Definitie: deficientele vizuale desemneaza pierderile partiale de vedere cunoscute sub denumirea de ambliopie când vederea e afectata si dupa corectarea unui eventual viciu de refractie sau pierderile totale ale vederii cunoscute sub denumirea de cecitate.
Diminuarea accentuata a vederii are consecinte atât fiziologice cât si psihologice.
În termeni educationali ambliopii sunt cei care din cauza unei vederi deficitare nu pot fi instruiti prin metode obisnuite, nu pot urma cursurile unei scoli obisnuite fara a-si afecta si mai mult vederea dar pot fi instruiti prin metode speciale implicând vederea; orb este acea persoana care nu are vedere sau al carei vaz e atât de diminuat încât educatia sa necesita metode si mijloace care sa nu implice vederea.
Dupa acuitatea vizuala deficientele vizuale sunt:
– cecitate absoluta – incapacitatea de a percepe lumina;
– cecitate practica – capacitatea vizuala este între 1/200 si 0;
– ambliopie grava – capacitate vizuala între 1/20 si 0;
– ambliopie medie – între 1/20 si 1/5; între 0,05 si 0,2;
– ambliopie usoara – percepe 1/5 din capacitatea normala
Clasificarea dupa indicii functionali (acuitatea vizuala, câmpul vizual, sensibilitate luminoasa, sensibilitate cromatica, localizarea spatiului vizual si rapiditatea actului perceptiv) ai vederii afectate:
a) acuitatea vizuala – marimea si distanta de la care ochiul percepe distinctobiectele; se masoara optotipii si se stabileste numarul de dioptri
b) câmpul vizual (vederea periferica) – spatiul pe care îl percepe ochiul când priveste fix;
– limitele fiziologice ale câmpului vizual sunt între 50 si 90 de grade, câmpul vizual poate fi afectat în conditii patologice (leziuni ale corneei, retinei,nervului optic), în urma acestor leziuni se produce o îngustare a câmpului vizual;
– se pot înregistra scaderi usoare (între 10 si 20 de grade), scaderi medii (între 20 si30 de grade), scaderi accentuate (un câmp vizual scazut cu 30 – 40 de grade) si scaderi grave cu scaderi ale câmpului vizual de peste 40 de grade, rezultând ovedere tubulara.
Compensarea îngustarii câmpului vizual se face prin rotiri ale capului sau ale ochilor.
Datorita câmpului vizual se realizeaza cu campimetru (tablita cu un punct alb în centru si are un indicator cu ajutorul caruia se noteaza locul de unde punctul dispare din câmpul vizual.
Afectiunile câmpului vizual sunt cunoscute sub denumirea de scotoame
– hemianoxia care este pierderea vederii într-o jumatate a fiecarei retine percepându-se doar o parte a câmpului vizual.
c) sensibilitatea luminoasa – capacitatea retinei de a sesiza si de a se adapta laorice intensitate a luminii. Adaptarea purpurului retinian care se descompune subinfluenta luminii fiind reglata de procese corticale.
Tipuri de tulburari de adaptare:
– hemenalopia – dificultatea de a se adapta la întuneric;
– nictalopia – incapacitatea de a se adapta la lumina;
– sensibilitatea de contrast – capacitatea de a distinge deosebiri de intensitate a luminiidintre doua excitatii concomitente; ea scade în urma opacifierii mediilor refringentesi se manifesta prin dificultatea de a distinge obiectele de fond sau de a urmari conturul imaginilor
d) sensibilitatea cromatica – simtul culorilor este afectat din cauze ereditare si sunt definitive; acromatopsie totala în care subiectul distinge doar griul siacromatopsie partiala ca daltonismul (pentru rosu) sau deuteranopia (pentru verde);
e) localizarea spatiului vizual – capacitatea de descoperi obiectul perceput, de a-simentine privirea asupra lui si de a-l urmari cu privirea atunci când acesta sedeplaseaza;
aceasta tulburare de localizare si fixare se manifesta prin pierderearândului sau conturului pe care-l urmareste cu privirea, prin dificultatea de a gasi un punct pe hârtie, în începerea rândului urmator în citit sau scris. Sunt cauzate detulburari ale motilitatii oculare (strabismul).
