau jucariilor care-l inconjoara.
Jocul este o modalitate de cunoastere de sine.
In jurul varstei de 4-5 ani, jocul devine activitate de invatare, in care se dezvolta procesele cognitive, se formeaza comportamente; jocul are lider, prin copierea modelului adultului si intervine necesitatea organizarii lui dupa reguli stabilite dinainte.La aceasta varsta jocul acopera necesitatea fiziologica de miscare, dar si extinde cunoasterea de sine si respectul fata de sine.
La varsta de 7-10 ani, jocul exercitiu devine o componenta obligatorie a actului didactic, ca mijloc de metoda, forma, procedeu de transmitere, consolidare si verificare a cunostintelor, deprinderilor si comportamentelor. La aceasta varsta jocul produce excluderea partiala a modelelor adultilor, intervine specificitatea negativismului care poate transforma jocul intr-o activitate sociala periculoasa.
Jocul insa, ramane cel mai important mijloc de educatie pentru sanatate dar si dezvoltarea cunoasterii si respectului de sine, acceptarea diferentelor culturale, etnice sau sexuale.
In concluzie jocul este un izvor bogat de impresii si atitudini, care are cadru de manifestare a simblolistii ludice, cu rol de stimulare a dezvoltarii gandirii copilului, a dezvoltarii motricitatii, a imaginatiei, etc.