Ellia

Cucoana Chiriţa în voiaj
Cântecel comic

Cântat de dnul Millo, la Teatrul din Bucureşti.
(Teatrul reprezintă un salon.)

CHIRIŢA (în costum ridicol de voiaj, intră zburdalnic. Ea poartă
malacof exagerat, tocă de catifea neagră cu flori, pene şi cordele
stacoşii etc.)
(Ea cântă pe aria ―Royal tambour‖:)
Iată-mă-s! am sosit
Dintr-o călătorie
În care-am pătimit
O sută de şotii ş-o mie.
Dar, zău, nu mă căiesc,
Nu-mi pasă de nimică;
Eu sunt zdragon şi mă numesc
Chiriţa cea voinică.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
Plecăciune, boieri. (Se închină.) De mult nu ne-am văzut. Sănătoşi!… Dar
cucoanele? şi copiii? bine? Mă bucur. Aud? şi mie precum vedeţi îmi
merge de minune… sărut ochişorii. (Se întoarce în loc de-şi arată
talia.) Am fost la Paris de mi-am aşezat plodu la şcoală ca să înveţe
politica, pentru că-n ziua de astăzi, la noi, un om ce nu ştie politica nu
plăteşte nici chiar cât jilţul cel stricat care s-a vândut cu doba la
Bucureşti pentru plată de impozit… el e un mobil de prisos… Şi cu
prilejul acesta m-am folosit şi eu ca să văd lumea cea mare, că mă-ţi
crede?… Mă mucezisem la ţară, la Bârzoieni… De la o vreme îmi venise
stenahorie şi ipohondrie; aşadar… nu-ţi uita vorba… într-o dimineaţă, pe
la toacă, după ce m-am cotorosit de Aristiţa şi de Calipsiţa, mi-am luat
catrafusele şi am spălat putina!… Soţul meu, paharnicu Bârzoi, cam
cârnea din nas, dar l-am sărutat între sprâncene, după obicei, şi l-am
lăsat cu buza umflată… Uff!.. M-am dus la Galaţi cu trăsura mea cea
galbenă şi, cum am ajuns, nici una, nici două… ţup! în vapor, Guliţă ţup!
după mine, Ioana ţiganca ţup! după Guliţă şi, vorba ceea, cu căţel cu…
am plecat!!!
Doamne! boieri d-voastră, minunat lucru-i vaporul!… Sa vezi şi să nu
crezi… Auzi d-ta? Merge focu pe apă ca în vremea halimalei. D-apoi
salonuri, d-apoi zaifeturi, d-apoi căpitanul!… bată-l norocu, că mare
nostimior mai era, puşchiu! (În taină.) Să vă spun una? Soţul meu nu-i
pe aice? Mi-a făcut curte, berbantu, tot drumul şi, zău, între noi să
rămâie… dacă nu mi-ar fi fost de ighemonicon, mai că… mai că…
UN GLAS DE LA GALERIE: Aferim, cucoană Chiriţă!
CHIRIŢA (adresându-se către capelmaistru): D-apoi cum socoţi,
domnule? Chiriţa nu se dă cu una, cu două. (Către public.) În sfârşit…
nu-ţi uita vorba… am ajuns la Beligrad… Când la Beligrad întreb pe
căpitanu: Monsiu căpitan, je vu pri, aice-i Viena? — El îmi răspunde
zâmbind: Ba nu, madam, aice-i Beligradul. — Mersi, monşer… nu poţi
crede ce bine-mi pare că m-am învrednicit sa vad Beligradu cu ochii, că
tare mult am auzit pe bărbatu meu pomenind de el. După Beligrad am
sosit la Ruşava… Când acolo, vameşii de la hotar încep a controbăi prin
lăzile mele ca în vremea volintirilor, şi dau peste o cutie cu ţâri zvântaţi
ce-i luasem la drum.
— Fui taifel! Ce-i asta? strigă… căprariu.
— Ce să fie, domnule? Ia, ţâri… Eu postesc miercurea şi vinerea şi
metahirisesc sărături de când pătimesc de rast.
— Vas rast? Asta-i pudoare mare la d-ta; trebuie plăteşti vama. Şi îndată
s-au adunat vro trei şoacăţe ca să hotărască dacă se cuvenea să-mi ieie
vamă ca pentru peşti, ori ca pentru mirodenii. În sfârşit am dat ce le-au
plăcut şi mi-am cătat de drum.
De-acolo am urmat
Prin ţara cea nemţească
Şi-n Peşta am mâncat,
Mâncat paprică ungurească.
Apoi în drum de fer
Suindu-mă în grabă,
Am voiageat c-un cavaler,
Un baron prea de treabă…
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
Fost-aţi cu drumu de fer, boieri d-voastră? Ei! apoi ce mai ziceţi? Să juri
că neamţu-i cu dracu… Sfinte Panteleimoane!… te duci ca vântu şi ca
gându, ca în poveşti; cât ai plecat ai şi ajuns, ba încă baronu care
călătorea cu mine m-a încredinţat auf Ehre, că în Englitera drumu de fer
merge aşa de iute că soseşte până a nu pleca. Bată-l vântu de baron!
Mare ghiduş era şi nostim! (În taină.) şi el s-a cercat să mă curtenească o
bucată de drum, dar geaba… n-a catartosit să mă scoată din minte…
Cum?… Nu credeţi?… Alei! Dar să n-am parte de Bârzoi dacă vă ascund
ceva… Ba încă să vedeţi: trecând odată pe sub o hrubă lungă care-i zic
tunel, şi găsindu-ne prin întuneric, şoacăţa de baron şi-a întins botu ca să
mă sărute… Vai! mânca-l-ar moliile!… Când i-am tras un pumn, a făcut
hâc! şi a căzut de-a rostogolu în celalalt colţ al vagonului.

GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Bârzoaie!
CHIRIŢA (către capelmaistru): Aşa să ştii, domnule. (Către
public.) Baronu, ruşinat se vede de acest tropos, s-a coborât la cea întâi
staţie şi a dispărut… împreună cu săcuşorul meu de voiagiu… hait! mi-l
şterse potlogaru drept suvenir… bunătate de săcuşor cusut de copile, cu
un turc călare de-o parte şi cu un andenken din dos… Cum vă pare aşa
bazaconie? te mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-i
nimica, pe lângă ce mi s-a întâmplat în urmă. Plodu cel de Guliţă se
cobora Ia toate staţiile… Copil nu-i, mă rog?… îl trimiteam cu Ioana
ţiganca pentru ca să nu se prăpădească; când aproape de Viena aştept să
se întoarcă în vagon… nu vine. Conductoru închide oblonul, clopotu de la
staţie sună de trei ori, măşina şuieră, trenu se pune în mişcare, şi Guliţă
nu-i!… Sfinte Panteleimoane! era să turbez… Scot capu pe fereastră şi
încep a striga: ―Guliţă? Ioană! cioară! dimone!‖ Tufă… ―Monsiu
conductor, stai, opreşte, ţine caii!‖ Aş! nime n-auzea. Dau să deschid
oblonu, nu pot; dau să sar pe fereastră, nu încap. Atunci parcă mi s-au
luat vederile şi deodată am căzut lată pe perine, am leşinat!… Când neam
trezit, eram sosiţi la Viena. Alerg la poliţie, răcnesc, îmi smulg păru,
mă bocesc până ce dnul poliţmaistru mă încredinţează că va face toate
chipurile ca să-mi găsască odorul, şi că mi l-a aduce chiar cu telegrafu.
Ei!… închipuiţi-vă, boieri, că fără a mai da leturghie la sfântu Mina,
Guliţă şi Ioana sosesc buni teferi îndeseră la otel. Ah! Dumnezeule, când
i-am văzut, era să nebunesc de bucurie şi în prima furie am tras trei
palme ţigancei, precum şi lui jupânu Guliţă i-am făcut o morişcă în chică,
ca să le pun minte… Halal de ţările care au drumuri de fer!… ele, după
cum zicea baronu, au aripi de zboară iute pe calea progresivului, dar cât
pentru celelalte, cum e ţara noastră, de pildă, sunt ciunte şi oloage,
sărmanele!

GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Chiriţă!
CHIRIŢA (către capelmaistru): Ba nu, zău, adică nu-i aşa?
În Viena m-am primblat
La Hiţing şi pe Grabe
C-un tânăr delicat
Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe.
Ş-apoi înspre Paris
Am plecat cu grăbire.
Căci Parisu-i un paradis
Plin de ademenire.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat.
În sfârşit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu Şarlă!.., Ştiţi, Monsiu
Şarlă, care a fost dascalul lui Guliţă… În Paris! minunea minunilor! târgu
Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea şi am tras la un otel din
uliţa: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală… A doua zi l-am
înfundat pe Guliţă într-un pension şi am rămas liberă, de capul meu.
Ha… a… alal de cine-i tânăr şi are bani mulţi! Acolo-i pământul
făgăduinţei cel din scriptură; numai un lucru e cam supărător: toate se
vând cu porţia, şi porţiile-s mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un
biftec? Îţi aduc o fărâmă de friptură mare cât un irmilic, ba încă şi aceea
crudă… cică-i englizască… Ceri raci? îţi aduc vro doi răcuşori în şepte
luni, chirciţi, oftigoşi ca vai de ei!… Cât despre bucate de cele sănătoase
ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet… nici nu
se pomeneşte… însă nu face nimică… Parisul nu are seaman pe faţa
pământului, şi pot zice că nici chiar Bucureştiul nu-l întrece… adică să
fim drepţi… nu-l întrece. Ce nu găseşti în el? galerii de muzeuri vrei? ai;
munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la Bucureşti
vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele,
pentru că am avut de umblat pe la magazii de marşande de modă.
Am fost la madam Desal şi la madam Fovel, de mi-am comandat tualete
pe datorie… Le-oi plăti şi eu când or plăti şi celelalte cucoane care le-o
rămas datoare… (În taină.) Şi ştiţi una? Sunt cam multe… aşa de multe,
încât croitoresele au hotărât să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam
ruşine, dar ce-mi pasă? Eu tualetele le-am pus la mână şi am şi fantacsit
cu dânsele la baluri, la Mabil… Ah! frăţiorilor, ce juvaer de grădină-i
Mabilu! ce adunare elegantă întâlneşti în ea!… Nu era seară să nu mă duc
acolo la petrecere… ba încă am jucat şi cancanu.
GLASUL DE LA GALERIE: Aş! Aferim, Chiriţă.
CHIRIŢA: Mersi… Acolo am făcut cunoştinţă cu o mulţime de contese şi
de prinţese: contesa Frizet, princesa Rigolboş, marhezul Brididi, marşalu
Şicar, duca Şicocandar, ba încă am întâlnit şi o claie de boieri şi cucoane
de la noi, precum, de pildă: Aud? să nu le numesc? fie!… Dar din toţi cine
era mai cu haz, era dnul Agachi Flutur, un berbant în doi peri, care a fost
şi volintir la Ipsilant. Cu dânsu făceam supe la cafeneaua englizască, pe
bulivar. Ce râsete, ce chicote! Flutur mi-a compus şi un cântec… Să vi-l
spun? bucuros, dar să rămâie între noi, vă rog, ca să nu afle dumnealui.
Iată-l… ascultaţi:
(Chiriţa cântă următoarele cuplete şi joacă un pas de cancan la
sfârşitul fiecărui cuplet.)
(Arie de Offenbach)
Vivat, mândră Chiriţoaie!
Vivat spanchea de Bârzoaie!
Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie.
În amoruri să trăiască
Lumea-ntreagă să pârlească,
Ească, ească, ească, ească, ească, ească, ească.
Tra, la, la, la, la, la, la, la.
Sai, Chiriţo,-n joc.
Tra, la, la, la, la, la, la, la,
Sai mereu cu foc.
Chiriţoaia-i sprâncenată
Şi ca un balon umflată,
Lată, lată, lată, lată, lată, lată, lată.
Elegantă şi frumoasă,
Armazoancă amoroasă,
Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă.
Tra, la, la, la etc.
Chiriţoaia-i din natură
Gingaşă peste măsură,
Sură, sură, sura, sura, sură, sură, sură.
Ea cu ochiul te atrage
Şi pe şfară-apoi te trage,
Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage.
Tra, la, la, la etc.
Chiriţoaia cea uşoară
Are-o inimă fecioară,
Cioara, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară.
Ea te leagă şi te-ncurcă
De nici dracul te descurcă,
Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă.
Tra, la, la, la etc.
GLASUL DE LA GALERIE (entuziasmat): Aferim! Aferim! Aferim!
Chiriţoaia mea!
CHIRIŢA (speriată): Vai de mine!… că-i dumnealui! (Fuge.)
(Cortina cade.)