f) rapiditatea actului perceptiv – capacitatea de analiza si sinteza; la ambliopidaca actul e afectat duce la o investigatie vizuala haotica ce consuma mult timpÎntre toti indicii exista o relatie de interdependenta
Etiologia deficientilor vizuali
Cunoasterea factorilor cauzali este foarte importanta pentru a întelege specificul fiecarui caz, pentru a întelege natura dificultatilor pe care le întâmpina si pentru a sti care este potentialul, mecanismele compensatorii ce pot fi mobilizate pentru a stabili modalitatea educatiei potrivite, cu scopul de a combate actiunea factorilor nocivi.
Clasificarea cauzelor:
A. dupa momentul când actioneaza;
B. în functie de localizarea anatomica a afectiunii si patologia analizatorului vizual;
În functie de momentul în care actioneaza cauzele sunt:
1. ereditare – degenerescente ale analizatorului vizual transmise ereditar care au în vedere tumori maligne, cum sunt:
– atrofieri ale retinei sau ale nervului optic,
– anomalii si malformatiiale aparatului vizual,
– anoftalmia (lipsa unui ochi) sau microftalmia (un ochi mai mic),
– glaucomul (cresterea tensiunii oculare care are loc din cauza factorilor predispozanti),
– defecte de conformatieale globilor oculari;Aceste cauze ereditare au în vedere tulburari ale mecanismelor lipidelor, galactosemia sau tulburari de natura ectodermica.
2. prenatale – boli infectioase din perioada sarcinii:rubeola care poate cauza cataracta, opacifieri ale corneei sau glaucom infantil,infectia gonococica determina oftalmia purulenta culeziuni de cornee care duce la orbire dupa nastere,TBC-ul produce ulceratii pe cornee si sifilisul din care poate rezulta glaucom sau atrofie optica.
3. perinatale – traumatisme obstreticale pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare aanalizatorului vizual.
4. postnatale – bolile contactate imediat dupa nastere precum meningita sau encefalita actioneaza asupra segmentului central al analizatorului vizual;lipsa vitaminei A are consecintenegative asupra transparentei corneei sau a sensibilitatii retinei;traumatismele globului ocular care se pot produce prin contuzii care pot provoca dezlipiri de retina sau opacifierea cristalinului siinflamarea irisului cu formarea glaucomului secundar; plagi perforate cu obiecte ascutite ce distrugcomponentele intraoculare provocând hemoragii care duc la dezlipirea retinei;arsuri oculare provocate de agenti chimici (var, soda, amoniac) rezultând opacifieri ale corneei sauintoxicatii cualcool metilic care poate duce la orbire:
În functie de localizarea anatomica a afectiunii întâlnim:tulburari maligne (evolutive) ale refractiei oculare – miopia, hipermetropia sau astigmatismul (diferente de refringenta a meridianului dioptrului ocular emitropia reprezentând normalitatea) rezulta o imagine difuza estompata sau deformata.
Opacifierea mediilor refringente – opacifierea corneei se refera la afectiuni detransparenta congenitala de corneei (cheratite) – leucom corneean;tulburari de transparenta congenitale sau dobândite ale cristalinului – cataracte, rubeola (congenitala) sau diferite traumatisme; opacifierea corpului vitros – anomalii congenitale sau infectii;tulburari de receptie retiniene sau retinopatii în urma afectiuni vasculare ale retinei sau afectiuni degenerative ale retinei de natura ereditara rezultând retinita pigmentara în care suntafectate bastonasele si apoi conurile; tumorile maligne ale retinei evolutive se numesc glioame.
