Cele trei elemente specifice epocii în care trăim, amintite anterior: denistatea enormă a fluxurilor informaționale (aflată într-o creștere exponențială de la o zi la alta), accesul nelimitat în fluxurile informaționale cotidiene (aproape în timp real), posibilitățile multiple de comunicare aflate și ele într-o dezvoltare accelerată. conduc la câteva întrebări pertinente:
Cum discernem care informații sunt corecte, relevante și imparțiale?
Cum știm când putem accepta ceea ce o persoană expune?
Când trebuie să intervenim cu întrebările?
Ce tip de întrebări adresăm?
„A gândi critic înseamnă să asimilezi date și informații”, să le procesezi, să le prelucrezi și să-ți formezi o opinie corectă despre o idee (ceva) sai despre o persoană (cineva).
Considerăm că procesul construirii unei gândiri critice este total opus procesului de „degradare„ a învățării - analfabetismului functional.
Este unanim acceptată insuficiența dezvoltării abilităților de gândire critică în școală.
Studii recente au corelat dificultatea rezolvării problemelor în interiorul organizațiilor cu insuficiența dezvoltării abilităților de gândire critică și dobândirea competențelor necesare în acest sens.
Mai mult, din ce în ce mai des, absolvenți ai diferitelor niveluri de instruire recunosc importantul rol jucat de stăpânirea unei gândiri critice în accesarea unui loc de muncă
Aplicație: Gândirea critică la vârstă preșcolară
Mai mulți specialiști (sau persoane interesate) în domeniul educațional, și-au pus multiple întrebări legate de implementarea modului de gândire critică la nivelul preșcolarilor și de eventualele efecte ale dezvoltării acestui proces la o vârstă fragedă a copiilor:
- „Gândirea critică forțează maturizarea prea rapidă a copiilor”
- Li se răpește copiilor de grădiniță copilăria?
- Impunem astfel copiilor să gândeasca ca un adult ?
- Este normal ca un cadru didactic să obțină efecte spectaculoase în prezent, cu prețul unor consecințe târzii suportate de copii?”
Specialiștii în domeniu educațional-psihologic, apreciează că dezvoltarea gândirii critice la copii se poate realzia pe două direcții esențiale:
- dezvoltarea curiozității naturale a copiilor (față de mediul înconjurătr) și dezvoltarea capabilității acestora de a formula întrebări despre mediu;
- respectând relația dintre calitatea întrebărilor și calitatea răspunsurilor.