Victoria învăţăturii
Dupa cum o sa vedeti,
Zice-se ca ar fi fost,
Mai demult,
Doi târgoveti: Un bogat-semet si prost
- Si-un sarac,- baiat istet.
Stând de vorba pe o dreava,
Se trezira la gâlceava.
Cel bogat, om certaret
Pretindea ca-i mai de pret
Si se cade ca oricine
Cu respect sa i se-închine (Banii au si ei un rost: Merite dau celui prost!) - Prietene, asculta-ma pe mine,
Eu socotesc ca nu ti se cuvine
Sa fii cinstit ca om de rangul meu.
Poti tu sa dai ospete cum dau eu?
Te vad citind.
La ce-ti serveste în viata,
Când ai palatul în pod - o chichineata-
Si vara porti, ca iarna, aceeasi haina sumbra,
Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbra?
Republicii nu-i trebuiesc golanii,
Ci cei ce stiu sa-si cheltuiasca banii.
Cu mesele si luxul, eu risipesc comori.
Pe urma mea traiesc, cum stii prea bine,
Atâtia meseriasi si negustori
Si câte un pârlit de scrip, ca tine...
I-ar fi raspuns saracul asa cum se cuvine,
Dar a tacut, având prea mult de spus.
Si iata ca razboiul l-a razbunat mai bine,
Caci fara mila, Marte, orasul le-a distrus.
În alt oras saracul, om cult si renumit,
Fu gazduit, cinstit si rasplatit,
În timp ce bogatasul, acum sarac si prost,
Ramase fara adapost...
Patania a limpezit gâlceava: Vârtejul soartei spulbera doar pleava
Lasând pe loc grauntele de aur.
Învatatura-i pururi un tezaur.