Tulburari ale functionalitatii nervului optic – inflamatii ale nervului optic de natura degenerativa sau de natura traumatica produse de boli infectioase care au drept consecinta scaderea vederii centrale, strâmtorarea câmpului vizual si afecteaza sensibilitatea cromatica sisimtul luminos.
Atrofiile nervului optic provocate de malformatii duc la cecitate.coroidita – afectiuni ale coroidei care se manifesta prin “muste zburatoare” si potduce la scaderea vederii si chiar la atrofie optica.glaucom;tulburari ale motilitatii oculare – strabismul ce se caracterizeaza prin deviatia axelor vizuale ale celor doi ochi din cauza paraliziei unui muschi ocular; în strabism este afectata vederea binoculara si imaginea formata în foveea unui ochi se suprapune cu imaginea formata în partea excentrica a celuilalt ochi; apare si miscare involuntara a globilor oculari, mai mult sau mai putin ritmica provocata de atingeri la nivelul vestibular octocinetic – nistagmusul.
Caracterizare din punct de vedere fizic si psihologic a deficientilor vizuali. Din punct de vedere fizic, nevazatorii prezinta o dezvoltare fizica întârziata si mai putin armonioasa pentru ca lipsa vederii face inutila explorarea spatiului cu privirea mai ales în plan vertical, ceea ce duce la scaderea tonusului muscular care asigura pozitia corecta a capului (la nevazatori capul este aplecat spre piept). Din toate acestea, pot aparea deformari ale coloanei atât în plan frontal (scolioze) sau sagital (cifoze, lordoze). Miscarile sunt lipsite de imaginea vizuala a efectuarii si afecteaza mai ales mersul.Automatismele mersului trebuie stimulate daca nu, nu se formeaza.Mersul necesita stimulare siantrenament. Unele caracteristici ale mersului slab stimulat se întâlnesc si la ambliopi
Caracterizarea functiilor psihiceCel mai afectat proces psihic este perceptia vizuala care este absenta la nevazatori si la ambliopi apare modificata la nivelul indicilor functionali ai vederii. Perceptia vizuala este lipsita de precizie, este fragmentata, lacunara. Sunt necesare mai multe fixari ale ochiului în receptarea informatiei si pentru interpretarea si constientizarea informatiei. Se întâmpina dificultati la centrarea asupra obiectelor, perceptiile analitico-sintactice sunt deficitare. Apar deficiente în discriminarea obiectelor de fond în urma carora rezulta pierderea obiectelor din câmpul vizual si reluareainvestigatiei cu un efort mai mare. Datorita nedistingerii unor detalii ele nu pot fi distinse complet sau sunt percepute izolat având loc confuzii în recunoasterea obiectelor
Tulburarile de vaz se rasfrâng si asupra formarii reprezentarilor vizuale care sunt incomplete, sarace în detalii si se sprijina pe unu sau doua elemente precise printre altele confuze.
La nevazatori problema reprezentarilor este diferita în functie de aparitia cecititatii. La cei congenitali sau la cei la care orbirea a survenit pâna la trei ani reprezentarile vizuale nu se pastreaza fiind legate de componenta auditiva si tactila. Dupa vârsta de 4 ani exista imagini vizuale mentale, exista reprezentari, dar acestea se pot pierde daca nu sunt stimulate ca si la ambliopi prin reactualizarea lor si completarea lor, prin implicarea analizatorului auditiv, prin descrierea verbala sau tactila, prin descrierea de catre vazator. Totusi volumul si calitatea reprezentarilor la nevazatori un decalaj în raport cucunostintele vorbitorilor, acestea se accentueaza pe masura dezvoltarii limbajului si prin ritmul mairedus în forma reprezentarilor mai ales în domenii dificile de intuit. Nevazatorii pot folosi termeni corecti, dar fara a avea acoperire intuitiva.
