Metoda de predare axata pe profesor a inceput sa fie criticata inca de la inceputul secolului XX , insa conceptul de invatare activa ,care muta accentual de la profesor catre elev s-a cristalizat din 1979 .
Invatamantul traditional utilizeaza aproape exclusiv forma frontala in timp ce invatamantul modern a optat pentru activitati individuale , pe grupe si sunt axate pe solutionarea de probleme ce urmaresc dezvoltarea gandirii si stimularea creativitatii , profesorul fiind coordonator .
Demersul invatamantului modern este acela de a cultiva elevilor o abordare independenta si critica a informatiilor .
Mijloace de invatare moderne
Problematizarea – este o metoda activa care consta in crearea gandirii istorice .
In mintea elevilor apare un fenomen de reconstructie mentala ce creaza o stare conflictuala deoarece cunostintele vechi acumulate pot intra in conflict , in contradictie cu noile cunostinte dobandite ceea ce conduce la aparitia unor argumente pro si contra
Problematizarea stabileste o problema ce apare ca urmare a unei situatii contradictorii la care elevii sunt invitati sa gaseasca o solutie .
Reusita acestei metode rezida in capacitatea profesorului de a crea dificultati cognitive care pot fi depasite de catre elevi .
Problematizarea este considerata a fi una dintre cele mai valoroase metode ale didacticii putand fi folosita in orice tip de lectie .
Ea presupune parcurgerea a trei etape obligatorii :
- Punerea problemei (cum pui problema)
- Rezolvarea ei (cum conduci discutia pentru aflarea adevarului)
- Verificarea solutiilor gasite (cum formulezi concluziile)
Sunt doua tipuri de actiuni intre profesor si elevi .
- Predarea problematizata
- Invatarea problematizata– aceasta apare atunci cand elevul sesizeaza singur sau la atentionarea profesorului existenta unei probleme fiind in masura sa o rezolve .
In mod normal profesorul foloseste prima etapa pentru al ajuta pe elev sa-si dezvolte mecanismul de gandire , apoi foloseste invatarea problematizata .
Invatarea prin descoperire
Prin aceasta metoda elevii sunt provocati sa cerceteze singuri subiectul cu scopul de a afla solutia folosind diferite surse de informatii dobandind astfel noi cunostinte .
Invatarea prin descoperire se imbina foarte bine cu problematizarea .
Rolul profesorului este activ fiind o metoda dirijata , constienta si planificata .
Profesorul apeleaza la sugestii, indrumari sau solutii partiale chiar si atunci cand intreaga responsabilitate revine elevului .
Invatarea prin descoperire se poate organiza individual sau pe grupe .
Criteriile de constituire a grupurilor sunt :
– Dupa asezarea in banca
– Dupa preferinta elevilor
– Ca urmare a unei formule de calcul
Pentru a fi eficienta invatarea prin descoperire trebuie sa parcurga mai multe etape :
Stabilirea continuturilor ce urmeaza sa fie descoperite de elevi .
Prezentarea planului de invatare si a sarcinilor propuse .
– Organizarea grupelor de lucru .
– Stabilirea timpului acordat rezolvarii .
– Distribuirea surselor de informatii .
– Desfasurarea activitatilor .
– Formularea , confruntarea si evaluarea .
– Valorificarea investigatiei prin integrarea noilor cunostinte .
Prin aceasta metoda elevii pe baza unor cunostinte generale pot sa ajunga la unele noi particulare(descoperirea deductiva),sa porneasca de la particular spre general (descoperirea inductiva)sau sa realizeze unele analogii intre fapte sau evenimente istorice (descoperirea transductiva).
Aceasta metoda activa trebuie sa antreneze mintea copiilor in analiza logica a faptelor istorice ,in corelarea acestora cu scopul de ai invata sa identifice puncte de vedere diferite si sa-si argumenteze propriile opinii .
Prin acest tip de invatare se dezvolta gandirea, limbajul si imaginatia .