Tema si viziunea despre lume in romanul Morometii
Romanul postbelic ”Morometii” este alcatuit din doua volume publicate in 1955 si respectiv 1967.
Primul volum prezinta relatia om-istorie iar al doilea volum prezinta adevarul despre unul dintre cele mai crunte procese prin care satul romanesc a trecut vreodata.Romanul constituie o monografie a satului romanesc inainte si dupa cel de-al doilea Razboi mondial.
Titlul romanului reprezinta numele membrilor familiei Moromete.
Naratorul este obiectiv, povesteste intamplarile la persoana a III–a, prin perspectiva reflectorilor (Ilie Moromete si fiul acestuia Niculae) si prin cea a informatorilor (personaje martori ai evenimentelor).Viziunea despre lume surprinde dramatica iluzie a personajului principal ca viata isi poate continua cursul indiferent de schimbarile istorice care se produc.
Temele romanului sunt – destramarea unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, o alta tema este lipsa de comunicare intre Ilie Moromete si familia sa precum si tema timpului nerabdator.
Primul volum, este impartit in trei parti cu o actiune ce se desfasoara intr-o vara cu trei ani inaintea de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.Prima Parte, de sambata seara pana duminica noaptea,ilustreaza viata la sat, oamenii isi lucreaza pamantul, iau cina modesta, respecta traditiile de sarbatori, se nasc si apoi mor.
In partea a doua actiunea se desfasoara pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Niculae ia premiul intai.
Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor.
Volumul al doilea este impartit in cinci parti si prezinta viata la tara intr-o perioada de sfert de veac.Actiunea romanului se desfasoara in satul Silistea – Gumesti cu cativa ani inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial.Incipitul si finalul, sunt construite simetric, in incipit timpul este ingaduitor cu oamenii ”…se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare” in final timpul devine nerabdator intrucat, trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al doilea razboi mondial ”Timpul nu mai avea rabdare”.
Un triplu conflict va destrama familia Moromete.
Primul conflict este determinat de neintelegerile dintre tata si cei trei fii din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim. Fiii isi dispretuiesc tatal deoarece acesta nu stie sa transforme in bani produsele obtinute din munca pamantului.
Al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei promitandu-i in schimb ca-i va trece casa pe numele ei dar de teama fiilor lui cei mari care isi urau mama vitrega, adica pe Catrina, a tot amanat indeplinirea promisiunii.. Al treilea conflict este intre Moromete si sora lui Guica care si-ar fi dorit ca acesta sa nu se mai recasatoreasca si in felul acesta ea s-ar fi ocupat de gospodarie si de copii.
Un conflict secundar este acela intre Moromete si fiul cel mic Niculae, copilul isi doreste sa mearga la scoala sa invete dar tatal sau il ironizeaza spunandu-i ca invatatura nu aduce nici un beneficiu.
In volumul al doilea principalul conflict va fi determinat de diferenta dintre mentalilatea traditionala a oamenilor din sat si mentalitatea colectivista. Vechea imagine a lui Moromete este distrusa iar autoritatea lui in sat se diminueaza.
Actiunea primului volum este construita pe mai multe planuri narative, in prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri .Ilie Moromete, taran din clasa de mijloc incearca sa pastreze pamantul intreg pentru a-l transmite apoi baietilor sai. Fiii cei mari ai lui Moromete, Paraschiv, Nila si Achim se simt nedreptatiti pentru ca tatal lor se recasatorise si isi doresc independenta economica. Indemnati de Guica, sora lui Moromete, ei pun la cale in secret plecarea la Bucuresti pentru a-si face un rost. In acest scop ei vor sa ia oile cumparate cu imprumut de la banca, neachitat inca, pentru a le vinde si a-si incepe viata la oras. Ei spun lui Moromete ca vor paste oile la marginea orasului si ca vor vinde laptele si branza pe un prêt mai bun. Moromete se lasa convins, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul de pamant al familiei pentru a plati impozitul. Va fi nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati rata la banca si scolarizarea lui Niculae.
In volumul al doilea, actiunea se concentreaza asupra a doua momente importante – reforma agrara din 1945 si transformarea socialista a agriculturii din 1949.
Moromete se apuca de negot, treburile merg bine, castiga bani frumosi, il retrage pe Niculae de la scoala, cumpara pamanturile vandute mai demult si pleaca la Bucuresti unde incearca sa-i convinga pe cei trei fii ai sai sa se intoarca acasa. Acestia nu se intorc iar sotia sa Catrina afland ca Moromete le-a propus baietilor sa se intoarca acasa, il paraseste. Fiul cel mic Niculae este trimis la o scoala pentru activisti dupa care se intoarce in sat sa supravegheze strangerea cotelor din recolte si predarea lor catre stat, dar dupa un timp este destituit, se retrage din viata politica si isi continua studiile. Romanul se incheie 10 ani mai tarziu. Niculae a devenit horticultor, Moromete moare fara sa fi suferit de vreo boala, desi moartea tatalui provoaca remuscari in sufletul lui Niculae, in finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul baiatului. Moartea lui Moromete simbolizeaza stingerea unei lumi.
Ilie Moromete este personajul principal al romanului si reprezinta un tip de taran aparte in literatura romana, este inteligent, ironic, ganditor, destinul sau ilustreaza moartea unei lumi ”cel din urma taran”.Destramarea familiei duce la prabusirea morala a tatalui. El este caracterizat in mod direct de catre narator ”Era cu zece mai mare decat Catrina ”. Autocaracterizarea scoate in evidenta libertatea individului in tot ceea ce face, caracterizarea indirecta se desprinde din gesturi, fapte, vorbe, actiuni la care participa dar si din relatiile cu celelalte personaje.
Moromete este un om respectat in sat, are prieteni pentru care opinia lui conteaza, discutiile despre politica nu incep decat in prezenta lui pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele. Este prefacut si ironic, face haz de necaz, priveste viata cu detasare ca pe un miracol. Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, in fiecare intamplare simpla el gaseste ceva deosebit.
Spre deosebire de taranul lui Rebreanu care era dornic sa obtina pamant, Moromete trebuie doar sa-l pastreze, pentru el pamantul este facut sa dea produse iar produsele sa hraneasca membrii familiei. O alta trasatura de caracter este autoiluzia, isi face iluzii ca timpul are rabdare, ca familia il intelege si ca va ramane unita, ca baietii vor continua sa traiasca din munca pamantului si ca taxele pot fi amanate. In volumul al doilea Moromete isi pierde autoritatea in sat, familia nu-l mai asculta iar vechii prieteni l-au parasit. Pana in ultima clipa
Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara.
Morometii este un roman realist pentru ca dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un roman modern in compozitie prin realizarea personajului principal.