Atentia – este bine dezvoltata pentru ca ea are o deosebita importanta pentru nevazatori. La vazatori lipsa atentiei poate fi compensata prin receptare vizuala rapida a situatiei, înaceleasi conditii nevazatorii reactioneaza într-un timp mai lung prin miscari dezorientate si imprecise. Nevazatorul nu poate urmari existenta unui obiect si deplasarea în spatiu. Pentru a urmariobiectul pe care–l percepe auditiv cu precizia pe care ti-o da vederea trebuie sa-si deplaseze atentiaîn diferite directii si sa si-o concentreze permanent în functie de intensitate si semnificatia stimulilor perceputi. Fara educatia calitatii atentiei mai ales la orientarea în spatiu, adaptarea echilibruluila mediu, orientarile în spatiu sunt mult îngreunate. Manifestarile atentiei sunt diferite fata de alevazatorilor, nevazatorii au o expresie specifica atunci când sunt atenti (asculta cu capul în piept iar ambliopii asculta cu ochii închisi) Aceste caracteristici determina o înfatisare mai rigida, mai putinexpresiva
Memoria – este nevoie sa fie apelata în permanenta la nevazatori fapt care constituieun antrenament continuu pentru ea. Nevazatorul este obligat sa mentina itinerariul, numarul statiilor când merge pe jos este nevoie sa memoreze topografia locului, reperele tactile, auditive, directiilece pot fi sinuoase, uneori mai ales la început e nevoit sa memoreze chiar si numarul pasilor.Receptarea mesajelor cu caracter polisenzorial (vibratil, tactil, termic, auditiv) îi semnaleaza repere sau obstacole pe care le-a memorat sau pe care trebuie sa le memoreze pentru ase a orienta în spatiu. Memoria este superioara decât cea a vazatorilor nu este o memorie specifica,ci una mai bine antrenata
Gândirea – din cauza îngustarii aferentatiei prin lipsa stimularilor optice se poate produce un decalaj între latura concreta si cu abstracta (mai ales la cei congenitali). Notiunile, judecatile, rationamentele, pot fi corecte sub raportul generalizarilor verbale, dar formale în ce priveste suportul concret. Unii nevazatori pot opera corect cu notiunile despre obiecte si fenomene; pot generaliza si abstractiza la nivel superior, dar când li se cere sa descrie continutul generalizarii si abstractizarii exprimate, fie nu cunosc acest continut, fie îl prezinta gresit sau cu lacune. Pentru prevenirea însusirii formale, în activitatea cu nevazatorii este necesara aplicarea intuitiei (îmbinarea descrierilor si a indicarii verbale cu intuirea obiectelor) prin participarea a cât mai multi indicatori:
– analiza;
– compararea;
– sinteza practica (în procesul de învatare sa fie descompus obiectul în partilecomponente si el sa le intuiasca prin pipait);Astfel abstractizarea si generalizarea cu care opereaza vor reflecta corect nu numai implicarea rationala, cât si componentele senzoriale pentru a se evita formalismul. Cu toate aceste eforturi, în ce priveste datele spatiale concrete, rationamentul logic al nevazatorului prezinta un retard fata de vazatorul de aceeasi vârsta.
Limbajul.
Ritmul de dezvoltare al limbajului este mai lent, expresivitatea, comunicarea este afectata din cauza mimico-gesticulatiei sarace. Si întelegerea limbajului este mai saraca, slaba din cauza lipsei de întelegere a unor nuante ale limbajului (din cauza neperceperii limbajului mimico-gestual). Tulburarile de pronuntie sunt mai frecvente decât la vazatori datorita imposibilitatii imitarii vizuale a miscarilor articulatorii, ceea ce duce la o lipsa de sincronizare si modelare corecta a componentelor aparatului fono-articulator.
Dezvoltarea intelectului.
Deficienta vizuala nu provoaca deficienta mintala. Totusi, din cauza coincidentei deficientelor de vedere si intelect la acelasi individ în scolile de nevazatori apare un procentaj mai mare de deficienti de intelect decât în scolile obisnuite.
