Doina
Doina, doinita!
De-as avea o puiculita,
Cu flori galbene-n cosita, Cu flori rosii pe gurita!
De-as avea o mândrulica Cu-ochisori de porumbica si cu suflet de voinica!
De-as avea o balaioara Nalta, vesela, usoara, Ca un pui de caprioara!
Face-m-as privighetoare
De-as cânta noaptea-n racoare Doina cea dezmierdatoare!
Doina, doinita!
De-as avea o pusculita si trei glonti in pungulita s-o sorioara de bardita!
De-as avea, pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca pacatul greu!
De-as avea vro sapte frati, Toti ca mine de barbati si pe zmei incalecati!
Face-m-as un vultur mare, De-as cânta ziua, la soare, Doina cea de razbunare!
Doina, doinita!
si i-as zice: “Mândrulita, Ma jur p-asta cruciulita
Sa te tin ca un badita!”
si i-as zice: “Voinicele, Sa te-ntreci cu rindunele
Peste dealuri si vâlcele!”
si le-as zice: “sapte frati, Faceti cruce si jurati
Vii in veci sa nu va dati!”
Hai, copii, cu voinicie, Sa scapam biata mosie De pagâni si de robie!