EVALUAREA SUMATIVĂ – se realizeaza de regulă la sfârsitul unor mari etape de predare-învățare, la finalul unui itinerar pedagogic, de aici și denumirea de evaluare finală. Atentionam că la sfarsitul fiecarei unitati de învățare apare evaluarea cumulativă/sumativă/finală.Este o evaluare cantitativă întrucât ne precizează rezultate ,nu ne precizează nimic despre proces, dar statisticile ne pot ajuta în luarea unor decizii corecte. Din această perspectivă are și un caracter public.
EVALUAREA INIȚIALA – se realizează la începutul unui itinerar pedagogic (început de an școlar,început de semestru, predarea la o clasă nouă). Evaluarea inițială seamană cu evaluarea continuă întrucât ne aartă o anumită calitate a cunoașterii ca diagnostic si prognostic. Din perspectiva functiei de predictie, trebuie să vedem că aplicarea acestei valori trebuie să ne dea posibilitatea proiectarii unor dimensiuni de învățare diferențiate.
EVALUAREA NORMATIVĂ – pune în evidență diferențele individuale clasificând elevii după rezultatele obținute în raport cu distribuirea performanțelor unui anume grup, ca atare evaluarea normativă determină pozitia elevului în raport cu ceilalți elevi din grupul de referință.
Rezultatele evaluarii normative nu ne spun dacă elevii sunt pregătiți pentru a merge mai departe, pentru a primi un material mai complex ci ne prezintă raportarea individuală în grupul din care face parte. Are valoarea mare întrucât compararea rezultatelor conduce la competitie, emulație, la rezultate care de multe ori par de neatins.
EVALUAREA CRITERIALĂ – a fost introdusă de Glaser în 1962,el precizează că rezultatele elevilor sunt raportate la criterii, la obictive operaționale. Referința nu mai este distribuția performanțelor pt. o anumită populație școlară, ci registrul posibililor niveluri pt. fiecare obiectiv operational.
Rezultatele ev. criteriale comunică cadrului didactic cea ce pot sau nu pot să facă elevii în anumite condiții, dacă sunt capabili /pregătiți să asimileze anumite noțiuni ,ev. criterială trebuie vazută numai ca raportare la criterii, la standardele de performanță , atatandu-ne procesul si produsul.
METODE DE EVALUARE
Sunt 3 categorii de evaluare
1) Metode clasice cu forme orale, scrise și practice
2) Metode alternative cu formule de observare sistematică a comportamentului copilului/elev/student, proiect/portofoliu/referat/chestionar.
3) Autoevaluare
Între cele 3 metode de evaluare esențiale nu există incompatibilități ci există complementaritate. Metodele tradiționale, clasice capătă suplețe și dinamism dacă sunt completate de metodele alternative.
Metodele alternative nu le elimină pe cele clasice ci le completează așa cum metodele clasice nu le elimină pe cele alternative ci le dă mai mult realism.
Autoevaluarea este necesară atunci când se pleacă de la metacogniție(cunoașterea de sine).
– continuare curs III –
Metode de evaluare :
Metodele de evaluare se gasesc concretizate prin forme specifice si anume:
metode traditionale care au ca forme :
A, forme orale
B. forme scrise (sub abordare semantica si simbolica)
C. forme practice
Metode alternative :
Se regasesc prin formule :
A. observarea sistematica a comportamentului copilului/elevului/studentului
B. investigatia
C. proiectul
D. portofoliul
E. referatul
F. autoevaluarea
Finalitatile evaluarii trebuie vazute din perspectiva cunostintelor, capacitatilor, competentelor, atitudinilor, intereselor, capacitatii de a face comportamente si caractere.
Probele de evaluare trebuie vazute ca acele evaluari create de cadrul didactic, aplicate de cadrul didactic si evaluate de cadrul didactic care le-a lucrat si aplicat.
Metode traditionale de tip oral
– aceste metode de tip oral sunt foarte putin utilizate in evaluarile nationale si bacalaureat si mai atent utilizate in invatamantul prescolar, primar si gimnazial.
– sunt absolut necesare in evaluarea capacitatilor de exprimare verbala/orala (limbile straine, limba materna)
Caracteristici :
– au un caracter interactiv, intrucat solicita relationare si comunicare
– ofera un feed-back imediat
– da posibilitatea profesorului sa obtina informatii ce nu se pot obtine prin probele scrise (expresivitatea comunicarii, caracteristici ale vorbirii)
– asigura totusi coordonarea mai multor criterii diverse (cunostinte, opinii, gandire)
– are ca disfunctie intr-o prima instanta un control redus, intr-un timp redus, pentru a raspunde, iar in cadrul unor examene evaluarile orale sunt cromofage, adica, mananca mult timp.
Tehnici utilizate in probele orale
A. tehnica intrebarilor si raspunsurilor, adica, formularea de catre evaluatori a unor serii de intrebari cu grad de dificultate progresiv
– intrebarile pot fi puse ca intrebari de baza si intrebari ajutatoare
B. tehnica discutiei care presupune control global dar si unul analitic
Nota bene (demn de retinut) : interventiile prea dese ale cadrului didactic, pot conduce la raspunsuri dezorganizate
C. tehnica interviului – este puternic focalizata pe ceea ce doreste evaluatorul de control (cel care iti ia un interviu)
D. tehnica prezentarii orale, adica ai primit intrebarile dinainte ori si promter pentru a raspunde (folosita in mass-media).