Comportamentul / afectivitatea. Apar unele modificari în sfera comportamental-afectiva care prezinta riscul sa se adânceasca fata de cele întâlnite la vazatori (nu este legic). În conditii de mediu nefavorabil pot fi accentuate: instabilitatea afectiva, emotivitatea, agresivitatea, izolarea ca reactie de aparare.
Compensarea deficientei vizuale
Este înainte de toate un proces de adaptare, fenomen curent si în absenta deficientelor îngeneral. Este fenomenul care apare ca raspuns la conditiile externe. În conditiile deficientei pentruadaptare sau readaptare sunt mobilizate disponibilitati care ar fi ramas neutilizate.Compensarea exprima capacitatea sistemului biologic de a rezista la perturbatii; fenomende structurare sau restructurare a schemelor functionale, de mobilizare a surselor energetice aleorganismului în lupta împotriva deficientelor congenitale sau dobândite.
Compensarea se realizeaza prin mijloace naturale ale organismului, dar si prin mijloace tehnice (ochelari, lupe, aparate opto-electronice care îi ajuta pe cei cu cecitate nocturna, ochelari cucelule fotosensibile ce transforma sursa de lumina în sunete pentru a facilita orientarea).La nevazatori consecintele orbirii se manifesta într-o maniera comuna, dar si diferentiataîntre cei congenitali si cei ce-au dobândit cecitatea
– la congenitali, lipsa totala a reprezentarilor vizuale face ca de la nastere sa sestructureze o schema functionala fara participarea vederii, o echilibrare la nivelulanalizatorilor valizi care sa compenseze absenta analizatorului vizual.
– se stabileste de la început o dominanta tactilo-motorie si auditiv-motorie, desi procesul de instructie este mai dificil la cei congenitali, unii specialisti spun ca selucreaza mai usor cu acestia pentru ca apar dezechilibre la nivelul personalitatii;
– la nevazatori în elaborarea mecanismelor compensatorii gasim aceleasi procesenervoase ce stau la baza organismului normal, dar ele apar din alte relatii îmbinându-se în mod original, apar altfel organizate;
– restructurarile ce au loc nu atrag crearea de substituiri morfologice, ci doar creareade functii adaptative noi prin includerea dominanta a analizatorului tactil-auditiv siformarea de imagini mentale pe baza acestora;
– în cecitatea survenita reprezentarile fiind pastrate ele participa la structurarea siîntregirea imaginilor senzoriale; este vorba de o restructurare a schemei functionalerealizându-se cu participarea reprezentarilor vizuale pe care le au;
– deosebirea este în plan psihologic între cei la care cecitatea survine brusc si cei lacare survine dupa o evolutie lenta;
– în cea care survine brusc dezechilibrul cuprinde stereotipiile cunoasterii si orientareaîn modalitatea optica, consecintele sunt mai grave; la ceilalti functiile vederii pot fitransferate treptat analizatorilor valizi întâmpinând momentul critic
În procesul compensarii în afara analizatorilor participa si memoria, atentia si gândirea (prin operatiile lor fundamentale si prin analiza si sinteza datelor percepute). La ambliopi compensarea se realizeaza prin exercitii polisenzoriale, dar acestea trebuie sa se subordoneze activitatii vizuale si nusa înlocuiasca analizatorul vizual, trebuie învatati sa-si foloseasca potentialul vizual existent
Orientarea în spatiu si timpÎn orientarea spatio-temporala un rol important îl au experienta si dezvoltarea psihica. Nevazatorii cu dezvoltare psihica superioara, daca nu se afla în stadiul de regresie îsi formeaza o serie de abilitati pentru orientarea într-un anumit timp. experienta proprie este fundamentala, învatarea din experienta altora se realizeaza doar partial. Restructurarile functionale prin stabilireaunei dominante tactile, motorii sau auditiv-motorii dau o nota specifica orientarii spatiale în functiede o serie de factori ce nu au semnificatie prea mare pentru vazatori:
– nevazatorul îsi dezvolta o sensibilitate fata de unii stimuli (miscarea aeruluiîn spatii largi, intersectii sau spatii închise) – la intersectii sau în locurivirane percep cu fata sau cu dosul mâinii diferentele curentilor de aer fatade alte spatii;
-sensibilitatea fata de perceptia zgomotelor;? mirosuri în apropierea obstacolelor;? obstacolul este perceput cu ajutorul bastonului – acesta face un zgomotdiferit când este aproape de un obstacol fata de atunci când este departe;
– zgomotul facut de pasi la apropierea obstacolului;
– câini dresati – exista unele controverse, unii specialisti sustin ca nevazatorul nu-si mai antreneaza celelalte mecanisme compensatorii. Libertatea de deplasare fiind redusa nevazatorul trebuie sa-si fixeze un sistem de repere pecare trebuie sa-l asocieze cu unele relatii cauzale si cu semnificatia acordata evenimentelor. Pentru orientarea în timp este importanta desfasurarea ritmica a activitatii sau anumitesemnale periodice (mirosuri) sau ceasuri fara geam.
Organizarea procesului instructiv-educativ Ambliopii învata în sistem obisnuit (scriere alb – negru) folosind metode didacticespecifice, carti cu litere mai mari, caiete ce permit trasarea grafemelor fara efort prea mare,materiale intuitive ce pot fi manipulate usor, timp mai mare pentru rezolvarea sarcinilor de învatare, pixuri speciale ce produc litere puternic marcate. Scolile sunt construite astfel încât sa beneficiezede lumina cât mai mult timp, iluminatul natural sa fie cât mai bun. Programa este la fel.
Orientarea profesionala se face în meseriile care nu presupun o acuitate vizuala deosebita.
Nevazatorii folosesc sistemul Braille în care functia dominanta este data de analizatorulmotor tactil-kinestezic
Acest sistem punctiform a fost inventat de L. Braille în 1809 si se realizeaza în relief prin schimbarea pozitiei a 6 puncte existând 64 de combinari posibile. Aceste litere (1mm si 2,5 distanta între ele – corespunzator pragului maxim al sensibilitatii tactile) se fac pe o foaie speciala (mai groasa si mai consistenta).Scrierea se realizeaza pe verticala prin trecerea unui punctator într-o casuta sau alta a placii de scris. Placa este alcatuita din doua parti între care se introduce foaia. Scrierea se realizeaza de la dreapta la stânga.Citirea se realizeaza de la stânga la dreapta prin întoarcerea foii si prin perceperea literelor cu policele mâinii drepte (cea stânga are rol de control).
Nevazatorii în citit trebuie sa-si formeze o imagine tactila a literei, iar în scris trebuie sa-si formeze o schema motorie (mai greu întrucât pentru imaginea motorie contactul direct lipseste).Din cauza efortului depus pentru întepare si pentru trecerea de la o casuta la alta viteza scrierii este mai redusa decât cea în alb – negru. În scriere, analizatorul motor si cel kinestezic au rolul cel mai important, dar si cel auditiv are rol de control, auxiliar (ritmicitatea zgomotelor la întepare, poate sesiza unele modificari)
Integrarea socio-profesionala
Nevazatorii simt nevoia de ordine. Sunt considerati oameni ai ordinii si trebuie orientatispre activitati ordonate. Instruirea si pregatirea lor se realizeaza în clase speciale printr-ometodologie specifica impusa de structurile lor psiho-fizice. Integrarea se realizeaza treptat pemasura însusirii cunostintelor.
PROFESII:- masori – datorita simtului tactil dezvoltat;
– confectioneri de perii, maturi, ambalaje, cosuri, fotolii, scaune din nuiele;
– confectioneri de obiecte din metal;
– telefonisti;- acordori de instrumente muzicale;
– pot urma învatamânt superior.